Cinci schelete, găsite sub casa lui Hermann Göring din Bârlogul Lupului, din Polonia

Arheologii amatori au scos la iveală cinci schelete umane cărora le lipsesc mâinile și picioarele, găsite sub fosta casă a criminalului de război nazist Hermann Göring, din cartierul general militar Bârlogul Lupului al lui Hitler, din Polonia de astăzi.

Bârlogul Lupului a fost principalul cartier general operativ folosit de Adolf Hitler pe Frontul de Est în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Buncărul este situat în provincia istorică a Mazuriei, la 8 kilometri de orașul Ketrzyn din nord-estul Poloniei.

Denumirea de Wolfsschanze, în traducere „Bârlogul Lupului”, provine de la supranumele „Lupul” dobândit de către Adolf Hitler la începutul anilor '30 și utilizată în cercul său de apropiați. Această poreclă a dat numele altor două centre de comandă: Wolfsschlucht, din Belgia, respectiv Wehrwolf din Ucraina.

Organizarea în cadrul bazei militare urma reguli deosebit de stricte. Campusul cuprindea 200 de clădiri și buncăre, împărțite în trei zone de securitate.

Birourile lui Hitler, în care accesul era permis doar celor foarte apropiați, se aflau în zona 1 de securitate, încadrate de ziduri cu o grosime de doi metri, realizate din beton armat, fapt ce a permis conservarea lor până în prezent. Sistemul de ventilație era atent monitorizat, pentru a evita gazarea, iar ferestrele nu erau niciodată amplasate către exterior, pentru a evita atacul vreunui lunetist.

Zona 2 cuprindea barăcile militare, alături de locuințele câtorva miniștri importanți ai celui de-al Treilea Reich, precum Albert Speer sau Joachim von Ribbentrop. Zona de securitate 3 era reprezentată de teritoriul minat ce înconjura campusul.

Rămășițele, despre care se crede că ar fi ale unei familii, au fost descoperite în cadrul unor săpături în situl din apropierea orașului Kętrzyn, situat în nord-estul țării, unde liderii naziști au petrecut o mare parte din cel de-al Doilea Război Mondial.

Misterul înconjoară această descoperire înfiorătoare

Misterul înconjoară această descoperire înfiorătoare, despre care a scris pentru prima dată Der Spiegel, inclusiv identitatea victimelor, circumstanțele în care au fost îngropate și dacă Reichsmarschall știa că oasele se aflau acolo în timp ce locuia în casă.

"După ce administratorii sitului și criminaliștii au obținut o imagine de ansamblu și nimic nu a indicat o crimă recentă, s-a decis să scoată scheletele", a declarat Bartoszewski.

Continuarea săpăturilor a scos la iveală cinci schelete, despre care analizele ulterioare au arătat că erau trei adulți, un adolescent și un bebeluș.

"Acesta a fost cel mai oribil lucru pe care l-am găsit", a spus el despre nou-născut. "Erau cu toții culcați unul lângă altul, în aceeași direcție".

Niciunul nu există urme de haine sau alte obiecte personale, ceea ce înseamnă că, probabil, cadavrele au fost dezbrăcate înainte de a fi puse acolo. Deși este posibil ca oasele mâinilor și picioarelor - mai fine decât alte rămășițe - să se fi descompus pur și simplu, nu a putut fi exclusă posibilitatea ca acestea să fi fost amputate.

Există numeroase speculații cu privire la faptul dacă Göring știa că trupurile erau îngropate sub locuința sa sau dacă acestea au fost depozitate acolo după război. Presa germană a declarat că familia ar fi putut fi victima unei crime în masă, săvârșită de naziști. Procurorii polonezi investighează.

Naziști de rang înalt, printre care Hitler și Göring, dar și Martin Bormann, Wilhelm Keitel și Alfred Jodl, au folosit Bârlogul Lupului ca un complex izolat și bine protejat de unde să planifice campaniile militare, precum și atrocitățile Holocaustului.

