Restauratia in alb. De ce vor sa confiste Piata

Nu le-a fost usor. S-au intors la putere dupa anul de guvernare tehnocrata, cu hibele si slabiciunile ei, dar mai ales cu indeciziile unui prim-ministru de a lupta politic si care ar fi putut sa salveze un pic mai mult din ceea ce echipa lui reusise sa faca bun cu spitalele, scoala, banii, dar mai ales cu increderea, aceasta resursa epuizabila a unei societati care de 28 de ani il aude pe Iliescu regretand, ironic, ca Romania nu a putut naste un Havel. Chiar si asa, lui Liviu Dragnea nu i-a fost usor.

Mai intai, si-au pus oamenii inapoi pe functii. S-au asigurat ca Institutul Cultural Roman ramane in minorat, cu cateva targuri de carte bune de postat pe Facebook, dar fara miza asumata de mandatul lui Patapievici, de a aseza cultura romana in dialog cu cea universala. Au vrut cultura, pentru ca pe cultura se cladeste masa critica a unei societati.

Au confiscat Centenarul, in felul in care au luat in stapanire comunistii manualul de istorie, punand paranteze groase peste ceea ce i-ar fi pus, fie si intr-o nota de subsol, la indoiala.

Au uzurpat limbajul, strigand in gura mare majuscule golite de semnificatie reala, dar indesate cu adevaruri rasturnate si pseudo-realitati. Nou-vorbele s-au scurs seara de seara la televiziunile de cazarma, pana ce magnetofoane invizibile au patruns in peretii patriilor mici, impingandu-ne in statul paralel.

Nu le-a fost usor.

Au avut nevoie de bani si buzunarele le erau goale. Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, nu le-a cantat prea mult in struna inflatiei, dar nici nu le-a stat in cale prea mult.

Mai mult insa au avut nevoie de libertate. Nu le-a fost suficient sa isi scrie operele in timp ce isi ispaseau lumeasca pedeapsa pentru ca au incalcat legile acestei tari. Poate pe un Adrian Nastase il mai citeste vreunul, convins de megalomania culturala a unui prim-ministru de doua ori condamnat la inchisoare cu executare. Sa fie asta o rusine? Lor nu le-a fost rusine. Dar nici usor nu le-a fost.

Parlamentul e al lor. Guvernul e al lor. Primarii sunt, covarsitor, ai lor. Si atunci de ce nu sunt liberi? De ce trebuie sa le fie inca teama ca ar putea plati pentru abuzurile de putere, daca instanta asta va decide?

Resursele si cecurile in alb le sunt pe sfarsite. Nu a mai fost timp de negociat voturi in Parlament, de testat propuneri legislative in interes personal si de grup, de cosmetizari in fata partenerilor straini.

E timpul sa isi ia inapoi fricile, sa le urle din toate piepturile si apoi sa termine ce au inceput.

Mai apoi au pus stapanire pe Curtea Constitutionala, judecator cu judecator, pana au ajuns la o unanimitate parsiva, in care au indesat si ce nu era unanim. L-au facut pe presedinte sa para gata de incalcarea Constitutiei si de impachetat lucrurile personale, pentru ca mai apoi sa scrie ei, in manualul lor de istorie, ca a plecat cu trenul plin cu aurul Romaniei. Aur de care ei au nevoie ca de aer, ca de libertate, ca de viata, nu de UNESCO!

Nu le-a fost usor. Din spatele draperiilor deloc magice, i-au vazut pe cei care protestau in Piata. I-au vazut pe cei cu copii dupa umeri, desenand pe asfalt nu tara ideala-fara-de-puscarii, ci scoli, spitale, librarii deschise, cafenele, balcoane nepremiate de Firea, dar locuite. I-au citit pe Facebook, acolo unde magnetofoanele lor cantate le intorc sunetele in hohote de ras. Au ras de ei si lor le-a fost frica. I-au facut sa urasca strada, sa urasca Facebook-ul, sa urasca balcoanele locuite, desi granitele sunt deschise, cui nu-i convine tara e liber sa plece!

Dupa o noapte in care au pus pe hartie cat timp mai au pana cand puterea li se termina, au decis: e momentul. Vor lua Piata Victoriei, vor lua sloganul pro-justitie, isi vor ocupa propriul stat de drept. Vor striga pentru justitie contra justitiei, ca doar telefoane cu lanterne sunt acum la toate colturile.

Resemantizarea protestelor din care s-a construit o noua Romanie, in care jurisdictia lor nu ajunge, e ultimul pas pe care il mai au de facut, inainte de a intra in toate balcoanele patriilor mici, inainte de a desena pe asfalt copacii lor si de a recita in magnetofoane o decizie a unei Curti Constitutionale care putea sa fie a Romaniei, daca nu s-ar fi lasat convinsa ca tara e pe nume de partid.

Nu le-a fost usor, dar nici nu le va fi. Atunci cand fricile se transforma in resentimente, puterea e pe sfarsite. Doar ca nici Romaniei nu ii va fi usor sa isi regaseasca tesaturile sociale intacte si sa deschida larg balcoanele, nu granitele.

Vizita președintele României, Klaus Iohannis, în Coreea de Sud. Vor fi semnate colaborări pe apărare și energie nucleară

Preşedintele Klaus Iohannis va efectua, săptămâna viitoare, de luni până miercuri, o vizită oficială în Republica Coreea, la invitaţia omologului său, Yoon Suk Yeol, informează...

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...