Protestul anti-benzinari nu este tintit corect. Simpla agasare cu plata in monede de 1 ban la pompa nu este de-ajuns. Nu face altceva decat sa irite angajatii din benzinarii, si asa platiti extrem de prost. Protestul trebuie sa fie indreptat catre alt target.
Pe Emil Boc si al sau guvern ar trebui nemultumitii sa-l plateasca in monede de 1 ban. Sau cu bonuri fiscale stranse anul trecut pentru deductibilitati. Lacomia statului si rigiditatea in a gasi resurse de crestere economica, altele decat scumpirea, taxarea, supraimpozitarea, au adus situatia preturilor carburantilor la acest prag critic.
Acum puteam vedea cum fiecare cetatean din multele categorii sociale este atins de mana lunga a statului. Analizele din piata ne arata ca 60 la suta din pretul unui litru de benzina merge catre stat si doar 40 catre companile petroliere. Dintr-un euro platit la pompa, 6 eurocenti se indreapta catre visteria statului, iar 40 catre benzinari. E clar ca protestatarii si-au ales gresit tinta.
Emil Boc se declara uimit, de parca acum a descoperit zapada. Sarmanul nici nu stie de ce este atat de mare pretul benzinei sau al motorinei. Poate ca habar nu are cat reprezinta accizele si TVA-ul in costul total al unui litru de combustibil. Se vede ca nici macar nu stie despre ancheta Consiliului Cocurentei asupra pietei carburantilor.
Bogdan Chiritoiu, presedintele Consiliului Concurentei, ne asigura ca institutia pe care o conduce nu poate sanctiona firmele distribuitoare de combustibil. Emil Boc are insa in vedere o actiune comuna cu acest for.
Deasemenea, ilustrii membrii ai guvernului se arata contrariati de pretul crescut al alimentelor, uitand ca TVA a ajuns 24 la suta, iar taxele pentru masinile grele transportatoare de marfa au crescut cu 100 la suta.
In multe tari europene, transportatorii licentiati beneficiaza de deductibilitati. Acciza incasata de stat este returnata acestora la sfarsit de an fiscal. Aceasta presiune asupra transportatorilor ii va trimite pe multi fie in faliment, fie in zona evaziunii fiscale. Un mediu atat de ostil mediului de afaceri creaza implicit tentatia trecerii in zona gri a economiei.
Singurul instrument la indemana cetateanului roman este limitarea consumului. Astfel, se loveste si in lacomia benzinarilor si in incapacitatea de gandire a statului. Desi banii a 90 la suta dintre romani se duc preponderent catre hrana si servicii, statul continua sa loveasca in buzunarele consumatorilor prin multe impozite si taxe adiacente care invariabil maresc costul vietii.
Aceste realitati ne demonstreaza ca nu am fost pregatiti pentru aderarea la UE. Nici macar acum nu suntem. Singurul rationament pentru primirea noastra in Uniune a fost liberalizarea granitelor economice.
Acum, cand suntem nevoiti sa aliniem preturile la nivelul Uniunii, constatam ca avem preturi mai mari ca in Germania, dar salarii demne de Bangladesh. Si ne miram de ce nu suntem primiti in Schengen.