Marile esecuri ale guvernarii PSD in doi ani de mandat

Din punctul de vedere al domnului Dragnea, programul PSD a fost pana acum un mare succes, guvernarea insasi este o uriasa reusita, iar alegerea unui premier sfertodoct reprezinta un triumf demn de invidiat.

Daca ar fi fost si din punctul de vedere al cetateanului de rand tot succes, reusita si triumf, fara indoiala n-am asista la cea mai spectaculoasa prabusire in sondaje a partidului, din cate s-au inregistrat in ultimele decenii.

Iar daca ar da cineva doi bani pe declaratiile sforaitoare ale dlui Dragnea, n-am fi martori la si mai dramatica rostogolire a domniei sale in jos, acolo unde vad chiar si fostii simpatizanti, dezamagiti intre timp.

Dupa doi ani de guvernare, adica dupa jumatatea intregului mandat, mi se pare mai mult decat tupeu sa prezinti ca fiind succes un esec peremptoriu. Si iata de ce.

Ce altceva decat pacaleala este trambitata lege a salarizarii?

Nici Dragnea, nici Olguta, Grindeanu, Tudose sau Dancila nu le-au spus romanilor, cand vorbeau de marirea salariilor, ca ele vor creste numai la bugetari.

Bugetarii sunt un milion si ceva din cinci milioane si ceva de salariati in total. Asta am descoperit-o pe parcurs, cand celelalte patru milioane si ceva au constatat ca nu le da nimeni nimic in plus, decat in cazul cand patronilor le prospera afacerea, ceea ce nu are legatura nici cu Dragnea, nici cu premierii si ministrii sai, sau cu PSD+ALDE.

Ba chiar, liderii sindicali anuntau asta primavara ca, in mediul privat, un numar de vreo 600.000 angajati din sectorul privat s-au pomenit cu salariile micsorate, dupa "majorarea" facuta bugetarilor prin trecerea contributiilor de la angajator la angajat.

Nu toata lumea a observat insa ca majorarile primite dupa alegeri numai de bugetari provin din credite. Cine urmeaza sa plateasca aceste datorii de care au beneficiat, cum spuneam, numai bugetarii? Toata lumea! Da, poate este greu de crezut, dar datoriile pentru sporul de salarii primit numai de bugetari vor fi platite de angajatii din sectorul privat, cei carora PSD+ALDE nu le-au majorat nimic.

Nu-i asta cea mai sinistra pacaleala? Cum se vor simti angajatii sectorului privat peste cativa ani, cand datoriile statului se vor plati din munca lor, desi sporurile le-au primit altii decat ei?

Sunt destule de spus si despre majorarile in sine si nu voi aminti decat ceea ce este notoriu: prevederile din program pe anul 2018 au fost incalcate grosolan, prin inginerii financiare de duzina.

Conform programului, bugetarii urmau sa beneficieze de un spor de 25%, plus un avantaj de 6%, ca urmare a reducerii impozitului pe venit de la 16% la 10%. In total, 31% spor.

S-au ales insa abia cu vreo 3-4%, dupa ingineria financiara de glisare a contributiilor sociale de la angajator la angajat. Nici Liviu Dragnea, nici Viorica Dancila, nici Olguta, Orlando sau Valcov n-au indraznit sa dea in fata tarii vreo explicatie. Ar fi recunoscut ca programul a fost o farsa.

Cacealmaua salariului minim

Salariul minim pare calul de bataie al PSD. Ce poate suna mai frumos decat faptul ca social-democratii au majorat spectaculos salariile celor mai obiditi dintre angajati: cei aflati la limita bunastarii?

Protipendada PSD+ALDE se preface ca a pus umarul ca sa-l ajute pe romanul sarac, dar nu spune o vorba despre un aspect strigator la cer: marii benefciari ai cresterilor de salariu minim nu sunt oropsitii platiti cu bani putini (carora oricum inflatia le-a anulat bruma de majorare), ci demnitarii platiti cu bani multi si care, cu aceasta ocazie, vor primi si mai multi.

