Opinii: Transnistria - falimentul unei enclave

Cand a fost creata, acum 20 de ani, enclava ruseasca din Moldova, Uniunea Sovietica nu disparuse si Moscova credea ca mai poate sustine economic, cu politica sovietelor, enclave separatiste pe teritoriul uniunii in scopul controlului asupra fostelor republici componente. La doua decenii de atunci, Rusia nu mai are nici suflu si nici resurse financiare pentru sustinerea regimului de la Tiraspol.

Declansata in septembrie 1990, sub pretextul rusilor din estul Moldovei de a face parte dintr-un stat roman unit, criza transnistreana avea toate sansele sa se permanentizeze si sa se solidifice urmand traseul deja patentat in Kosovo. La baza acestui act de secesionism a stat mentalitatea imperiala cu care au fost obisnuiti rusii, dorinta lor de nu fi sub "stapanirea" nimanui, dar sa stapaneasca pe toti. In plus, rusii transnistreni au identificat cu corectitudine ceea ce Voronin (el insusi transnistrean) nu ar recunoaste in ruptul capului: ca moldovenii sunt romani.

Plecati la drum cu sprijinul direct si fatis al Mosccovei, folosindu-se de bratul inarmat al Armatei a XIV-a, transnistrenii aveau toate atuurile pentru a-si consolida o statalitate nerecunoscuta de nimeni "de jure" dar foarte activa "de facto". Ca Rusia nu avea nici un gand de a anexa sau de a "elibera" regiunea transnistreana era clar. De asemenea, era clar ca aceasta constructie nu avea cum sa fie sustenabila din punct de vedere economic ci era doar o enclava politica incropita pentru aducerea la ordine a Moldovei si determinarea unui comportament identic cu cel al Armeniei sau Belarusului. Un fel de cui al lui Pepelea folosit cu mare arta de Moscova.

Ce se schimba la est de Nistru?

Evolutia politicii de la Tiraspol dublata de efectele vizibile ale crizei, arata ca lucrurile incep sa se modifice la est de Nistru. Nucleul dur al separatistilor, in exclusivitate cetateni ai Federatiei Ruse si majoritatea originari din Rusia sau din alte republici ex-sovietice (nicidecum din regiunea transnistreana) nu mai au acelasi spirit combativ de acum 20 de ani. Pana si societatea transnistreana s-a modificat, beneficiile apropierii de Vest fiind in evidenta contradictie cu ceea ce le promit liderii lor cetatenilor.

Cetatenii prefera un pasaport moldovenesc care le-ar putea deschide calea catre Europa in locul unui rusesc cu care nu pot face mai nimic. Tineretul prefera sa studieze fie la Moscova, fie la Chisinau iar forta de munca emigreaza masic in toata Europa. Astfel, falia creata intre nomenclatura sovietica aflata la conducere si populatia autohotna imbatranita se adanceste.

Transnistria continua sa ramana o regiune fragila din punct de vedere economic: nu poate exporta nimic in mod legal fara "acordul" autoritatilor legale ale Moldovei caci firmele trebuie sa fie inregistrate la Chisinau. Asta inseamna taxe si impozite platite la Tiraspol dar numai cu acordul Chisinaului. Daca autoritatile legale moldovene vor decide intrarea in completa legalitate a firmelor transnistrene atunci ar putea aparea blocaje majore in economia "transnistreana" si asa greu lovita de criza (80% din PIB-ul autoproclamatei republici este format din exporturi).

Cu un potential industrial relativ invechit, cu un caracter energofag si in cea mai mare parte nerestructurat Transnistria se indreapta spre un faliment anuntat. Caci, izolarea autoimpusa a Tiraspolului fata de Chisinau pare sa se fi intors impotriva rusofonilor. Exporturile se fac prin intermediul Chisinaului iar faptul ca jumatate dintre ele merg catre Europa impune adoptarea anumitor standarde, lucru care nu are cum sa nu se transfere si asupra societatii.

Republica Moldova a reusit cateva acorduri cu Ucraina care incearca sa limiteze traficul ilegal in si dinspre Transnistria iar transportul terestru pe caile ferate este intrerupt.

Cat sa mai ajute si rusii?

Rusia a obosit sa-i mai tot ajute pe separatisti, mai ales ca incearca sa-si croiasca o noua haina democratica si europeana. Sprijinul Moscovei nu mai este atat de puternic, valizele cu bani nu mai alimenteaza periodic bancile de la Odessa (folosind filialele unor mari banci occidentale !) iar Gazpromul nu mai are rabdare cu zecile de milioane de euro pe care Tiraspolul ai datoreaza pentru consumul enorm de gaze.

Paradoxal, faptul ca Moscova nu mai are aliati fideli, pro-moscoviti la Chisinau face ca situatia liderilor politici de la Tiraspol sa fie foarte volatila. Caci, lipsindu-i mijloacele de constrangere asupra conducerii Moldovei, Moscova a trebuit sa se orienteze (deocamdata foarte timid) spre o politica pragmatica. Ceea ce face ca si sustinerea regimului tiraspolean sa fie mai redusa.

Nici macar scenariile apocaliptice ale "supararii" Moscovei datorita scutului antiracheta in Romania nu sunt viabile atata timp cat Rusia stie foarte bine ca de la intentie pana la fapte este drum lung de parcurs si pana peste 5 ani cand este preconizata activarea sistemului defensiv in cauza...va curge multa apa pe Prut.

Realitatea vietii politice si economice face ca liderii transnistreni sa sesizeze pericolul ramanerii permanente intr-o suspensie intre Ucraina si Molodova fara sprijinul real al Moscovei. Asa ca se intrevad deja anumite cedari si chemari la compromis catre Chisinau. Saptamana aceasta Tiraspolul a solicitat oficial Chisinaului reluarea circulatiei trenurilor de pasageri pe teritoriul Transnistriei.

Autoritatile transnistrene sunt gata inclusiv sa recurga la cedari si sa indeplineasca o serie de conditii inaintate de Republica Moldova pentru reluarea comunicatiei feroviare pe teritoriul regiunii, inclusiv acceptarea de mecanisme de control ale Chisinaului pe teritoriul separatist, lucru nemaiauzit pana acum.. in plus, Tiraspolul coopereaza la delimitarea frontierelor dintre Moldova si Ucraina iar declaratiile separatistilor la adresa Romaniei "fasciste" s-au mai "inmuiat".

Este prea devreme pentru a sesiza o intoarcere de 180o a situatiei din Transnistria. Se dovedeste insa ca politica pasilor marunti si a intelepciunii prevaleaza in fata fortei si heirupismului declarativ.