Opinii: Care mai este adversarul PD-L?

Doamna Elena Udrea este ingrijorata de lucrurile grave care se intampla in PSD si este dezamagita de retragerea lui Ion Iliescu. Motive de bucurie in mod normal, evolutiile din PSD ar trebui sa-i puna serios pe ganduri pe colegii doamnei Udrea.

Nu de alta, dar nu se stie cum se invarte roata istoriei si ajung si ei, peste cativa ani la concluzia ca era mai bine sa nu fi fost atat de puternici precum au fost social-democratii. Vorba aia: de la grandoare la decadere e doar un pas! Oamenii destepti invata din greselile altora !

Pe la inceputul anilor '90, dupa pornirea centrifugii dezmembrarii URSS si a Pactului de la Varsovia si dupa ce SUA declarasera oficial ca "au castigat Razboiul Rece", un oficial de rang inalt sovietic le radea in nas americanilor: "V-am facut cel mai mare rau! V-am lasat fara dusman!".

Si, pe buna dreptate, ce-ar mai fi lupta politica, fie ea internationala sau interna, fara existenta unui adversar la care sa te raportezi? Un adversar care sa coaguleze fortele politice, adeseori divergente, pentru un singur scop: lupta cu pericolul comun!

Asa ca inteleg ingrijorarea doamnei Udrea. PD-L a castigat "razboiul rece" al alegerilor prezidentiale, dar este pe cale sa ramana fara adversar politic. Degringolada PSD trebuie sa dea fiori reci pe sira spinarii tuturor liderilor PD-L. Pana acum au reusit sa tina unit partidul (prea unit chiar) cu amenintarea pierderii puterii in fata unui PSD puternic si aliat cu PNL. Insa, doamna Udrea stie foarte bine ca in lipsa unui adversar coerent si puternic toate inhibitiile din partid vor disparea si curentele canibale vor iesi la suprafata.

Un lider pentru PD-L

PD-L nu are un lider autentic in interiorul partidului, un lider respectat, autoritar, dar care sa si asculte. Domnul Basescu poate juca acest rol, dar, fiind un element extern partidului (cel putin constitutional), PD-L nu are niciun fel de parghie de control sau influentare a propriului lider. Nu-i vorba, ca chiar daca s-ar fi aflat in interiorul partidului, cu greu ar fi putut fi convins domnul Basescu sa accepte pareri contrare propriului sau mod de gandire.

PD-L a mizat prea mult pe insertii de elemente straine partidului: ramura dezertoare liberala, diversi primari sau consilieri locali, senatori si deputati, directori de deconcentrate, oameni care s-au alaturat partidului doar datorita conjuncturii, fie fortat, fie din interes.

Doua sunt aspectele care sar in ochi: pe de o parte, "umflat" atat de mult cu atatia politicieni de conjunctura, PD-L poate estima cu greu care este baza reala a partidului. Pe de alta parte, alianta de guvernare deloc fericita in care se afla PD-L ii lasa foarte mult loc de manevra, dar ii lasa foarte putin loc pentru scuzele pentru un esec inerent al guvernarii. In plus fragilitatea actului de guvernare este subliniata si de veleitarismul micului grup de "independenti" care oricand poate sari in alta barca.

Luptele intestine care au inceput deja sa apara nu sunt neaparat rezultatul unui management defectuos si rahitic, ci, mai degraba, finalitatea prea multelor promisiuni pe care PD-L le-a facut sponsorilor si sustinatorilor in campania prezidentiala. Acum, retras in linistea Cotrocenilor, presedintele Basescu lasa pe umerii partidului indeplinirea tuturor promisiunilor pe care domnia sa le-a facut diverselor grupuri care l-au sustinut. Promisiuni pe care partidul nici nu poate si nici nu prea ar mai vrea sa le indeplineasca. Caci are si el proprii lui oameni care ar trebui "multumiti".

Infantilitatea si neprofesionalismul actului guvernarii ultimelor luni lasa sa se cristalizeze impresia ca PD-L nu dispune de specialistii necesari pentru a intocmi o guvernare solida si, din cauza absentei cu desavarsire a vreunei doctrine coerente, dar, mai ales, reticentei diversilor tehnocrati de a-si alatura numele de clanurile Udrea, Cocos, Berceanu, Flutur s.a.m.d.

Caci ministri ca Vladescu sau Oprea nu sunt decat niste fantose prafuite aduse la guvernare doar pentru a impresiona: fie PNL, fie PSD. Insasi disperarea cu care PD-L incearca sa se defineasca drept partid "de dreapta" seamana mai mult cu disperarea babei octogenare jefuite dar, in mod nefericit, neviolate. Sunt convins ca daca PSD ar fi acceptat un rol subaltern pentru urmatorii trei ani, PD-L s-ar fi declarat imediat de stanga pentru a face posibila o asemenea coabitare. De altfel, populismul demagogic a fost deja acaparat de PD-L, populism care acum atarna foarte greu in balanta actului de guvernare.

O reforma pentru PD-L

Comportamentul politic dur, la limita suportabilului, pe care l-a avut PD-L in administratiile locale au generat un val de dispret si respingere din partea clasei de mijloc, cea care genereaza in mod real, actul de administrare a teritoriului. Profesori, medici, ingineri, militari, politisti, avocati...toate categoriile sociale improscate cu noroi de dragul campaniei electorale, cu totii incep sa respinga modelul autoritar portocaliu, dar si al restrangerilor bugetare de a caror existenta PD-L nu a amintit in campania prezidentiala.

In plus, institutiile statului din teritoriu incep sa resimta dureros prea desele schimbari si inlocuiri in propriile organigrame, incat, in acest moment, exista o teama de a actiona in conformitate nu numai cu legile, dar chiar si cu programul de guvernare al Guvernului.

Politica paguboasa pe care a dus-o PD-L in ultimii ani de a distruge PNTCD, PNL, PSD isi face resimtita efectele tocmai acum cand, eliberat de povara atator alegeri succesive, PD-L trebuie sa inceapa sa construiasca. Un partid care s-a obisnuit sa distruga nu poate sa conceapa ca trebuie sa-si suflece manecile si sa inceapa sa faca treaba! Un partid care s-a obisnuit sa lupte in permanenta cu diversi adversari politici a uitat cum sa guverneze o tara!

Imi dau seama de ingrijorearea doamnei Udrea, mai ales ca, daca ar fi sa ne uitam la aparitiile televizate, ar fi printre putinii ministri care chiar este prezent in viata publica a Romaniei. Dar cred ca ar trebui sa isi puna si dumneaei, finalmente, problema reformarii reale a PD-L. Daca chiar si-ar dori asta, cred ca PD-L ar trebui sa-si gaseasca un lider adevarat, complet independent de presedinte.

Captiv in plasa presedintelui tarii, PD-L are cel mai mare adversar tocmai in Traian Basescu, caruia i-ar conveni status-quo-ul caldut de pana acum!

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...