PSD vrea guvernarea pentru acces la resurse, a acuzat dezlantuita Elena Udrea. Asa e! Dar PD-L de ce vrea puterea, oare? Si PNL de ce s-o fi agatat de ea cu dintii si unghiile, cu orice pret, pana in ultima zi a mandatului? De sufletele caritabile si patrioti altruisti, nu-i asa?
Toate partidele au si aceasta componenta in motivatia accederii la putere, pentru ca nu traim intr-o lume ideala dominata de principii fara pata si onestitate fara fisura.
Este insa grav cand aceasta este singura motivatie. Si pe cat se pare, din acest punct de vedere, PSD conduce detasat, dovedind, mai ales in aceasta perioada in care demnitatea si pretinsele principii ii sunt grav puse la incercare, ca nu are nicio alta motivatie pentru a sta la guvernare.
Dincolo de acest cuvant magic, resurse, se ascund nu doar banii, ci si alte parghii si valori, care insa, in cele din urma, se traduc tot in bani sau betie a puterii.
Desigur, resursele zac mai ales in bugetele institutiilor, in special ale ministerelor, dar sa nu ne imaginam ca ministrul si subordonatii sai monteaza acolo un cep din care curg banii direct in buzunarele lor.
Modalitatile de sifonare a banului public sunt multiple. In primul rand, prin intermediul contractelor pe care orice minister sau orice institutie publica le face, pentru orice achizitie si lucrare. La capatul acelui contract sta, de regula, fie un client politic, sponsor al partidului, fie un furnizor de comision pentru mana care aproba achizitia sau lucrarea.
Resursa aceasta este cu atat mai importanta, nu-i asa, cu cat contractele ministerelor sunt mai grase. Ganditi-va, de exemplu, pe ce sume contracteaza ministerul Transporturilor sau ministerul Dezvoltarii Regionale. Din acest punct de vedere, PD-L si-a asigurat la impartirea din decembrie ministerele cele mai banoase, insa nici social democratii nu se pot plange cu Agricultura, Internele sau Mediul, de exemplu.
Dar si ministere cu bugete mici,cum ar fi Turismul sau Tineretul si Sportul, deci achizitii mai marunte, pot fi foarte eficiente. Bugetele de publicitate sunt o resursa minunata cu care poate fi cumparata o preafrumoasa imagine pentru titular si pentru partid.
Printre cele mai pacatoase ministere, cu resurse reduse, raspundere mare si imagine mereu expusa este ministerul Muncii, cel mai greu bolovan de piciorul social democratilor. Dar resursele nu se reduc la bani si contracte. O resursa cel putin la fel de valoroasa este informatia.
Din acest punct de vedere, Internele sunt perla absoluta a coroanei. Vorbim despre singurul minister care are un serviciu de informatii. Si ce serviciu! Niciunul dintre celelalte nu are o retea atat de extinsa. Cu siguranta SRI nu are cate un agent in fiecare sat, dar, cu siguranta, in fiecare sat exista cel putin un sef de post, care cam stie tot ce misca in ograda lui si poate spune mai departe.
De ce credeti PSD a ales Internele inainte de orice alt minister mai banos? Si de ce credeti ca pentru controlul DGIPI au fost duse lupte crancene in PSD, soldate cu sacrificarea a doi ministri? Informatia bine folosita aduce apoi si bani, si contracte, si putere. Aceasta din urma vine si din simpla mentionare a serviciului secret, intr-o tara dominata inca de fobia securista si reflexele nevindecate in 20 de ani. In fond, si timorarea este o resursa.
Si tot o resursa este puterea de decizie. Sefii pretioaselor deconcentrate fac si contracte pe bani publici, dar mai au painea si cutitul in mana la nivel local. Iar cine imparte contracte si slujbe, parte face si partidului din voturi.
Intr-o tara corupta in primul rand la nivelul mentalitatilor, o tara in care votul se cumpara pe o punga de malai si o sticla de ulei, o tara in care principiile nu au valoare, iar democratia este asimilata exclusiv dreptului de a face scandal, fara nicio obligatie colaterala, stapanul resurselor este Dumnezeu, iar cel lipsit de ele nu conteaza.