De cateva zile, medicii sunt prezentati ca inamicii publici numarul unu ai romanilor. Aproape ca nu mai poti sa deschizi televizorul sau ziarele fara sa dai de cel putin o stire despre un om care ar fi murit cu zile din cauza incompetentei/indolentei/dezumanizarii vreunui medic.
Fiecare caz in parte reprezinta, fara indoiala, cate un caz dramatic, care trebuie anchetat si sanctionat. Dar de aici pana la culpabilizarea intregului corp medical e cale lunga. Dupa cum cale lunga e de la anchetele cam staliniste ale ministrului Bazac, care taie capete de-a valma, mai mult la norma decat in functie de vinovatii dovedite, pana la solutii eficiente pentru disfunctionalitatile din activitatea multor medici.
Ne place sau nu, medicii nu sunt si nu au cum sa fie mai buni decat societatea romaneasca in ansamblu. Exista in corpul lor profesional acelasi procent de incompetnenta/indolenta/dezumanizare si, respectiv, de compententa/daruire/empatie ca in intreaga societate.
Bani dupa responsabilitate
Medicii nu sunt, procentual, nici mai buni, nici mai rai decat oricare alt corp profesional de la cel mai necalificat, pana la cel mai scolit. Iar in societatea romaneasca se munceste enorm de mult de mantuiala, sunt teribil de multi oameni dupa care trebuie sa vina altcineva sa termine sau sa corecteze treaba.
Atat doar ca, in cazul medicilor, efectele muncii de mantuiala se traduc in suferinta si chiar moarte. Asta inseamna ca raspunderea lor este uriasa, cu mult mai mare decat a majoritatii categoriilor profesionale. Aceasta responsabilitate uriasa ar trebui sa functioneze insa in dublu sens.
Pe de-o parte, avem exigenta societatii fata de ei si sanctionarea drastica a erorilor sau a indolentei cu efecte dramatice, dar, in contrapartida, ar trebui sa avem o remuneratie si avantaje pe masura. Nu e corect sa existe una fara alta, dar in Romania exact asta e intimpla.
Medicii au salarii de mizerie in raport cu responsabilitatea lor. Eu nu beneficiaza de legi speciale, nici in timpul activitatii, nici la pensie ca angajatii institutiilor "cu epoleti", ede exemplu. Nu au dreptul nici macar la medicamente sau analize gratuite. Dupa 6 ani de facultate grea, alti ani de rezidentiat, alti ani de specializare, zeci de examene grele, in conditiile unei asemenea responsabilitati, medicul este indreptatit la un nivel de trai care sa-i recompenseze efortul.
Peste tot in lumea asta un medic isi pemite o masina de lux, la o casa de lux, concedii de lux, in general, o viata relaxata din punct de vedere financiar. In Romania, medicul isi permite asa ceva doar la limita infractionalitii, prin plata ilegala perceputa de la pacienti.
Sa nu ne imaginam ca este vreo fericire pentru un medic sa depinda financiar de acest soi de mita, in loc sa-si primeasca legal banii meritati in raport cu responsabilitatea si anii de scoala. Aceasta umilinta zilnica dezumanizeaza si poate duce la atitudini de tipul "Slatina". Cat despre vocatia care ar trebui sa calauzeasca un om in aceasta meserie, ea nu tine de foame si nici nu poate pansa mereu frustrarile.
Un calcul pragmatic
Si apoi, sincer, cand suntem bolanvi, ce preferam? Sa ajungem pe mana unui medic care traieste prost intr-un apartament mizer, vine la serviciu cu autobuzul dupa ce a inghetat prin statii si s-a enervat in inghesuiala, care este framantat de banii pentru rata la banca si nu s-a mai relaxat de cine stie cand intr-un concediu placut sau pe mana unuia care are tot confortul si relaxarea asa ca se poate concentra pe meserie? Raspunsul e simplu si pragmatic.
Ca societate, ar trebui sa fim pragmatici si sa corelam foarte bine asteptarile cu recompensele in privinta corpului medical. Altfel, nedreptatea zilnica la care sunt supusi medicii va face ca, in final, sa ramanem fara ei. Candidatii la facultatile de medicina sunt din ce in ce mai putini. Mare parte dintre absolventii si medicii pana in 40 de ani, de altfel cei mai buni, pleaca din tara. Cei ramasi in sistemul sanitar sunt excedati de volumul de munca.
Zeci de spitale din tara functioneza pe avarie. La spitalul din Buzau exista un singur specialist in urgente, cand, in mod normal, UPU ar trebui sa aiba cel putin 10 medici specialisti. In spitalul din Comanesti, unde a murit o gravida in travaliu, exista un singur ginecolog care insa plecase acasa dupa o garda de 36 de ore. Si exemplele ar putea continua pe pagini intregi.
Daca vom continua sa biciuim calul flamand si neingrijit care duce o povara mult prea grea nu vom reusi decat sa-l rapunem si sa ramanem fara el. Mai bine ne-am gandi cum am putea ajuta corpul medical sa fie mai eficient, cum sa-l motivam cat mai bine pentru a-i pretinde apoi performanta maxima sub semnul tolerantei zero fata de abateri.