România a primit, în 16 ianuarie 2025, hotărârea Tribunalului Arbitral constituit potrivit Convenţiei ICSID (Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investiţii) prin care se stabileşte că România nu a încălcat niciuna din garanţiile acordate investitorilor de Tratatul privind Carta energiei, anunţă Ministerul Finanţelor.
Decizia exonerează statul român de orice obligaţie de a plăti daunele solicitate de reclamanţi. Pretenţiile solicitate României de reclamanţi se ridicau la suma de aproximativ 256 milioane euro (fără dobândă). Reclamanţii sunt 28 persoane fizice şi 16 persoane juridice, organizaţi în 15 grupuri de investitori care au dezvoltat în România 31 de centrale/parcuri fotovoltaice şi care au susţinut că, în urma deselor modificări legislative în domeniul energiei regenerabile, România a încălcat prevederile Tratatului Cartei Energiei referitoare la tratamentul corect şi echitabil şi interzicerea exproprierilor ilegale.
Tribunalul a obligat reclamanţii să plătească României suma de 1.741.900 euro (reprezentând 50% din costurile de reprezentare suportate de România) şi suma de 218.458 dolari (reprezentând 50% din costurile de arbitraj suportate de România).
Temeiul juridic al acţiunii formulate de reclamanţi îl reprezintă Tratatul Cartei Energiei ratificat de România prin Legea nr.14/1997 pentru ratificarea şi a Protocolului Cartei Energiei privind eficienţa energetică şi aspecte legate de mediu, încheiate la Lisabona la 17 decembrie 1994. În apărările sale scrise consolidate, România a respins acuzaţiile reclamaţilor şi a formulat o serie de excepţii privind jurisdicţia Tribunalului arbitral.
Reclamanţii, 28 persoane fizice şi 16 persoane juridice, organizaţi în 15 grupuri de investitori care au dezvoltat în România 31 de centrale/parcuri fotovoltaice, au susţinut că, pe fondul legislaţiei reglementate în ţara noastră în domeniul energiei regenerabile (Legea nr.220/2008 cu modificările ulterioare până la nivelul anului 2013) au pus în funcţiune mai multe parcuri fotovoltaice, localizate în mai multe judeţe din România. Având în vedere legislaţia existentă la acea dată, investitorii afirmă că au avut convingerea că schema de suport în energia regenerabilă urma să se aplice pentru o perioadă de 15 ani cumulativ cu anumite cote (progresive) stabilite pentru energia produsă din surse regenerabile.