Comentariu de Bogdan Chirieac
Ultima contributie la desavarsirea haosului din Bucuresti si-a adus-o brava Armie romana. Pentru defilarea de la 1 Decembrie, mai marii Armatei au hotarat nu una, ci doua repetitii generale, una pe 25 si alta pe 27 noiembrie.
Amandoua se fac in plina zi, exact cand traficul din Bucuresti atinge paroxismul, de la noua dimineata la unu dupa masa. Am crezut intotdeauna ca armata romana se poate urca cu manile goale pe stancile muntilor din Afganistan si ca poate strabate cu piciorul gol nisipurile fierbinti ale Irakului!
Ei bine, aceasta Armata are nevoie, in opinia sefilor ei, de doua zile de repetitie pentru a bate pas de defilare pe Kiseleff. Mai mult, noile vehicule blindate Piranha, pe care bomba teroristilor zice-se ca nu le strapunge, au avut nevoie de mai multe dungi galbene trasate pe asfalt pentru a tine linia dreapta.
Daca TAB-urile au nevoie de asemenea repere pentru a circula pe Kiseleff, oare cine traseaza cu vopsea nisipul din Irak pentru ca transportoarele sa nu cada in santuri?
Bucuria militarilor este un stres in plus pentru soferii incepatori, complet derutati de haosul de la Arcul de Triumf. Repetitiile pentru defilarea de 1 Decembrie sunt o mostra tipica a ineficientei aparatului militar.
Scapati probabil cateva zile de sub comanda ministrului Melescanu, plecat si el in Prahova in campanie electorala, generalii au luat decizii fara legatura cu lumea reala.
Ei au ignorat total situatia din teren, adica amarata noastra de Capitala, avand un singur obiectiv: sa iasa bine la defilare in fata lu' Sefu'. Adica in fata presedintelui Traian Basescu, ce va fi pobabil singurul om politic important care va sta in tribuna la 1 Decembrie.
Toti ceilalti, membri ai guvernului sau lideri de partide, nu vor urmari defilarea nici macar la televizor, fiind ocupati cu numararea de voturi in colegii sau cu negocierea formarii noului guvern.
Realitatea este o mostra tipica de gandire de tip "general al lui Ceausescu". De ce are nevoie armata de doua zile repetitie pentru defilare? De ce se face repetitie la ora de trafic rutier maxim si nu la 12 noaptea, zona fiind altminteri bine luminata de firma politica Luxten?
In ultimii ani, romanii au datorat mult armatei lor. Incapacitatea politicienilor de a-si indeplini angajamentele in fata Occidentului a fost adesea suplinita de sangele varsat de militarii romani in Afganistan si Irak.
Ofiteri si soldati au primit numeroase decoratii pe campul de lupta din partea aliatilor americani, britanici si italieni. Mii de barbati si femei in uniforma cu tricolor suplinesc politica externa adesea incoerenta a Bucurestiului.
Bataia de joc la adresa bucurestenilor nu are nimic in comun cu acesti romani adevarati. Aici este vorba despre limita gandirii strategice a sefului Marelui Stat Major, amiralul Gheorghe Marin, care confunda probabil strazile neincapatoare ale capitalei Romaniei cu intinderea Marii Negre.
Este vorba despre clivajul tot mai vizibil dintre generalii aflati in varf si tinerii ofiteri scoliti la NATO, pragmatici si profesionisti. Sunt aceiasi sefi care au trimis militarii romani in misiune in Irak, in 2003, la plus 60 de grade, cu echipamentul vanatorilor de munte din Carpati.
Aceiasi oameni care nu reusesc sa utilizeze bugetul de achizitii al armatei. Nu este vorba aici despre avioanele de vanatoare de 4 miliarde de dolari sau despre fregatele cumparate in aur direct de la fier vechi din Marea Britanie, ci pur si simplu despre minimul de echipament necesar mililtarilor din teatrele de operatii pentru ca sansele lor de supravietuire sa mai creasca nitel.
La fel ca si alte institutii ale statului, armata are numerosi generali pensionati si apoi reangajati in pozitii cheie. La pensia de 70-80 milioane de lei se adauga inca un salariu pe masura, plus diurnele din deplasarile externe efectuate, desigur, nu in Irak, ci la Bruxelles si Washington.
Singurul gand al acestor insi, promovati de un sistem deja anchilozat, este de a ramane pe loc cu orice pret, aplicand principiul de aur al administratiei romanesti: daca nu faci nimic dar il perii pe sef, nimeni nu te scoala dupa scaun.
Publicul larg se confrunta rar cu adevaratele probleme din Armata. Decizia aberanta a repetitiilor de 1 Decembrie este doar o picatura intr-un ocean al neghiobiei. Bucurestiul mai are de suportat 2 zile si scapa de aberatia unor generaii, dar grosul Armatei trebuie sa-i suporte in fiecare zi...
Pana la urma, repetitiile din centrul Bucurestiului nu sunt doar o jignire pentru cetateanul de rand, ci si pentru profesionalismul unor tineri militari despre care sefii lor nu cred ca pot bate nici macar pas de defilare si conduce TAB-ul drept.
