Schimbarea bruscă a domeniului de activitate și alegerea unei munci sub nivelul de calificare poate fi un pas dificil, dar uneori necesar. Mulți dintre cei care fac acest lucru caută mai multă liniște, un ritm de muncă mai ușor sau o reconectare cu nevoile lor personale și familiare.
Această decizie poate părea un regres, ea poate oferi un sentiment de eliberare de presiunile excesive și de stresul asociat cu responsabilități mari. Este, de asemenea, o oportunitate de a redescoperi alte aspecte ale identității personale, precum hobby-urile, relațiile sau sănătatea. Cu toate acestea, astfel de alegeri cer adesea o adaptare mentală și financiară semnificativă.
O profesoară care a renunțat la domeniul de activitate și-a relatat experiența într-un articol publicat de Business Insider.
"Am început să predau matematică la liceu în 2007, într-o școală dintr-un cartier urban din Portland, cu mulți copii din familii cu venituri mici. Mi-a plăcut enorm. Primele mele zile n-au fost lipsite de provocări. Cu o zi înainte de a începe, un elev s-a sinucis. În primii șapte ani, am pierdut cel puțin un elev în fiecare an, mai mulți dintre ei tot prin sinucidere.
Deși dificil, mă simțeam rezistentă. Puteam să fac față emoțiilor și să gestionez volumul mare de muncă. Dar, în cele din urmă, a devenit prea mult. Am decis să-mi dau demisia și să mă angajez la Costco (lanț american de supermarketuri)."
"În 2013 am avut primul copil. Atunci am început să observ cât de mult mă consuma munca, dar încă o iubeam și mergeam cu entuziasm la serviciu. Credeam ferm că, dacă un profesor nu mai vrea să predea, ar trebui să renunțe — altfel le dăunează elevilor. Totuși, îmi doream să continui să predau.
Când a început pandemia în 2020, pasiunea mea pentru învățământ s-a diminuat. Am început să predau online. Elevii rareori își deschideau camerele video, iar lecțiile mele erau predate către un ecran gol. Era dificil să mențin entuziasmul. În primăvara lui 2020, la câteva luni de la trecerea online, am început să am migrene. Mă simțeam amețită și nu puteam merge normal. Medicii au diagnosticat migrene vestibulare.
Simptomele nu erau frecvente, dar când apăreau, eram indisponibilă până la patru zile."
"Primăvara lui 2021 a fost devastatoare: un fost elev, cu care păstrasem legătura după absolvire, a fost împușcat mortal. Impactul emoțional a fost enorm.
Am început să iau un antidepresiv pentru a-mi gestiona depresia și migrenele. De asemenea, foloseam un supliment pe bază de plante pentru a preveni durerile de cap. Aceste măsuri au ajutat, dar migrenele nu au dispărut complet. Cu toate acestea, pe durata vacanței de vară, migrenele dispăreau complet."
"Când s-a reluat învățământul fizic în 2021/2022, a fost nevoie de multă adaptare. Copiii erau diferiți — nesocializați, traumatizați, fără resurse suficiente în timpul învățământului online. Ni s-a cerut să ne concentrăm pe bunăstarea socială și emoțională a elevilor, deși nu eram consilieri formați. Mulți profesori aveam nevoie de ajutor noi înșine, după pandemie.
În 2022/2023, am avut o clasă de elevi de clasa a IX-a cu cele mai mari probleme comportamentale întâlnite vreodată. Aceștia nu fuseseră într-o clasă normală de la clasa a V-a. În trecut, administrația îmi atribuia clase dificile deoarece știau că le pot gestiona, dar acum nu mai puteam face față."
"Veneam acasă fără energie fizică sau emoțională pentru propriii mei copii.
Am trecut la jumătate de normă în anul școlar 2023/2024, dar eram complet detașată. Nu mai găseam plăcere în muncă și nu era corect pentru elevi să continui în aceste condiții.
Am demisionat, angajându-mă să lucrez până pe 30 septembrie 2024. Planul meu era să predau ca suplinitor în timp ce căutam un alt loc de muncă comparabil ca salariu, dar nu am găsit nimic.
Am aplicat la Costco și am obținut un post de aprovizionare a rafturilor, începând schimbul la ora 4 dimineața. La început, m-am întrebat dacă am luat decizia corectă, deoarece salariul meu pe oră era o treime din ceea ce câștigam ca profesor."
"Îmi doream un job pe care să-l las la locul de muncă, fără să iau nimic acasă. Am început la Costco în octombrie, și este mult mai puțin stresant decât predatul. Fizic, sunt obosită după fiecare tură — e multă muncă manuală — dar simt o ușurare totală. Nu mai trebuie să iau mii de decizii pe zi, să fiu responsabilă pentru bunăstarea academică și emoțională a 180 de adolescenți, sau să duc acasă traumele lor.
După o tură recentă, soțul meu mi-a spus că par diferită. A spus că arăt mai relaxată. Are dreptate, așa mă simt.
Poate voi reveni la predare într-o zi, după ce voi avea șansa să mă vindec, dar nu acum", a concluzionat femeia.