Primavara aceasta, un val de summit-uri, reuniuni si intalniri este programat sa loveasca Europa.
De la G20 la 60 de ani de NATO, toate aceste summit-uri presupun costuri exorbitante, insa se incheie, in general, cu "declaratii de intentie", "declaratii comune" si alte documente vagi si ineficiente.
In plina criza economica internationala, mai pot fi aceste reuniuni internationale justificate?
Saptamana trecuta a fost Consiliul UE, saptamana viitoare va fiintalnirea G20 in Londra, apoi aniversarea a 60 de ani a NATO, "impartita" intre Baden-Baden, Kehl si Strasbourg.
Presedintele Barack Obama va face o vizita la evenimentele din ultimele doua localitati, dupa care va urma un mini-summit cu UE in Praga, informeaza Guardian.
Inutil de spus, pana la sfarsitul summit-urilor, toti liderii prezenti (cam aceiasi de fiecare data) se vor fi plictisit copios ascultand ore in sir de discursuri, luari de pozitie si declaratii de intentie.
Cu toate acestea, summit-urile de primavara aceasta sunt considerate "absolut necesare", deoarece fiecare isi propune sa abordeze o alta problema.
G20 se va concentra pe problemele finaciare si vor participa si state din afara NATO si UE, asa ca trebuie organizat separat. Aniversarea NATO este "inevitabila". Reuniunea UE de la Praga este necesara pentru ca americanii vor sa demonstreze ca-i intereseaza Europa.
Iata, deci, o multime de motive serioase pentru a mai cheltui niste bani in van: finantele internationale, securitatea internationala, relatiile transatlantice.
Greu de crezut ca aceste probleme "grele" vor fi rezolvate in intervalul scurt de desfasurare a summit-urilor. Probabil ca nu.
Cei care se ocupa de organizarea G20 sustine ca nimeni nu reuseste sa se inteleaga cu privire la o abordare comuna a crizei economice.
Statele Unite, Uniunea Europeana si China au pareri care se bat cap in cap- America incearca sa convinga UE sa fie de acord cu un pachet urias de salvare si ceva reglementari financiare globale, in vreme ce UE vrea reglementari masive si un pachet mai modest.
China vrea ca UE si SUA sa inceapa sa faca din nou schimburi comerciale cu ea, ca sa poata sa dea de lucru populatiei si sa creasca valoarea dolarului, ca sa-si pastreze economiile nationale.
India si Brazilia doresc sa atraga atentia si spre ele, iar FMI si Banca Mondiala cer mai multi bani de la toata lumea. Rezultatul va fi un "angajament fata de planurile de salvare, reglementarea pietii, comertul liber si dezvoltare".
Summitul NATO, in schimb, va avea un sfarsit previzibil: Franta se reintoarce in structura militara integrata. Toate statele membre vor fi de acord cu asta (pentru ca in chestiunile suplimentarii trupelor din Afganistan si a unui nou secretar general nu se pot intelege deocamdata).
In fine, reuniunea transatlantica de la Praga nu isi propune nimic concret, asa ca asteptarile sunt foarte reduse in privinta sa.