Sămânța eșecului românesc

Autor: Hari Bucur Marcu - Expert international in materia apararii nationale
Luni, 22 Noiembrie 2021, ora 11:26
4759 citiri

Înainte de a deveni aliat în NATO și apoi membru al Uniunii Europene, România dădea deja semne că va avea un parcurs problematic, pe drumul său de integrare euro-atlantică.

În primul rând, persista în mentalul colectiv al foștilor guvernanți comuniști, ale căror rude, prieteni și subordonați preluaseră cea mai mare parte a afacerilor publice la nivel național și local, că străinii sunt ceva rău. Că ne vor răul național și că tot ce îi interesează pe străini este să ne asuprească. Toți, fără excepție, și cei de la Est și cei de la Vest, dar și cei de la Nord sau de la Sud, din Europa, dar și cei din America sau Asia.

În al doilea rând, înainte de a ajunge în NATO și în Uniunea Europeană, România a aflat că nici în NATO și nici în UE nu merge cu șpaga, cu masa copioasă, cu fetele de petrecere, în locul îndeplinirii angajamentelor și mai ales în locul atingerii obiectivelor de democratizare și de economie de piață. Chiar și marea corupție era sancționată în aceste două cluburi occidentale, au aflat românii, în condițiile în care un fost secretar general NATO, un fost cancelar german (cel care unificase Germania!) și un fost înalt comisar european au pățit-o, de pe urma corupției descoperite între timp.

În al treilea rând, aproape toți îmbogățiții de pe urma democratizării României s-au lămurit că averile lor ilegale și imorale sunt mai bine folosite în paradisuri fiscale din afara zonei euro-atlantice și că jucatul de table pe plaja de la Monaco nu are de fapt niciun haz, comparativ cu shoppingul de brățări de aur, în Dubai. Așa cum au aflat de la amantele lor că silicoanele cu adevărat spectaculoase se montează mai degrabă în Asia de Sud Est, decât la Paris.

Ca urmare, guvernanții români și cei care i-au făcut oameni de stat nu au niciun interes personal, niciun chef și niciun motiv intim și serios pentru a asigura un parcurs lin și rapid în integrarea euro-atlantică a României guvernată de ei.

De aceea nu s-au absorbit niciodată toate fondurile europene destinate grăbirii aducerii nivelului de trai românesc mai aproape de media celui european.

De aceea s-au întârziat cu anii niște pași esențiali de integrare europeană, mai ales privind integrarea economică (zona Euro), juridică (emceveul) și socială (spațiul Schengen).

De aceea România nu are nici astăzi, după 14 ani de membership în UE, o voce la nivelul corespunzător potențialului său demografic și nici nu reușește să reprezinte interesele milioanelor de români care și-au găsit de lucru în afara granițelor naționale, dar în interiorul granițelor unionale.

De aceea România nu este credibilă în fața autorităților americane că cetățenii săi pot călători în America fără vize.

Singurul lucru pozitiv în relațiile României cu comunitatea de state euro-atlantice este că a reacționat pozitiv la inițiativele americane de întărire a prezenței militare a Statelor Unite în România, în beneficiul național, dar și al celorlalte state membre NATO.

Acestea sunt aspecte și fapte indiscutabile. Ele s-au petrecut pe parcursul a două generații de guvernanți și efectele lor sunt observabile și astăzi, în condițiile în care niciun partid politic nu le-a abordat frontal vreodată, nici în dezbaterile parlamentare și nici în campaniile electorale, așa cum nicio voce cu autoritate statală nu a propus vreodată măcar o singură măsură națională pentru depășirea aceste stări.

De ce? Nimeni nu știe cu exactitate. Cel mai probabil, toată lumea este mulțumită cu această situație.

Și politicienii, și sponsorii lor, și serviciile secrete de stat și particulare, și formatorii de opinie publică, și îmbogățiții, dar și săracii de astăzi, precum și șomerii, dar și angajații la stat ori la privat, și dascălii din pre- și din universitar, precum și elevii sau studenții lor, ori țăranii.

Doar că aceștia nu au minte. Vorbesc despre gândirea colectivă, care nu este dezvoltată nici la nivel național, nici pe categorii sau segmente de public național.

Niciunii dintre ei nu pot să bată cu mintea colectivă pe care nu o au până acolo încât să înțeleagă că e suficient ca Uniunea Europeană să ridice nivelul de exigență în edificarea democratică din România cu o singură unitate de măsură, pentru ca beneficiile umane, materiale și financiare ale calității de membru al uniunii să înceteze, ba chiar România să fie sancționată și uman, și material, și financiar.

Așa cum nu ajung să înțeleagă că e suficient ca Statele Unite să își diminueze interesul strategic pentru Europa în general, sau măcar pentru zona europeană ce include România, pentru ca întregul edificiu de securitate regională și națională să se prăbușească ca un castel de cărți de joc.

Din nefericire, un public fără minte nu va înțelege așa ceva, decât dacă i se va întâmpla în fapt. Doar că atunci nu va mai fi o lecție de învățat, ci o tragedie națională greu de suportat.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Quarterly Report - evenimentul #1 pentru companii la BVB

CTP are o întrebare pentru Klaus Iohannis: ”Va continua să țină blocat, așa cum face de 30 de ani?”
CTP are o întrebare pentru Klaus Iohannis: ”Va continua să țină blocat, așa cum face de 30 de ani?”
Renumitul jurnalist Cristian Tudor Popescu a comentat posibilitatea ca actualul președinte al României, Klaus Iohannis, să ocupe în viitor o funcție importantă într-o instituție...
Politico: Intrarea târzie a lui Klaus Iohannis în cursa pentru șefia NATO este văzută de unii membri ca o divizare a unității alianței
Politico: Intrarea târzie a lui Klaus Iohannis în cursa pentru șefia NATO este văzută de unii membri ca o divizare a unității alianței
România și-a anunțat joi, 22 februarie, aliații că președintele Klaus Iohannis ia în considerare posibilitatea de a candida pentru funcția de secretar general al NATO. Mișcarea de ultim...
#NATO, #alianta nord atlantica, #guvernanti, #Europa, #America, #Asia , #stiri politice