Opinii: De ce va castiga PSD partida

Dragostea romanilor pentru partidul cu nume atat de suav, si social si democrat, dateaza inca din momentele tulburi de dupa Revolutia (miscarea, lovitura de stat, invalmaseala) din decembrie 1989.

E drept ca atunci a purtat numele cu iz bolsevic de "Front" (Frontul Salvarii Nationale), imbogatit apoi cu particula "D" (FDSN), de la democratie, de! A devenit apoi partid cu titulatura cam dubioasa "PDSR" si, in sfarsit, a ajuns ceea ce pretinde ca este astazi, prin uzurparea numelui si a renumelui partidului cu o istorie prestigioasa intr-o anumita etapa de dezvoltare a Romaniei moderne.

De ce vorbim de o uzurpare? Nu pentru ca in PSD nu ar exista multi oameni de buna conditie, care ar putea nutri ambitia si ar avea putinta de a sustine un curent doctrinar social-democrat in Romania (sa zicem) capitalista de astazi. Si nu pentru ca ideile social-democrate n-ar fi plauzibile si ele in societatea moderna.

Ci, pur si simplu, pentru faptul ca, in esenta, aceasta doctrina este in cazul PSD doar un alibi si o masca circumstantiala menita sa-i dea credibilitate si impact electoral. Este expresia "democratiei originale" pe care incerca s-o statueze profetul si infaptuitorul-sef al idealului pesedist de existenta, Maria-sa, eternul Ion Iliescu, intaiul si ultimul.

Poate sustine cineva ca PSD este partidul celor multi si saraci? Ca el militeaza, altfel decat numai prin vorbe, pentru dreptate si echitate sociala? Ca liderii sai de marca ofera un exemplu de daruire si sacrificiu in slujba intereselor celor multi?

Mai degraba dam de miliardari, invartiti, penali si garzile lor pretoriene. Si, dupa cum s-a vazut, orice incercare de a prelua haturile din mana acestora a esuat lamentabil. Iar Victor Ponta, (foarte) micul Titulescu, dupa cum il alinta mentorul sau, Adrian Nastase, in pofida tineretii sale, poarta pecetea inimitabila a tarelor partidului pe care s-a nimerit intamplator sa-l conduca.

Si totusi de ce iubesc romanii acest partid? Pentru ca el este depozitarul nostalgiilor dupa o epoca revoluta. Care poate sa para acum, in oglinda tulbure a amintirilor si a fondului nostru resentimentar, cu mult mai trandafirie decat a fost in realitate.

PSD este partidul fostilor nomenclaturisti, categorie redutabila care detine o parte covarsitoare a puterii economice si media. A muncitorilor care si-au pierdut locurile de munca si conditia, iluzorie de altfel, de clasa conducatoare. A taranilor care nu au nici macar de unde sa fure, in lipsa CAP-urilor si IAS-urilor de dinainte. A intelectualilor prost platiti sau care nu-si gasesc locuri de munca si se uita pizmasi in ograda profitorilor tranzitiei, recrutati adesea din spatiul imund al hotilor si analfabetilor.

E partidul pensionarilor (peste 5 milioane), pe care PSD ii mangaie parinteste pe crestete, compatimindu-i pentru soarta lor cruda si sugerandu-le ca doar el ar putea fi limanul salvarii lor. Celor de mai sus li se adauga, fireste, apartinatorii si rubedeniile de rigoare.

Cine ar sta impotriva acestei maree gigantice incercand s-o stavileasca? O dreapta divizata formata din doua partide care se situeaza pe pozitii antagonice? Un numar de oameni de afaceri sastisiti si ei de dificultatile unei tari in criza, de inadvertentele legislative, de taxe, impozite etc.?

Niste intelectuali carora le repugna tot ce are culoare rozalie si aminteste de regimul de trista amintire? Si ei insa au fost dezbinati si marginalizati de masinaria infernala de propaganda a celor cu secera si ciocanul.

Ce s-ar mai putea face? Destul de putine. Poate o reconciliere a dreptei. (Greu realizabila daca nu vrea si jupanul patrician) Inteligenta peste medie in gestionarea crizei in asa fel incat rezultatele pozitive sa nu se lase prea mult asteptate (Nu ani, ci, mai degraba, luni). Un pas in spate al factorului politic in favoarea intreprinzatorilor si expertilor. (Cine sa poata impune acest lucru?) O politica de personal mai desteapta si mai in acord cu asteptarile publicului. In sfarsit, o comunicare si o propaganda cel putin la fel de abile precum ale adversarilor (Fara improvizatii, rateuri si vorbe de claca).

Cam greu! Si destul de tarziu!

Nicușor Dar îl provoacă pe Piedone la o dezbatere electorală. Răspunsul ironic al Primarului Capitalei după ce AUR l-a amenințat cu plângerea penală

Primarul general al Capitalei, Nicuşor Dan, a declarat joi, 25 aprilie, că aşteaptă de la contracandidatul său Cristian Popescu Piedone un răspuns în ce priveşte participarea la o dezbatere...

Ciolacu anunță că întrerupe orice comunicare cu Piedone: "Îi urez succes"

Marcel Ciolacu a tăiat orice cale de comunicare cu Cristian Popescu Piedone. Președintele PSD a declarat joi, 25 aprilie, că nu va mai exista niciun dialog și nicio ofertă pentru Piedone....