Opinii: Cum mi-am petrecut greva RATB

Fericit. Pentru ca am reinvatat mersul pe jos, am reinceput sa cunosc pasul strazii si frumusetea clipei de a sta si a vedea ca Bucurestiul nu este chiar asa de urat cum credeam. Din troleibuzele si tramvaiele pline cu cersetori si ghiolbani, viata parea mai sumbra. Altadata, in mersul sinelor cautam doar sa ma retrag intr-un colt, sa-mi ascult melodiile preferate, aceleasi mereu, si sa cobor cat mai repede.

Acum, imi zic, e o vreme tocmai buna de privit in jur. Oare cat stam in fiecare zi sa ne uitam la ceea ce ne inconjoara, la chipurile oamenilor care trec pe strada, la norii in umbre albastre care brazdeaza cerul? O fi Bucurestiul un oras plin de oameni veniti din toate colturile tarii, asa cum toti ne plangem, de parca am fi locuit aici de cand lumea, dar trebuie sa luam din el ce e mai bun, sa privim oamenii in frumusetea si diversitatea lor.

Uniii se plimbau nepasatori pe sinele de tramvai, bucurosi ca pot explora un spatiu pana atunci interzis. Taximetristii erau toti un zambet, isi frecau mainile, bucurosi ca mai au si ei de profitat de pe urma crizei.

Decat sa fiu batut pe la usa vreunui taxi de persoane prea turbulente pentru mine, cum am vazut ca au patit unii azi, am zis ca e mai bine sa cunosc putin orasul la pas. Pe bancile din statiile de autobuz mai erau doar oameni care se asezasera sa-si traga putin sufletul. Am pornit chiar de langa o statie de metrou, protestul meu pentru greva lor de saptamanile trecute.

In Cismigiu, targ de flori si traditii. Covoare, velinte, carpete si peticare taranesti frumos lucrate si colorate, atarnate la intrarea in parc, asa cum isi scoate o taranca cele mai frumoase lucruri in vazul lumii, cand isi deretica prin casa de fiecare Paste. Iata ca stim sa ne mai respectam si traditia si sa apreciem lucrurile care fac bine sufletului.

Nu stiam ca in cladirea maiestuoasa a Primariei Generale se ascunde un monument istoric atat de frumos. Acoperisul ei din tigla veche, colorata in verde si rosu seamana cu sita unei case din Maramures. Acum, golita de toata functionarimea, imi pare mult mai frumoasa, asa parasita si singura. Se urateste doar noaptea, inundata de luminile care vor sa o scoata in evidenta.

Am mai admirat vitrina cate unei librarii, am intrat si am stat cu ochii prin rafturile pline cu carti, cu gandul la un weekend de liniste si miros de carte noua. La Universitate, anticarii si-au expus la soare cartile si vechiturile incarcate de timp, asteptandu-i pe cei cativa clienti din miile care trec zilnic pe langa ei fara sa intoarca privirea.

La iesirea de la metrou ii vad pe aceiasi bisnitari de langa Universitate, care altadata vindeau CD-uri, acum s-au reprofilat: vand ochelari si margele. Vechea florareasa grasa de langa Facultatea de Litere, aceeasi care in anii de stundentie ne vindea florile la subpret, sta si priveste porumbeii care se rasfata cu cateva firimituri de paine. In sfarsit, am timp sa citesc toate reclamele de pe strada, pe care niciodata nu apucam sa le termin, in fuga nebuna a autobuzului!

Astazi, timpul parca a stat in loc. Am intarziat la serviciu, dar am castigat o zi de bucurie simpla, am regasit lucruri carora nu le mai stiam mireasma. Am conversat cu oameni care ma intrebau pe unde sa apuce pentru a ajunge pe o strada oarecare. Asa cum fac mereu, am stat, m-am gandit si le-am spus ca nu sunt din oras.

Dupa mult timp, cineva m-a intrebat in trecere, pe strada, cat este ceasul. Am vrut sa-i spun ca nu mai e, ca timpul e incremenit si as vrea sa ramana asa mai mult. Ma gandeam cu o placere vinovata la cei care fac aceasta greva spontana si ilegala. Ma rugam in gand sa mai tina putin, sa ne mai bucuram de mersul pe jos.

Totul mirosea a iarba si a dor de duca. Departe, departe, sa ma umplu de viata, sa o simt prin toti porii, invadat de clipele de liniste, o liniste pierduta in orasul trepidant si frumos.

In final, mi-am zis ca e mai bine sa parasesc Bucurestiul cat mai repede posibil, pana nu e sufocat de masinile care se vor intoarce, amenintatoare sa inunde orice colt liber din strada. Asa ca am apucat spre sudul meu mereu insorit, spre Orasul cu Tei, cum imi place sa-l numesc, gandindu-ma la iarba verde de acasa.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...