PRM, un partid al trecutului

Macar dintr-un anumit punct de vedere, viitoarele parlamentare ar putea marca incheierea unui ciclu politic. Dupa 16 ani de prezenta neintrerupta in Parlamentul Romaniei, PRM ar putea ramane in afara legislativului.

Chiar daca unii posibili candidati ai partidului, in frunte cu C.V. Tudor, ar putea sa castige vreun colegiu, pe ansamblu, e greu de crezut ca PRM va trece pragul de 5 la suta.

La europarlamentare PRM n-a reusit, iar la locale rezultatul a fost modest. Un esec in toamna ar insemna desigur si scoaterea la pensie a senatorului Corneliu Vadim Tudor, o ipoteza pe care, desigur, tribunul o respinge cu vehementa invocand din nou teoria conspiratiei si a furtului care priveaza PRM de procentele sale reale.

De fapt, dupa cum C.V. Tudor stie prea bine, vremea PRM a cam trecut. Mesajul nationalist gol de orice alt continut, din partea unui partid cu ideologie si orientare incerte nu mai are cum sa mai prinda, mai ales acum, in Romania.

Sunt foarte putini cei care mai cred ca Ardealul poate fi luat precum o bucatica de zahar si carat in Ungaria, iar apartenenta la Uniunea Europeana si NATO transforma aceasta ipoteza intr-una de-a dreptul fantezista.

In multe tari europene exista partide nationaliste si chiar extremiste insa niciunul nu este complet lipsit de orice alt continut, asemeni PRM. In aceste conditii, palamaresul adunat de partid in cei 16 ani de stationare pe prima scena este cu adevarat remarcabil si arata cat de adanca a fost inapoierea politica pe care, se pare, ne pregatim sa o depasim.

PRM a fost partid de guvernamant, a avut un candidat la prezidentiale ajuns in turul al doilea, ca iepure pentru Ion Iliescu, insa totusi pe baza voturilor obtinute. A fost mereu partidul curtat, mai pe fata, mai in clandestinitate, pentru trecerea unor initiative la vot strans.

Mare parte din acest succes, cea mai mare parte, i se datoreaza lui Corneliu Vadim Tudor, personaj politic cu o carisma, sa recunoastem, de invidiat. De altfel, cu exceptia lui mai sunt doar cateva nume pe care le putem mentiona atunci cand vine vorba despre personalitatile PRM - Lucian Bolcas, Gheorghe Funar si, de curand dezertoarele, Mariana Buruiana si Olguta Vasilescu.

Sa nu-l uitam desigur si pe sinistrul Ilie Merce, generalul de securitate prosper si sfidator, responsabil pentru operatiunile Securitatii impotriva Europei Libere.

Si ca tot vorbim despre cadrele PRM, sub umbrela acestui partid s-au adunat cei mai multi securisti verosi care au au diseminat in continuare practicile indelung exersate in fostul regim: manipularea, diversiunea, santajul si mesajul patriotard.

In spatele lor, parlamentarii celor multi si saraci, nu-i asa, si-au dezvoltat afaceri impresionanate pe baza zestrei de bani si conexiuni primita de la Securitatea pe care au servit-o cu atata succes. Cei mai multi au ramas insa in umbra.

Se aduna vulturii

In lumina reflectoarelor a fost mereu Vadim Tudor. Iar erodarea sa trage partidul la fund. Tribunul a ajuns sa plictiseasca, a incremenit in acelasi mesaj acum uzat si desuet, nu a resusit sa se adapteze la progresele, oricat de lente, ale Romaniei. Este un om al trecutului, sef peste un partid al trecutului.

PRM este acum ca un muribund desupra caruia se invart vulturii. Nu e nimic nou. Intotdeauna, voturile PRM au fost dezirabile, dar nefrecventabile pentru partide cu aspiratii europene.

Acum aceste partide, aflate in mare criza de cadre, incearca sa smulga de la PRM parlamentarii cat de cand reciclabili, la randul lor dornici sa se salveze de pe corabia care ia apa tot mai rau. Cum PRM nu are practic doctrina, iar cuvantul scrupule le este strain, le va fi usor sa se adapteze in orice parte a scenei politice fara complexe si regrete.

PSD se pregateste pentru partea leului, dar nu cu acte in regula cum ar fi vrut PC, caci, nu-i asa, nu da bine la imaginea europeana. Nici PD-L nu s-ar da inapoi desi se cam tine de nas. Sa nu uitam ca pe Onaca l-a luat cu doua maini, ba chiar l-a pus sa candideze (lamentabil esec) la primaria Constantei.

PRM mai are o umbra de speranta ca ar putea trage vreun folos dintr-un vot pe lista si de aceea lupta din toate puterile impotriva uninominalului. Slabe sperante sa reuseasca, dar, mai ales, slabe sperante sa treaca, in orice fel, de pragul de 5%.

Daca nu va gasi calea unei retrageri intelepte care sa-l scuteasca de o infrangere demolatoare, il vom vedea pe Corneliu Vadim Tudor, imediat dupa primele exit poll-uri din toamna, foarte singur, strigand din rasputeri, in pustiu, ca a fost furat. Va fi atunci, cu siguranta, sfarsitul unei epoci in politica romaneasca. A trecut greu si a costat mult.

Criză de râs la o televiziune, în direct. Relatarea unui conflict în familie a provocat amuzamentul general VIDEO

O prezentatoare TV din Polonia a izbucnit în râs în timpul unei transmisiuni în direct, ascultând povestea unui reporter despre o ceartă în familie pe teme politice. Incidentul a avut loc pe...

Opinie: Analfabetismul politic, un Piedone la pătrat

Cei mai mulți politicieni români nu au avut și nu au studii care să îi califice pentru meseria de om politic. Între statutul de politician și cel de om politic e o prăpastie care a devenit...