Poate unora le scapa detaliul ca multi din demnitarii nostri au salariile, indemnizatiile sau alte drepturi caculate in functie de salariul minim. Daca a crescut acesta cu cateva sute, le cresc si lor drepturile cu cateva mii. Asta-i legea facuta chiar de ei.

Sa trambitezi cresterea de salariu a omului obidit fara ca macar sa amintesti ca, prin aceasta, ti-ai crescut spectaculos propriul venit, nu vi se pare o cacealma sinistra?

Esecul din sanatate

Programul de guvernare prevedea masuri marete pentru sanatatea romanilor. Nu ma pot referi la cele marunte, intrucat nu stiu cata aparatura s-a modernizat, cate ambulante s-au inlocuit, cate altele noi s-au achizitionat, cati medici au plecat din tara si daca s-a intors intre timp vreunul, fascinat de legea salarizarii.

Ma refer numai la un mare spital republican prevazut in Bucuresti, la opt spitale regionale "dotate cu echipamente de ultima generatie" (ce pompos suna!) si la asigurarea unei ambulante in fiecare comuna, toate prevazute in program. La jumatatea mandatului, ar fi trebuit sa fim cel putin la jumatatea drumului de parcurs pentru aceste obiective.

Nu ca nu s-a parcurs, dar nici macar nu s-a inceput ceva. Ia priviti aici cum descrie programul un asemenea viitor spital regional: "1.000 paturi, 10 clinici, 1 centru de cercetare, echipamente de ultima generatie. Cartier de locuinte pentru medici si personal, infrastructura de cazare pentru rudele si insotitorii pacientilor (hotel - minim 50 de locuri) ".

Doamna ministru Sorina Pintea recunoaste ca suntem la o intarziere de un an, anuntand ca primul din aceste spitale "ar putea fi gata" la Iasi, in 2024.

Stiti cum vine asta? Ca linia de metrou M5, care ar fi putut sa fie gata acum trei ani, dar nu este nici macar acum.

Si, in timp ce nimic nu este inceput, doamna Dancila incearca sa ne pacaleasca, jucand la doua capete: ba ca vom folosi fonduri europene nerambursabile, ba ca dam cu piciorul in ele si cautam investitori privati, pentru un partenierat de tipul PPP.

Nu cred ca premierul este indreptatit sa dea cu piciorul la fondurile europene. Ele nu sunt banii personali ai doamnei Dancila, sunt banii nostri, ai cetatenilor Romaniei, care contribuie anual anume ca sa beneficieze de fonduri nerambursabile.

Bomboana pe coliva din domeniul sanatatii este faptul ca, la doi ani de la preluarea mandatului de catre PSD+ALDE, in capitala tarii, exista un singur pat dotat complet pentru arsurile grave precum cele de dupa tragedia #Colectiv, iar doamna ministru Sorina Pintea recunoaste aceasta realitate si da din umeri.

Sarabanda autostrazilor

Situatia infrastructurii se cunoaste. Doamna Dancila ameninta in decembrie ca, daca nu se dau in exploatare pana la sfarsitul anului o suta km de autostrada, va face destituiri.

M-a facut sa rad. Aceeasi suta de km promisa de dna Dancila pentru 2018 fusese angajata si de guvernele Grindeanu-Tudose pentru 2017, contase pe ele si guvernul Ciolos, si guvernele Ponta - atatea cate au fost la guvernare.

Este aceeasi suta care se transmite de la guvern la guvern, de la ministru la ministru si de la carmuire la carmuire, iar infrastructura tarii bate pasul pe loc, mai mult ca niciodata.

