De unde atât tupeu și aroganță din partea celor care sunt la putere? Pare că unii s-au născut cu stea în frunte, în timp ce noi, restul, trebuie să stăm cu capul plecat, precum niște sclavi care sunt datori să contribuie cu timp și sănătate la bunăstarea unei minorități care se vede peste noi. Manipularea și dezinformarea sunt la loc de cinste, iar de minciună nu mai zic; a ajuns să-ți fie foarte greu să-ți mai dai seama când un politician spune adevărul sau minte de îngheață apele. Suntem cumva ca în cartea lui George Orwell 1984, doar că suntem în 2024! Suntem tratați precum niște oi, și, Doamne ferește, să gândim sau să avem pretenția că noi știm mai bine, ori să spunem că ei ar greși, că imediat iau foc. Dacă luăm la scuturat parlamentul sau administrațiile locale, nu știu dacă găsim 30% oameni care sunt acolo pentru oamenii din comunitatea lor, ca să nu mai vorbesc de competență sau de pregătire din punct de vedere educațional.
Și atunci ne tot punem întrebarea: de unde și până unde ne poate dicta nouă calitatea vieții unul care abia știe să citească sau un hoț sau un îngâmfat care se plimbă pe banii noștri cu avioane de lux, că altfel îi cade rangul? Ne-am săturat să votăm răul cel mai mic și, în același timp, nu e nevoie să vină vreunul perfect, că nu există. Vrem oameni decenți, educați, care au capacitatea să își ceară scuze în fața votanților și, atunci când fac ceva greșit, să își dea demisia. Vrem oameni educați, nu colecționari de diplome. Vrem oameni decenți, nu unii care practică falsa modestie. Vrem parlamentari care răspund, în primul rând, celor care i-au ales și abia apoi partidului. Vrem oameni care să înțeleagă că sunt angajații noștri și că ei lucrează pentru noi, nu invers.
Pot vota un om care transpiră când citește de pe o foaie? Sau unul care te minte cu dovezile pe masă? Sau unul care promite lucruri evidente pentru aproape toată lumea că sunt imposibil de făcut? Sau unul care ne povestește de perioada comunistă în care „i-a fost greu”, când știm cu date clare că el și familia lui au dus-o nu bine, ci foarte bine? NU putem vota așa ceva.
Poporul român nu este prost. Ne-au ținut educația și sănătatea la pământ pentru că e mult mai ușor să manipulezi omul care nu este educat. Și dacă mai este și bolnav, e și mai bine, că el are grija zilei de mâine și nu are luxul să se gândească în perspectivă: ce va face anul viitor sau peste cinci ani?
Ce-ar fi să înceapă să înțeleagă toți troglodiții care ne conduc că postul lor nu este unul de lux și huzur, ci unul de sacrificiu pentru comunitate, pentru cei mai nevoiași dintre noi? Cum ar fi să ajungem să ne ducem cu bucurie la vot, pentru că chiar avem de unde alege? Cum ar fi ca parlamentarii noștri să fie 3 sau 4 zile pe săptămână, câte 6-8 ore pe zi, să vorbească cu oamenii din circumscripția unde au fost aleși? După care să existe și o discuție ulterioară cu acei oameni, pentru a vedea ce anume se poate face cu doleanțele lor? Eu nu cred că asta este o utopie, ci o normalitate care se poate și la noi, dacă punem oamenii care trebuie la locul lor și dacă încep să lucreze pentru noi, nu invers.
Dan Ivanescu este psiholog dedicat, cu peste 17 ani de experienta in practica clinica, consiliere psihologica individuala si de grup, in mediul privat si public. Cu rezultate semnificative in consilierea pacientilor - copii si adulti cu probleme de sanatate mintala.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.