Democratia excesiva

Autor: Ciprian Mihali , profesor
Sambata, 29 Iunie 2019, ora 11:10
12589 citiri

In infinita-i ignoranta, baronul de Vaslui a spus vineri un adevar profund despre felul in care puterea l-a facut si pe el om bogat dintr-un nimeni ce era. Astfel, el a recunoscut ca in partidul lui, "democratia e uneori excesiva".

Prin semnificatia ei abisala, aceasta sintagma - "democratie excesiva" - este totusi luminoasa prin capacitatea ei de a inlatura de pe privirile noastre umbra vreunei indoieli. Acest partid, mai exact aceasta putere de azi, agregata printre altele si in jurul unui partid politic, poate sa creada ca democratia ajunge sa fie excesiva. E prea multa democratie, ceva s-a stricat, ceva nu am facut noi bine, cei care detinem puterea, incat am ingaduit democratiei sa fie mai multa decat trebuie.

Din punct de vedere teoretic, democratia nu poate fi excesiva. Cu alte cuvinte, nu suntem niciodata indeajuns de democratici in institutii, comportamente, relatii si jocuri politice. Democratia veritabila (daca asa ceva ar exista) ar fi tocmai un regim care nu inceteaza sa se autoregleze in sensul unei mai mari participari a oamenilor la viata publica si la deciziile care ii privesc.

Putem sa o spunem altfel: democratia nu e niciodata in exces, dar e intotdeauna in deficit. "Surplusul" de democratie inseamna largirea drepturilor si libertatilor noastre, inseamna o mai mare transparenta decizionala si o participare mai larga la dezbaterile si deciziile care ne privesc. O democratie "suficienta" e aceea in care ti se spune ca ajunge cu cate drepturi ai, ca nu e treaba noastra cum se iau deciziile de catre alesii nostri, ca nu toti suntem chemati sa ne exprimam cand e vorba de lucruri care ne schimba viata, ca nu avem voie sa protestam atunci cand nu suntem de acord cu ce spun si ce fac alesii nostri. O democratie suficienta care e "uneori excesiva", cum spune luminosul Buzatu, e aceea in care alesii nu mai sunt reprezentantii nostri si servitorii interesului public, ci o casta de oameni puternici care merita privilegii (imunitati, indemnizatii, pensii speciale), care trebuie sa se permanentizeze pe posturi si trebuie sa se indeparteze de prostimea care i-a ales.

Tot de o democratie "uneori excesiva" vorbeste si initiativa parlamentarului Movila, care considera drept un exces faptul ca alegatorii vor sa stie ce fac partidele cu banii platiti de ei pentru ca ele sa ne reprezinte. Nu, e suficient ca i-am votat, e suficient ca au fost alesi, gata, sa nu exageram cu democratia, sa nu ne bagam nasul in felul in care aleg ei sa ne cheltuie banii.

Sa o spunem acum si in alt fel: nu exista democratie suficienta, ci doar forme mascate de autocratie, de feudalism cosmetizat, de autoritarism vopsit in culorile societatii de consum. In cea mai mare parte a existentei ei, pseudo-elita politica romaneasca a privit cu un ochi rau democratia, a vazut-o doar ca pe un rau necesar, o unealta pentru parvenirea ei. Daca am oferi azi parlamentarilor posibilitatea sa voteze in secret pentru un mandat pe viata, sunt convins ca 90% dintre ei nu ar ezita sa propuna suprimarea alegerilor si acordarea de privilegii acestor "alesi" ai neamului si ai destinului.

Cu fiecare declaratie, cu fiecare actiune si lege, cu fiecare decizie, puterea actuala adauga o caramida la zidul care o desparte de societate. Au un palat al lor pe un deal, rupt de lume; mai nou, chiar si pentru cei care ajung in palat, e interzis sa utilizeze aceleasi ascensoare cu "alesii". Prea multa democratie strica. Alesii nu merg cu transportul in comun, si nici la economic in avion. Daca ii scapa prea tare, folosesc elicopterul. Casele lor, intinse pe hectare, si averile lor, intinse pe conturi si proprietati, sunt departe de orice ochi curios al poporului.

Din clipa in care ne vorbesc despre democratia excesiva, putem sa fim siguri ca exista doua Romanii. Visul acestei Romanii mai mici, al acestei minoritati baricadate in spatele propriilor privilegii, este sa fie cu adevarat paralela cu Romania cealalta, a oamenilor de rand, adica, pe cat posibil, sa nu-i intalneasca nici in transportul in comun, nici in avioane, nici in lifturi, nicaieri. Si, mai ales, ca oamenii de rand sa nu puna intrebari, sa nu protesteze, sa nu aiba revendicari, sa-si vada de salariile si pensiile lor marite, ar fi culmea ca alesii sa dea seama in fata lor, a si spus-o Teodorovici, e de bun simt pentru el sa raspunda doar in fata partidului.

Romania se afla astazi in faza in care aceasta minoritate cu reflexe oligarhice, ostila democratiei, cauta sa-si consolideze privilegiile obtinute prin furt, prin frauda si evaziune, neezitand pentru asta sa mituiasca un corp intermediar, complicii din administratia publica si locala, functionarii de stat, politia, jandarmeria, serviciile secrete, astfel incat acestea sa faca baraj, sa se constituie ca un zid suplimentar intre cetateni si oamenii puternici.

In tarile in care democratia e considerata excesiva, drepturile sunt o indulgenta a celor puternici fata de cei slabi. In aceste tari, cei putini sunt deasupra legii, cei multi sunt nu doar sub lege, ci mereu suspecti. Dosarele pentru frauda si evaziune ale lui Ghita dispar ca prin minune, iar parintii adoptivi ai unui copil sarac petrec 9 ore la interogatoriu. In tarile in care "ajunge cu democratia!", orice banchet din banii publici se termina cu o nota de plata sub forma unei catastrofe pentru cei multi si slabi.

Dar vremea catastrofei nu a venit inca, sa chefuim, dragi concetateni! Cand ne-a fi mai rau asa sa ne fie!

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.



Citeste si:
Prima reacție a Administrației Prezidențiale în scandalul plagiatului premierului: "Președintele își menține poziția reiterată"
Prima reacție a Administrației Prezidențiale în scandalul plagiatului premierului: "Președintele își menține poziția reiterată"
Angajații Administrației Prezidențiale au răspuns punctual unor cereri privitoare la scandalul plagiatului premierului Ciucă. Cu alte cuvinte, președintele n-a formulat un punct de vedere...
Orban susține că Iohannis ar trebui să-i ceară demisia lui Ciucă, în urma acuzațiilor de plagiat, dacă acesta nu demisionează de bună voie
Orban susține că Iohannis ar trebui să-i ceară demisia lui Ciucă, în urma acuzațiilor de plagiat, dacă acesta nu demisionează de bună voie
Ludovic Orban, fostul președinte al PNL, a declarat că, în cazul în care Nicolae Ciucă nu demisionează benevol din funcţia de premier, în urma acuzaţiei de plagiat, atunci preşedintele...