Rusia prinde Europa cu chilotii in vine

Din timp in timp, cu intensitate mai mare in anii electorali din Ucraina, Europa resimte din plin criza gazului rusesc.

O resimte insa degeaba pentru ca intelege nimic. Si doua sunt lucrurile pe care ar trebui, in principal, sa le inteleaga: Moscova nu-si va schimba fundamental niciodata politica si mentalitatea, indiferent de gesturile sporadice de bunavointa, iar Uniunea Europeana are nevoie de o politica energetica unitara care sa-i asigure solutii alternative.

Pe scurt, ceea ce se repeta acum, aproape identic cu ianuarie 2006, este o demonstratie de forta a Rusiei avand ca principala tinta Ucraina, dar si aviz pentru orice alti amatori.

Moscova anunta ca scumpeste unilateral si abuziv gazul, Kievul refuza noul pret, Gazprom taie gazul catre Ucraina, ucrainienii incep sa sifoneze conducta care duce gazul rusesc in Uniunea Europeana, Rusia taie gazul de tot.

Contracte? Care contracte, intreaba Moscova? Daune, care daune? Moscova tarului Putin dovedeste din nou ca nu da doi bani pe valorile economiei de piata sau pe cele democratice. Robinetul este la ea. Il inchide si deschide dupa bunul plac. Gazul este o arma politica perfecta.

Moscova este, de altfel, marea specialista a demonstratiilor de forta si nu numai folosindu-se de gaz. Lituania si Letonia au ramas fara picatura de petrol rusesc dupa ce au refuzat sa-si vanda companiile energetice rusilor.

Anul trecut, armata rusa a strivit Georgia sub ochii NATO si ai Uniunii Europene care au sarit imediat in ajutorul georgienilor cu multe sfaturi. Daca UE crede ca poate dialoga cu Moscova pe baza unor principii axiomatice in Europa vestica se inseala amarnic.

De partea cealalta nici Ucraina nu este chiar o victima inocenta. In raport cu Moscova este, intr-adevar neajutorata, iar industria sa cumplit de energofaga o condamna la o dependenta totala de strivitorul vecin.

Insa solutia sifonarii conductelor catre Occident reprezinta o forma de terorism de stat, asa cum ar fi calificata orice deturnare de marfa.

Pe de alta parte, Kievul este pretendent la un loc in NATO si chiar UE. Oricat de mult s-ar victimiza in relatia cu Rusia, o astfel de politica arata cat de mare este de fapt prapastia din Kiev si cele doua cluburi elitiste la care aspira.

Nici romanii si bulgarii nu ideplineau toate standardele in momentul aderarii, insa prin compatie cu Ucraina sunt adevarate modele.

De partea ei, Uniunea Europeana isi vadeste din nou limitele. Si cea mai grava consta in incapacitatea articularii unei politici comune in domeniul energetic.

Fiecare dintre tari isi negociaza separat gazul rusesc, la preturi diferite, in conditii diferite, in schimbul unor concesii diferite. Rusia profita din plin de aceste falii.

Nu e poate intamplator faptul ca aceasta criza a debutat odata cu inceputul presedintiei cehe, eurosceptica si extrem de pragmatica, dupa incheierea celei franceze care, datorita lui Nicholas Sarkozy, a infruntat cu succes criza din Georgia. Nu e intamplatoare, poate, nici sincronizarea crizei gazului cu criza din Gaza si transferul de putere de la Washington.

Europa n-a facut nimic

Totusi, oricate coincidente am contabiliza, Europa ar fi avut la dispozitie trei ani, de la precedenta criza, pentru a pune la punct o strategie energetica.

N-a facut nimic. Proiectul Nabucco este doar teorie, piata energetica comuna nici macar atat si fiecare se descurca cum poate, in functie de gradul de dependenta de gazul rusesc si de propria forta bugetara.

Romania nu este, din fericire, in plutonul celor mai loviti. Dimpotriva, cu o pondere a importului de doar 20% din consumul total si in conditii de scadere a acestuia datorita (ce ironie!) crizei, suntem pe ultimele locuri in topul europenilor afectati. Chiar si asa s-a pus, din nou, problema relatiilor cu Moscova si avantajelor pe care le-am fi avut daca anumite lucruri n-ar fi fost spuse si anumite gesturi n-ar fi fost comise.

O relatie buna cu Rusia e importanta din foarte multe motive, dar in cazul acesta chiar nu conta. Bulgaria si Germania sunt mai afectate decat Romania de aceasta criza, ambele n-au suparat Rusia nici cu o floare, ceea ce nu le-a crescut presiunea din conducte cand Vladimir Putin a strans pumnul.

In plus, daca n-a contat Germania, cu siguranta Romania chiar nu prezinta nicio importanta la Moscova, sa nu ne amagim.

Asa ca, oricant ne-am da peste cap, am sta si-am socoti, in problema gazului, Romania poate fi scutita de emotii, doar ca parte a unei politici europene corente.

Din nefericire ea este inca departe, cu toate eforturile de mediere si presiune facute zilele acestea de o Uniune Europeana ajunsa din nou de fiorii reci ai Estului inghetat.

Fostul președinte al Rusiei, după ajutorul dat de SUA Ucrainei: ”Un vot al nenorociților veseli”

Cu o situație pe frontul contra invadatorilor ruși tot mai dificilă și mai vulnerabilă, Ucraina a primit sâmbătă seara, 20 aprilie, și o veste bună. Camera Reprezentanților din Congresul...

Contraspionajul german lansează „vânătoarea“ de spioni chinezi și ruși

Recentele arestări ale spionilor chinezi și ruși reprezintă doar vârful aisbergului, deoarece se crede că alte sute de agenți "mișună" în Germania. După o serie de arestări de profil...