Programul de lucru în România este, în general, de 8 ore pe zi, dar mulți angajați au obiceiul de a lucra mai mult, fie din cauza volumului mare de muncă, fie din dorința de a demonstra implicare sau pentru a-și asigura stabilitatea locului de muncă.
Această practică este mai frecventă în anumite industrii, precum IT, financiar sau retail. De multe ori, orele suplimentare nu sunt plătite corespunzător, iar cultura muncii tinde să tolereze sau chiar să încurajeze acest comportament. Pe termen lung, acest lucru poate duce la epuizare și scăderea productivității.
Situația a fost analizată în mediul online, după ce un român dornic să înțeleagă fenomenul a deschis o discuție pe această temă.
"Ce scuze aveți de v-ați refugiat în muncă? De ce vin unii de la 8 la birou și pleacă la 7, ce viață mai au și ce evita pe acasă?
Serios vorbind, am schimbat mai multe joburi, patron sau corporate, se aliniau oarecum dpdv al taskurilor și mediului de lucru. Totuși, am avut mereu colegi și colege (în special) care zici ca și-au pus cort în birou și nu mai pleacă de la muncă. Exclud cazurile când poate chiar ai o zi încărcată - deși nu operăm pe creier, dar chiar în fiecare zi să facă overtime de dragul a ce?
Am avut și joburi care chiar mi-au plăcut, m-am dedicat și integrat complet, dar tot nu le-am confundat cu viața personală. Majoritatea nu suntem medici, nici oameni de știință, și nu facem nimic nobil pentru omenire, chiar e strigător la cer să ne dedicăm viața unor corporații care exploatează sărmani în fabrici și poluează pe 5 continente", a scris acesta pe Reddit.
Postarea a strâns peste 250 de comentarii în care situația celor care muncesc excesiv este analizată serios sau în glumă.
Unii dau vina pe responsabilitățile care îi așteaptă pe mulți acasă.
"Îl știu pe unul așa care nu se grăbea acasă ca să nu o vadă pe nevasta-să și nici ca să nu își bată prea tare capul cu copiii. O mintea că stă peste program că are treaba și el rupea serialele."
“Lol, fix așa am eu o colegă. Zilnic, la ora de ieșit din program, ea se pune să mănânce. Dacă o întrebi de ce, zice că de ce să se grăbească, că acasă sunt soțul și copilul și nu are energie să le pună masă/să spele copilul. Așa că preferă să se ducă acasă după ce adoarme cel mic (după 9, noi ieșim la 8). Mi se pare atât de ciudat.. și trist. Eu una abia aștept să mă duc acasă la iubit după o zi de muncă."
"Un motiv: au o familie pe care nu o suportă. Le e groază să stea acasă."
Alții amână plecarea de la serviciu din cauza aglomerației din trafic, după cum explică cineva.
"1. traficul - Dacă vii mai devreme și pleci mai târziu tot cam atunci ajungi. Situație concretă: am avut un coleg care, ca să ajungă la 9 la birou, trebuia să plece la 7, dacă pleca la 6 de la birou ajungea la 8 acasă. Prin urmare, alegerea lui era să ajungă la birou pe la 8, pentru că așa făcea 40 de minute - o oră. Seară ar fi plecat mai devreme, dar, dacă pleca la 5, traficul era infernal (100 de oameni cu 100 de mașini, fiecare să își ia copilul din locul x să îl ducă în locul y, nu cumva să îi pută lu' ăla micu mâna a bară de autobuz). Așa că pleca la 7 și făcea o ora. Practic el își optimiza timpul în trafic. De la birou își mai plătea facturi, mai pleca o oră la medic dacă avea nevoie și tot așa. Nu îi zicea nimeni nimic
2. Iluzia că, dacă muncești mai mult, vei fi promovat mai repede sau vei avea salariu mai mare. Asta e valabilă mai mult pentru cei la început de carieră sau pentru cei care se prind mai greu că nu e adevărat.
3. Oameni care se identifică mult ca și persoană cu munca pe care o fac. Nu au prieteni sau familie sau hobby-uri și dacă au, nu le aduc satisfacție. O altă variație sunt cei care au probleme acasă și se refugiază în muncă."
"Vezi că fix ăștia te judecă dacă pleci la ora normală.
Eu ajung mereu mai devreme, încât să prind ora aia mai neaglomerata pe M2, dar apoi îmi beau cafeaua, ies la țigară, stau la taclale cu doamna de la curățenie și la ora începutului de program deschid laptopul. Duduile on de cum au venit.
La 5-5:30 e ora de plecare. Cum termin treaba, îmi strâng calabalâcul și am plecat. Eh, fetele mele stau să plece team leadera și apoi pleacă și ele. Iar eu primesc câte un "ah, gata?!" "Pleci?" Iar răspunsul e mereu da, s-a terminat programul".
"Ăia tineri: de proști. Ăia bătrâni: că n-au chef de nevastă și copii.
Alea tinere: de proaste. Alea bătrâne: n-au chef de copii."
"Chiar îmi puneam recent aceeași întrebare. Uneori mă și întreb mai exact CE fac acești oameni care stau 10-12 ore la laptop, mai ales într-un mediu corporate, unde, să fim serioși, de multe ori nici nu ai cu ce să îți umpli timpul 8 ore. Eu am văzut asta mai mult la femei singure, probabil și pentru că am lucrat mai des în departamente dominate de femei tinere. Observația mea a fost că aceste persoane își trag multă stimă de sine din munca lor, la modul că își integrează jobul în identitatea lor, și reacționează foarte emoțional și personal la chestiuni legate de muncă. Mai departe, nu știu să spun ce e în sufletul lor de simt nevoia să-și extragă stimă și identitatea din jobul la corporație."
"Din rațiuni financiare. Am lucrat un an de zile 12 ore zilnic. Merită? Nu."