Cât de importantă este, cu adevărat, formarea psihopedagogică a profesorilor. Gabi Bartic, BRIO: ”Aș numi-o războiul diplomelor”

Advertorial
Luni, 22 August 2022, ora 09:00
13789 citiri
Cât de importantă este, cu adevărat, formarea psihopedagogică a profesorilor. Gabi Bartic, BRIO: ”Aș numi-o războiul diplomelor”
Gabi Bartic, CEO BRIO

Orice persoană cu studii superioare ar putea să devină cadru didactic, chiar dacă nu a urmat programele de formare psihopedagogică, potrivit unei excepții din proiectul Legii învățământului preuniversitar. Ca urmare, peste 200 de profesori universitari au cerut eliminarea acestei excepții.

Conform comunicatului, profesorii universitari solicită ca excepția să fie eliminată atât din proiectul Legii învățământului preuniversitar, cât și din proiectul Legii învățământului superior.

Profesorii universitari au transmis că acest lucru ar genera decredibilizarea, deprofesionalizarea și vulnerabilizarea profesiei didactice în România. Un alt argument se referă la scăderea calității educației oferite copiilor și tinerilor. În plus, mai menționează: „inechitate în formarea profesorilor; scăderea drastică a prestigiului profesiei întrucât recunoașterea achizițiilor din contexte nonformale și informale este specifică ocupațiilor plasate pe niveluri inferioare ale cadrului calificărilor (nivelurile 1-3); lipsă de abordare fundamentată științific, lipsă de fermitate decizională strategică, inconsecvență și diluare a cadrului legislativ”.

Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, a argumentat decizia prin criza cadrelor didactice.

”Avem nevoie de educație pentru sănătate, avem nevoie de acest modul, cu componenta de educație sexuală. Cine să predea? Profesorii de biologie, desigur. Avem oare suficient de mulți profesori de biologie pentru o disciplină care să facă parte din trunchiul comun, care să conțină module adaptate vârstei elevilor și să revină pe parcursul ciclului gimnazial și liceal? Sigur avem o criză a cadrelor didactice”, a declarat Cîmpeanu.

Gabi Bartic, CEO Brio, a explicat pentru Ziare.com că, deși pregătirea psihopedagogică este foarte importantă, cu siguranță există oameni competenți și în afara cercului absolvenților ce au această formare. De asemenea, a vorbit despre realitatea din România, și anume deficitul resursei umane, dar și despre adevărata miză din spatele solicitării profesorilor universitari.

Ziare.com: În primul rând, cât de important este cu adevărat acest modul psihopedagogic pentru formarea didactică a unui profesor?

Gabi Bartic: Foarte importantă este pregătirea psihopedagogică, voi spune. Haideți să clarificăm puțin pozițiile: sunt absolventă de studii superioare și post-universitare socio-umane, nu veți obține de la mine un răspuns care să spună că e OK ca în fața copiilor noștri să poată apărea orice tip uman, oricât de bun profesionist ar fi el. Realitatea e însă că acum avem câteva mari problem. Prima, trebuie să gestionăm situații extrem de ciudate. Dacă, de pildă, un mare sportiv ar vrea să predea niște ore de sport copiilor în mod voluntar sau instituționalizat, în lipsa acestui modul parcurs, el nu ar putea face asta în mod legal. Sau, dacă un mare om de știință ar vrea să predea la o catedră de liceu din România (oricum exemplul e ipotetic și utopic, deci voi putea spune – Stephen Hawking, dacă acesta ar mai fi în viață, dar pot spune aici numele oricărui laureat de Premiu Nobel), acest lucru nu ar fi posibil. Pentru că noi nu recunoaștem nici experiența anterioară și nici competențe dobândite în orice alt fel decât în acest cadru super-formal, care e acest modul. Așadar, suntem în situația absurdă în care nu putem avea la catedră oameni care ar putea aduce un suflu nou în fața elevilor români.

A doua situație existentă și pe care nu o putem nega e aceea că, nu întodeauna, cadrele didactice care ajung în fața copiilor noștri au realmente instrumentarul psiho-didactic necesar cu care să interacționeze cu copiii. Și după ce am enunțat problema de sus, voi intra și în detalii: avem profesori abuzatori, profesori care nu interacționează cu clasa și practică o predare no feedback - no pain, profesori care practică sau nu fac nimic să împiedice bully-ing-ul, profesori care își fac un scop în viață din a pune în încurcătură elevii și pot continua multă vreme încă această enumerare. Și întreb aici: presupun că dacă toate aceste cazuri sunt profesori care aveau toate patalamalele, și știm că aceste cazuri nu sunt singulare, atunci mă întreb, nu cumva e ceva în neregulă?

A treia situație e că suntem, pe anumite materii în mod masiv, dar și ca sistem în general, într-un enorm deficit de resursă umană. Cred că există, de cealaltă parte a baricadei, mulți profesioniști care ar fi dispuși să întoarcă, sub forma unor ore predate sau alte tipuri de implicare, câte ceva comunităților lor. Să luăm un exemplu evident: cum ar fi ca elevii unei școli să învețe un limbaj de programare de la un programator? Sigur, veți spune, trebuie să vedem că acesta știe să vorbească unei clase și că nu e un abuzator sau cine-știe-ce spaime vom fi având noi. Evident. Pot fi făcute niște teste, nu putem lăsa ușa claselor deschisă oricui pretinde că deține o competență, dar nici nu-l putem opri la poarta școlii cu lozinca – „N-ai formare, n-ai ce intra”. E ca acel „N-ai mâncat salam cu soia” care încă ne urmărește. E clar, nu orice profesionist poate vorbi elevilor și poate explica elevilor ce face el. Dar există unii care pot și care vor. Și care ar face asta, unii dintre ei, fără compensare materiale. Să-i ținem la poarta școlii pe motiv de lipsă patalama mi se pare crud pentru copii în primul rând. În tot acest timp, profesorii cu patalama de la punctul 2 sunt la catedră cocoțați încă și mai sus decât podiumul catedrei pe stiva de diplome care le legitimează prezența în fața și mereu deasupra copiilor.

