Abia am inceput sa simtim ca iesim din criza economica si se pare ca ne indreptam spre alta. De data asta e vorba, insa, de una a hranei care isi are originea in seceta care a lovit principalii furnizori de cereale ai lumii - Rusia, Ucraina si Kazahstan.
In numai doua luni, pretul graului a crescut cu 50%, lucru care a determinat cele trei mari exportatoare de grane sa ia masuri pentru a-si apara preturile interne.
Situatia oricum ingrijoratoare a fost inrautatita cand Rusia a decis sa interzica de tot exporturile de grau, moment in care preturile au explodat si au ajuns la cel mai mare nivel din ultimii 30 de ani, potrivit revistei Time.
Pentru multi, scumpirea actuala este un sentiment infricosator de deja-vu ca am putea sa ne intoarcem la preturile cerealelor si revoltele care au avut loc in tarile sarace in anii 2007-2008.
Banca Mondiala deja a indemnat tarile afectate de cea mai grava seceta a secolului sa nu restrictioneze comertul cu cereale, deoarece acest lucru va arunca din nou tarile sarace din Haiti pana in Bangladesh intr-o criza a mancarii.
Totusi, se poate spune ca acea criza a alimentelor nu a disparut niciodata cu adevarat. Desi preturile sunt mult mai mici decat in urma cu doi ani, ele inca sunt la un nivel mai mare decat inainte sa inceapa scumpirile si asta in ciuda crizei economice si a recesiunii.
Actuala problema cu scumpirea cerealelor ar putea sa fie de fapt doar cel mai nou semn al marii provocari care va urma in urmatorii 20 de ani la nivel global - lupta pentru mancare.
Ce se intampla acum este rezultatul a trei decenii de neglijare a agriculturii in care aceasta nu a primit nici resursele si nici tehnologia de care avea nevoie pentru a tine pasul cu necesarul lumii. Si chiar daca exista un consens global cu privire la nevoia unei a doua Revolutii Verzi, lumea nu se afla decat la inceputul unui lung si constisitor proces de a repara raul facut. Asta inseamna ca in urmatorii zece ani avem mari sanse sa vedem preturi mai mari peste tot, iar riscul unor fluctuatii periculoase de pret cum este cea de acum nu va disparea.
Frica de criza porneste adevarata criza
Totusi, criza din 2007-2008 nu ar trebui sa se repete, deoarece stocurile de cereale sunt mult mai mari decat cele din acea perioada. Mai mult, in alte parti ale lumii, actuala recolta va fi foarte buna, asa ca situatia nu este atat de proasta.
Dar mancarea nu poate fi comparata cu alte produse de pe pietele globale, deoarece implica mult mai multa emotie. Nicio tara nu risca sa ramana fara alimente sau sa lase preturile sa urce pana ii arunca pe cetateni in saracie si foamete. Asa ceva ar conduce la revolte si ar darama guverne.
Atat exportatorii, cat si importatorii sunt capabili de gesturi extreme cand simt ca se apropie un deficit sau un val de scumpiri - isi fac stocuri mari, cumpara panicati si pun restrictii pe exporturi. Cu alte cuvinte, reactia acestora poate crea o criza chiar si cand nu sunt factori reali de declansare a ei.
"Chiar daca criza graului din Rusia sau alte probleme interne nu sunt suficiente pentru a conduce la o inflatie a pretului global al hranei, politicile neadecvate pot totusi sa creasca preturile semnificativ. Este esential sa monitorizam, in urmatoarele saptamani, reactiile principalilor furnizori de cereale, in special exportatori, dar si ale importatorilor care ar putea fi impinsi spre achizitii agresive pentru a-si face provizii", spun analistii bancii HSBC.
Carnea si biocombustibilii au scumpit cerealele
Totusi, indiferent ce se va intampla cu preturile cerealelor in urmatoarele saptamani, acestea sunt oricum mai scumpe decat ar trebui si e foarte posibil sa ramana asa. Un raport recent al Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare si al Organizatiei pentru Hrana si Agricultura atrage atentia ca preturile reale vor fi cu 15-40% mai mari in urmatorii zece ani decat in perioada 1997 - 2006. Uleiurile vegetale ar urma sa fie mai scumpe cu 40%, iar lactatele cu 16-45%.
Dar care este motivul pentru care preturile vor ramane mari si volatile? In primul rand e vorba de fondurile pe care agricultorii nu le-au primit pentru a-si moderniza fermele si pentru a produce mai mult.
Pe de alta parte, tot mai multi oameni, inclusiv chinezi, brazilieni si indieni, mananca acum mult mai multa carne decat obisnuiau in trecut, asa ca cerealele nu mai reprezinta acum mancare pentru oameni, ci pentru animalele pe care le mananca oamenii. La toate astea se mai adauga si cererea de biocombustibili.
Care e solutia? O lunga perioada de timp in care sa se faca investitii masive. Mult tari, incepand cu India si terminand cu Senegalul, au inteles aceasta problema si aloca deja mai multe resurse agriculturii. Avand in vedere ca populatia va creste cu 2,3 miliarde pana in 2050, se estimeaza ca productia globala de hrana ar trebui sa creasca cu 70%, iar in tarile in curs de dezvoltare ar trebui sa se dubleze.
Pentru aceasta, Organizatia pentru Hrana si Agricultura estimeaza ca e nevoie de investitii anuale si servicii de 209 miliarde de dolari. Totusi, aceasta suma ar reprezenta o crestere de doar 50% fata de nivelul actual si nu include investitiile publice precum drumuri, irigatii, electricitate si educatie.