Toate tunurile pe Institutul Cultural Roman

Pornografie, fascism, antisemitism, de toate acestea s-ar face vinovat Institutul Cultural Roman din cauza expozitiei estivale a romanilor, denumita "Libertate pentru lenesi", expozitie de arta moderna, organizata la New-York si finantata cu bani publici.

Semnalul luptei impotriva unui asemenea deviationism revoltator al institutiei condusa de Horia Roman Patapievici a fost dat de Ion Iliescu. Indignat, el a sesizat comisia de cultura a Senatului. Semnalul s-a propagat rapid si s-a extins impotriva tuturor elitistilor (a se citi ticalosilor nenorociti) din societatea civila, care iata ce fel de viziune pacatoasa incurajeaza.

Simbolurile care intruchipeaza diavolesc si fara putinta de tagada gandurile perverse ale celor trei tineri artisti semnatari ai expozitiei de la New York sunt, in principal, doua: subversivul ponei roz cu zvastica pe popou si tabloul cu Moise care ii ofera lui David un falus si primeste steaua in schimb.

Senatorii vor decide cum foloseste ICR banul public, pentru ca deja sunt semne, ne spune Alexandru Andrei, purtatorul de cuvant al lui Nicolae Vacaroiu, ca ar fi multe cheltuieli neortodoxe. Adica cum neortodoxe? Adica toate cele care nu sunt pentru arta religioasa? Dar Curtea de conturi a verificat recent, potrivit lui Patapievici, ICR, vreme de 6 luni, si nu a constat nicio neregula financiara.

Si ca sa fie clar pentru toata lumea ce putreziciune pastoreste Horia Roman Patapievici (vinovat cel putin de elitism), pe blogul jurnalistului (Intact) Andrei Badin au aparut poze si povestiri controversate, tot cu puternica tenta sexuala, ale purtatorului de cuvant al Institutului Cultural Roman din New York, Cristian Neagoe, materiale preluate de pe blogul acestuia.

Omul a explicat ca ele au fost facute si postate inainte de a deveni functionar public, insa cine sa-l mai asculte? Cine sa-l asculte si pe H.R. Patapievici explicand ca simbolistica tabloului cu pricina trebuie cautata in cu totul alta parte decat in zona antisemita?

Cine s-o asculte pe autoarea poneiului nazist care a decriptat originile creatiei ei: teama de ponei care i-a marcat copilaria si ironia la adresa firmelor producatoare de astfel de jucarii a caror sigla a fost inlocuita cu zvastica?

Degeaba au fost invocate comentariile laudative ale criticilor americani, degeaba insusi directorul Muzeului Holocaustului a comunicat ca evreii nu considera nicidecum expozitia ca antisemita, degeaba politia americana, sesizata de cativa romani de bine, a stabilit ca nu e nimic in neregula in privinta exponatelor incriminate. Lasa ca o sa vina ei senatorii sa vada ce e bine si ce e rau, ce e arta si ce e provocare. Ei vor face legea si in arta.

Arta politizata

Lasand gluma la o parte, ma intreb ce competenta au senatorii sa decida in materie de arta, cel mai cotroversat si greu, daca nu imposibil, de standardizat domeniu. Cum pot ei sa spuna daca o cheltuiala in acest domeniu se justifica sau nu ? Pe ce criteriu?

Fiecare dintre ei poate, cel mult, sa spuna daca-i plac sau nu controversatele exponate. Mie, de exemplu, nu-mi plac. Dar asta nu conteaza, cat timp exista alti oameni carora le apreciaza si care le inteleg mesajul. Ca dovada, expozitia de la New York a fost un mare succes, iar cei trei artisti au primit o importanta comanda de la un teatru american. In plus, daca insasi comunitatea evreilor, cunoscuta ca ultrasensibila, nu se simte lezata, de ce ar fi oripilati de pretinsul antisemitism cativa romani verzi?

Daca tot vrem verdicte in arta, oare n-ar fi mai normal sa le cerem criticilor, singurii care pot stabili valoarea unei opere sau daca o expozitie se justifica sau nu. Restul putem spune daca ne place sau, adica suficient pentru a nu privi, dar insuficient pentru a da cu pietre.

"Institutul Cultural Roman isi propune sa exporte cultura romana, dar nu imbratiseaza doar anumite formule estetice. Asta a starnit indignarea celor care nu vad cultura romana dincolo de patrimoniu. Ei daca nu vad Blaga sau manastirile din Moldova cred ca e un atac la cultura romana", a explicat Horia Roman Patapievici strategia ICR, care de altfel este cu mult mai activ cu el la conducere.

Nu e un lucru chiar atat de rau ca o expozitie a ICR a avut multi vizitatori la New York, multe cronici favorabile, ca s-a vorbit despre ea, ca a atras atentia. Pe vremea cand Iliescu conducea destinele Romaniei, in SUA nu se vorbea, ce-i drept, despre expozitii ale artistilor romani, ci despre artistii romani cotonogiti de mineri alaturi de alti intelectuali in mijlocul Bucurestiului. O fi fost mai bine?

De fapt arta nu intereseaza cu adevarat pe nimeni. Horia Roman Patapievici a fost numit de Traian Basescu si doar de presedinte poate fi demis. Un raport senatorial demolator, extrem de previzibil de altfel, al comisiei de cultura a senatului, condusa de Adrian Paunescu, il va pune pe Traian Basescu intr-o situatie delicata.

Daca nu-l demite pe Horia Roman Patapievici, adversarii sai vor striga din rasputeri ca presedintele cultiva, cu buna stiinta, putreziciunea intr-o institutie care ar trebui sa promoveze cultura romaneasca in lume, pe bani publici. Iata ca in an electoral politizarea a invadat si cultura.

Dar daca ma insel cumva si senatorii chiar mor de grija purtiatii culturii, am inca o propunere: sa-l reclamam pe Ion Creanga pentru discriminare deoarece mai misogine decat povestile sale sunt greu de gasit altele. Cat despre una dintre dintre scrierile sale, celebra altminteri si mult mai explicita decat tabloul incriminat acum, cred ca ar trebui arsa in piata publica ca mostra de poronografie. Lista e de altfel deschisa.

Trei bărbați l-au luat la bătaie pe un amic cu care băuseră. Au ajuns toți 4 în arestul Poliției

S-au îmbătat și s-au luat la bătaie între ei. Așa începe povestea scandalului care a avut loc duminică, 21 aprilie, pe DN 1, în localitatea prahoveană Bărcănești. Cei patru s-au...

Proces istoric în SUA. Va fi suficient un munte de dovezi pentru a-l condamna pe Trump?

Luni, 22 aprilie, vor avea loc declarații de deschidere în procesul Statul New York vs. Donald J. Trump. Dosarul acuzării pare puternic, dar o condamnare este departe de a fi asigurată, scrie...