Asta imi aduce aminte de o scurta nuvela a scriitorului rus Cehov, unde un oarecare Ivan Ivanovici primise o sticla de votca de la subalternul sau si, in loc s-o deschida, a trimis-o profesorului de matematica al progeniturii sale, amenintata sa ramana corijent. Profesorul n-a deschis-o si a trimis-o ispravnicului care urma sa-i aprobe construirea unui acaret la mosie, iar acesta a oferit-o preotului, care ii da casa cu aghiazama de Boboteaza. De la preot, sticla a ajuns la seful de gara, la judecatorul de ocol, la alti profesori de la scoala si chiar la sotia unui inalt functionar, cunoscuta ca bautoare. Pana la urma, votca a ajuns inapoi la Ivan Ivanovici, nebauta si intacta, dupa ce a onorat atatea obligatii in intreaga protipendada locala.

In fiecare an, guvernele promit alti 100 km de autostrada, care sunt insa aceiasi 100 km de pe aceeasi autostrada. Observ o oarecare diferenta intre modul cum trateaza infrastructura guvernarile de astazi si felul cum o tratau guvernarile de pe timpul Principatelor Unite, cand, la initiativa domnitorului si apoi Regelui Carol, apareau rapid caile ferate pe harta tarii: Bucuresti-Giurgiu, Bucuresti-Bacau-Itcani (Suceava), Bucuresti-Constanta (inclusiv podul), Bucuresti-Pitesti-Craiova.

Fara fonduri europene, fara parteneriate public-privat, chiar fara populiste programe de guvernare. Dar cu Bratianu, nu cu Dancila.

Noi, campionii pestei porcine

Programul de guvernare n-a prea prevazut masuri care sa ne fereasca de epidemii de niciun fel. Nu putem face vinovat pe cineva pentru a nu fi prevazut pericolul pestei porcine, dar un program serios, gandit pe alte idei decat cele populiste, n-ar fi trebuit sa trateze zootehnia ca pe un fel de a cincea roata la caruta.

O intebare retorica imi sta pe buze: cum se face ca nu numai tarile europene, dar nici vreo tara din zona - Ungaria, Bulgaria, Polonia - n-au fost lovite de pesta? Si nici tarile din afara UE: Republica Moldova, Serbia sau Ucraina. Le-a ocrotit Pronia sau au avut ei un ministru mai destept decat Daea, un premier mai cu scaun la cap decat Dancila si niste baroni locali mai priceputi decat ai nostri?

In opinia mea, ministrul Agriculturii, care tuteleaza si sectorul zootehnic, ar fi trebuit sa se retraga cu onoare din post, nu sa se cramponeze de el. Modul cum a actionat ucigand animalele in masa, atacandu-le in ograda gospodarilor chiar in preajma Craciunului, intrand in conflict cu crestinul care asociaza sarbatoarea cu piftia, demonstreaza ca ministrul nu stie sa caute solutii, darmite sa le gaseasca.

Dictatura majoritatii

Insa cu nimic nu s-a facut mai rau de ras guvernarea PSD+ALDE decat cu ifosele liderilor sai. Un membru marcant al PSD si-a pemis chiar sa emita jenanta sintagma: facem pentru ca putem.

Si, fireste, putem pentru ca suntem o majoritate incontestabila. Imi permit sa observ ca uriasele manifestatii din februarie 2017 si cele de 10 august 2018 nu lasa impresia unei majoritati chiar in afara de orice discutii. Iar calculele o confirma si imi permit sa fac o mica soocteala:

Mai putin de jumatate din totalul alegatorilor s-au prezentat la vot: 39.49%. Dintre acestia, 45.47% au votat pentru PSD. Tot mai putin de jumatate. Dar ce reprezinta 45.47% din 39.49%? Reprezinta, conform unei aritmetici simple, exact 17.986%, sub modestul 18%. Aceasta este "uriasa majoritate" cu care se lauda PSD ca a castigat alegerile.

Nu contest concluziile scrutinului, dar nici nu pot trece cu vederea ca diferenta de cca 82% reprezinta marea masa a electoratului care, nevotand pe nimeni, n-a votat nici PSD. Asa stand lucrurile, mi se pare tupeu din partea liderior PSD sa-si etaleze la tot pasul meritul unei "majoritati incontestabile", pe fondul careia se zbate sa induca un fel de dictatura a majoritatii, impotriva oricaror reguli democratice.