Hitler a petrecut mai mult timp la Bârlogul Lupului decât oriunde altundeva în timpul războiului. Aici a avut loc lovitura de stat eșuată din 20 iulie 1944, în care Claus Schenk Graf von Stauffenberg, un conte german, a plantat o servietă cu o bombă sub o masă de stejar, într-o încercare ratată de a-l asasina pe Führer.

Göring, adjunctul și moștenitorul desemnat al lui Hitler și șef al Luftwaffe, a fost cel mai înalt oficial nazist care a fost judecat la Nürnberg. El s-a sinucis cu o pastilă de cianură în 1946, în ajunul execuției planificate.

Buncărul a fost prevăzut încă din etapa de proiectare cu un sistem centralizat de demolare, care putea fi acționat în cazul unei invazii a trupelor inamice. În octombrie 1944, armata sovietică înaintase până la frontiera Prusiei de Est, în timpul acțiunii cunoscute drept Ofensiva Baltică. Astfel, în luna următoare, Hitler ordonă distrugerea complexului, acțiune finalizată abia în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1945.

Militarii sovietici au ajuns aici două zile mai târziu, la 27 ianuarie. Cantități imense de explozibil au fost utilizate, iar buncărele au fost grav avariate de către armata nazistă, pentru o singură clădire fiind necesare 8 tone de TNT. Totuși, sinistrele structuri din beton armat s-au păstrat până în prezent, doar interiorul fiind complet distrus.

Situl istoric a fost deschis pentru vizitatori încă de la instalarea regimului comunist, însă aici era organizată doar o expoziție cu fotografii de război, accesul în restul arealului fiind restricționat din cauza pericolului reprezentat de cele 54000 de mine ce înconjurau complexul camuflat, fiind nevoie de peste zece ani pentru a curăța terenul.

Exploatarea mai intensă a potențialului turistic al zonei a debutat abia după instaurarea democrației în Polonia, în anul 1989, situl fiind administrat inițial de către o societate privată, iar în prezent – de Serviciul Forestier Polonez. În anul 2014, aproximativ 180000 de turiști, majoritatea polonezi și nemți, au vizitat ansamblul istoric. Campusul a fost adesea catalogat de istorici drept „un Disneyland grotesc”, întrucât în ultimii ani unele clădiri ale complexului au fost transformate în hoteluri și restaurante, iar pădurile din jur – în terenuri destinate practicării paintball-ului sau tirului.

Impozanta clădire din cărămidă, situată într-o zonă împădurită de mlaștină din fostul Wolfsschanze nazist, a fost în mare parte recuperată de natură. Ea a fost cercetată temeinic înainte ca echipa de pasionați de istorie germani și polonezi să se apuce de ea.

Buncărul lui Hitler șochează turiștii prin camerele și coridoarele sale întunecate și umede, fiind necesară o lanternă pentru vizitarea sa, dar și prin ecourile cu tentă sinistră.

Cele mai bune perioade pentru vizitarea „Bârlogului Lupului” sunt începutul primăverii și toamna, când clădirile nu mai sunt acoperite de stratul foliar.

Fundacja Latebra este una dintre puținele organizații cu permisiunea explicită de a efectua cercetări arheologice la Bârlogul Lupului, care atrage peste 200.000 de vizitatori pe an.

Analiză: Bolojan despre arme nucleare și recesiune

Președintele interimar Ilie Bolojan a precizat că prezența militară și planul de apărare sunt suficiente pentru România, sugerând că țara nu e interesată să găzduiască arme nucleare....

Arme nucleare în România? Ce a răspuns președintele Bolojan despre scenariul propus de Polonia

Preşedintele interimar, Ilie Bolojan, a declarat, vineri, că pentru fiecare ţară este importantă securitatea şi siguranţa ei, dar consideră că România nu ar trebui să ceară în acest...