Voi încerca o concluzie extrem de forțată, iertați-mi hiperbolizarea: există competențe de predare, metodice etc, și în afara cercului (fatalmente restrâns) de absolvenți cu formare psihopedagogică. Haideți să cerem (și să atestăm asta prin testare serioasă) tuturor celor care intră în contact cu copiii, pentru început, să nu-i urască (nu pot îndrăzni să cer să-i iubească), să le vadă potențialul și să vrea și să fie dispuși să-l descopere, să nu se poziționeze niciodată în tabere adverse nici cu copiii și nici cu părinții lor și să stăpânească la nivel mediu (poate putem spera peste mediu) materia pe care o predau. Să-i ajutăm pe cei care nu au ce le trebuie să le dobândească (pentru că există învățare și remediere și după ce biblioraftul cu diplome e complet). Și vom avea deja o școală mai bună.

Ziare.com: Cum vedeți cererea profesorilor universitari? Este justificată?

Gabi Bartic: Aș numi-o războiul diplomelor. Fiecare dintre noi ne apărăm „sărăcia și nevoile și neamul”. Și e de la sine înțeles că ne dorim ca toți profesorii să fie și foarte competenți, și foarte calificați, și foarte titrați. Realitatea e că puțini sunt. Aș fi preferat să văd o abordare moderată și constructivă a celor care au format o parte dintre profesorii care sunt la catedră și care, sunt convinsă, sunt o parte excepționali, dar și o parte mai puțin perfecți. Când vom vedea că aceste diplome de care ne agățăm nu sunt atribuite doar celor excepționali, abordarea aș aștepta-o mai constructivă, de tipul: OK, nu e un sistem perfect, cum putem face să-l facem mai bun? Nu să-l vindem ca fiind SINGURUL posibil.

Ziare.com: Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a motivat decizia prin criza cadrelor didactice, ce ar putea fi rezolvată în acest mod. Credeți că, într-adevăr, eliminarea acestei bariere (n.r. - necesitatea modulului psihopedagogic) ar fi văzută drept o oportunitate care ar atrage forță de muncă?

Gabi Bartic: Am argumentat și eu anterior, cred că măcar într-un procent, ar putea fi o soluție. Evident, nu putem spera că un lung șir de acte voluntare vor acoperi o carență sistemică pentru totdeauna. Dar putem spera că o vor ameliora, măcar până când profesia, reașezată pe premisele corecte (atât din punctul de vedere al exigențelor cât și din punctul de vedere al ofertei) va reuși să atragă profesioniștii compleți pe care ni-i dorim. Există o vorbă pe atât de simplă, pe cât e de complexă, pe care-mi place să o repet: e nevoie de un sat să crești un copil. Acum, satul nu (prea) mai are învățători. Putem noi, restul satului, să suplinim această lipsă, nu să stăm să păzim porțile ferecate ale școlii în speranța că vor veni de cine-știe-unde niște învățători providențiali. Dar până vor veni ei, copilul rămâne ne-crescut. Sau crește ne-învățat.

Ziare.com: De ce credeți că doresc cu adevărat profesorii universitari eliminarea excepției?

Gabi Bartic: Aceasta e cea mai grea întrebare. Pentru că în general ne place să credem că doar ruta pe care o știm noi e cea corectă. Pentru că nu avem în general încredere în rute alternative și în general pentru că nu avem încredere decât în soluția noastră. În general e „my way or no way”. Pentru că niciunui profesor nu îi place să nu aibă studenți. Posibilitatea de a trebui să demonstrezi că realmente e bun și necesar ce livrezi tu e dificil de înghițit, mai bine o impunem prin lege și atunci nu mai trebuie să demonstrăm nimic. Suntem, ca națiune, prea plini de noi să trebuiască să ne demonstrăm, iar și iar, valoarea și contribuția la un bine mai mare. Și atunci ne adunăm în spatele unor hârtii, a unor titluri, pe care le punem între noi și ceilalți. Ce iese bun din asta, am văzut cu toții. Poate e momentul să resetăm gândirea asta „noi contra restul” și să înțelegem că școala românească trebuie reformată de la cel mai mic membru al ei până, iată, în cele mai înalte sfere, unde numărul titlurilor e mai important decât conținutul lor.

Încăierare între doi profesori și elevi de clasa a 7-a, la o școală din Bacău. Scandalul a fost filmat de colegi VIDEO
Încăierare între doi profesori și elevi de clasa a 7-a, la o școală din Bacău. Scandalul a fost filmat de colegi VIDEO
ISJ Bacău a demarat verificări la Liceului Tehnologic din Răchitoasa, după ce într-o şcoală generală care aparţine de acest liceu a fost filmat un incident aparent violent în care sunt...
O duzină de militari ucraineni au terminat primul stagiu de pregătire pentru a pilota F-16. Vor urma un nou program în Franța
O duzină de militari ucraineni au terminat primul stagiu de pregătire pentru a pilota F-16. Vor urma un nou program în Franța
Primii piloţi ucraineni instruiţi de Royal Air Force au obţinut certificarea şi îşi vor continua pregătirea în Franţa, a anunţat sâmbătă Ministerul britanic al Apărării. O duzină...
#pregatire, #profesori, #psihopedagogie, #opozitie, #profesori universitari, #brio, #Gabi Bartic , #stiri invatamant