Se pare ca am trecut peste ultimul puseu violent al iernii si, oricat de greu ne mai vine sa credem, primavara e totusi pe cale sa se instaleze. Ne-am tot lamentat, popor si autoritati, ca asa ceva nu s-a mai vazut, ca asa iarna nu s-a mai pomenit. Ba s-a mai vazut si pomenit.
Din corul de vaicareala generala de-abia se mai aud vocile meteorologilor care spun ca nu am trait decat o iarna romaneasca normala, nici cea mai rece din istorie, nici cea mai inzapezita, nici cea mai viscolita, nici cea mai lunga. Anormala pentru clima Romaniei a fost blandetea iernii din ultimii ani si ea a fost platita cu seceta si mari probleme in agricultura.
Asa ca, daca vremea nu o ia din nou razna, o sa tot avem parte de astfel de ierni romanesti cu ger, zapada si viscol. Si dupa ce autoritatile vor intelege ca nu administreaza o tara tropicala si ca nu s-a intamplat nimic exceptional in ultimele luni, bine ar fi sa inceapa sa traga rapid concluziile unui esec de proportii si sa ia masurile care se impun. Dar si populatia, la randul ei, ar fi obligata la o analiza similara.
Si ce ar/am putea descoperi?
In primul rand, ca pe drumurile cele mai importante ale tarii, cel putin, exista o urgenta zero: protectia impotriva viscolului. Ca vorbim de parazapezi, ca vorbim despre perdele de vegetatie, este esential ca macar E 85 si autostrazile sa beneficieze pana iarna viitoare de astfel de lucrari.
Cine a avut ocazia sa strabata pe viscol macar una dintre aceste sosele s-a convins, fara a avea nevoie de cine stie ce expertiza, ca in plina campie poti sa ai oricate utilaje de deszapezire si oricat de moderne ca tot nu pot face fata.
Dar nici in materie de utilaje nu putem spune ca problemele sunt rezolvate. Nu toate firmele care au castigat licitatiile multianuale pentru intretinerea si deszapezirea drumurilor nationale au cu ce sa-si faca treaba la vreme de iarna autentica. Cateva pluguri si vreo doua masini pentru imprastiat sare sau nisip or fi fost suficiente in iernile trecute. Insa atunci cand intram in normalitate sunt total depasite.
Ca nu suntem tara tropicala ar trebui sa le intre bine in cap si soferilor care sa nu mai plece la drum, mai ales in iminenta unui cod galben sau portocaliu, cu cauciucuri de vara, fara lanturi sau lopeti. Multe dintre blocaje au fost provocate de astfel de aventurieri care acuzau apoi ca drumarii nu fac minuni.
Problema utilajelor este acuta si in orase. Nu in putine locuri, drumurile dintre localitati aratau mai bine decat in interiorul oraselor mari (de exemplu E 85 in comparatie cu Bacaul sau cu Bucurestiul). In orasele din alte tari cu ierni grele exista masini speciale care pe o parte iau zapada, o topesc, iar pe cealalta parte arunca apa amestecata cu antiderapant.
La noi tot plugul e de baza. Plugul care ingroapa in munti de zapada tot ce prinde pe marginea drumului. Iar muntii aceia sunt aruncati inapoi pe sosea de oamenii care isi scot de sub ei masinile.
Ajungem aici la o tema grea pentru Primaria Capitalei. Ce facem cu zapada? Mai rele decat ninsoarea insasi au fost imensele mormane murdare si, apoi, adevaratele lacuri de acumulare formate cand zapada a inceput sa se topeasca. Cum sistemul de canalizare din Bucuresti este total si cronic depasit, Sorin Oprescu are la dispozitie cateva luni sa descopere cum si unde o sa evacueze anul viitor zapada.
Si tot primarul general impreuna cu prefectul trebuie sa descopere o modalitate de a egaliza cat de cat deszapezirea in toate sectoarele Capitalei. Nu pot sa cred ca nu exista o solutie pentru copilul problema al Bucurestiului, sectorul 5, care, ca un adevarat stat in stat, nu are contract cu vreo firma de salubritate. L-au votat pe Vanghelie, sa se descurce cu Vanghelie!, or spune multi despre locuitorii sectorului 5. Poate sa fie si asa, dar prin sectorul 5 trec si oameni care nu au nicio treaba cu alegerea primarului si care au dreptul la un trafic civilizat in capitala Romaniei. Chiar nu exista ac de cojocul lui Vanghelie?
Dar si bucurestenii ar avea cate ceva de inteles dupa iarna aceasta: ne plangem de deszapezirea proasta, dar cand parcam nu ne gandim daca nu o facem si mai dificila, boscorodim zapada de pe sosea, dar oamenii isi rup picioarele pe trotuarul din fata casei sau a blocului pe care nu l-am deszapezi nici morti, ne plangem ca se circula bara la bara, dar in plin viscol nu lasam masina acasa nici daca stam la doi pasi de metrou.