Marian Sarbu, cea mai grea pierdere

Plecarea lui Marian Sarbu este o lovitura mai grea pentru PSD decat defectarea lui Cristian Diaconescu. Si asta din cel putin doua motive.

In primul rand, prin Marian Sarbu, PSD pierde chiar varful de lance, principalul exponent al politicilor sale sociale. Aproape ca nu a existat guvern social democrat in care domnia sa sa nu fi fost ministru al Muncii. In plus, Marian Sarbu are cele mai trainice legaturi cu miscarea sindicala din care provine. Una peste alta, va fi foarte greu pentru PSD sa gaseasca un specialist de acelasi calibru pentru domeniul sau forte, si inca unul care sa-l concureze eficient pe Marian Sarbu trecut la adversar.

In al doilea rand, este foarte grava motivatia gestului lui Marian Sarbu. Daca in cazul lui Cristian Diaconescu situatia era mai neclara, iar explicatiile contineau o doza gri de implauzibil, in cazul lui Marian Sarbu motivatia tine de principii ferme: "Sunt elemente de linie strategica cu care nu sunt de acord. Principala nemultumire ramane faptul ca, din punct de vedere tehnic, nu pot sa lucrez, nu as putea sa am eficienta in domeniul social cand mi se cere sa fiu impotriva propriilor mele idei chiar din partea colegilor mei.

(...)Din multe puncte de vedere, legile pe care le-am promovat in perioada in care am fost ministru al Muncii, ma refer la legea salarizarii, dar si la legea pensiilor, au fost in dezacord cu partidul din care fac parte".

Cu alte cuvinte, lui Marian Sarbu i s-a cerut sa vitupereze precum Mariana Campeanu impotriva celor doua legi pe care le elaborase chiar domnia sa pe vremea cand PSD era la guvernare. Iata ca dupa stampila de santaj si metode securiste pusa de Cristian Diaconescu, PSD primeste de la fostul ministru al muncii si stampila de oportunism si demagogie.

Marian Sarbu nu face, de fapt, decat sa puna degetul pe politica PSD care in 2009 a fost si la putere si in opozite, iar dupa ce a parasit Palatul Victoria s-a dezis de absolut tot ce a insemnat guvernarea.

In acelasi timp, Marian Sarbu marcheaza o premiera in politica. Paraseste partidul invocand refuzul de a se dezice de munca si credintele proprii. Este foarte probabil ca in spatele acestei pozitii principiale sa stea dorinta de a redeveni ministru, dar chiar si asa fiind, dl. Sarbu macar vrea functia pentru ca are o viziune, un proiect in care crede, pe care le apara si pe care vrea sa-l aplice.

Este cu mult mai onorabil decat ceea ce face partidul pe care l-a parasit si care nu crede in nimic, nu apara nimic si nu e consecvent in nimic cu exeptia puterii.

Raspunsul lui Victor Ponta a fost foarte palid: "PSD nu poate sa sustina legea salarizarii si legea pensiilor. Am inteles punctul sau de vedere, este atasat de aceste legi."

Nu inteleg ceva: legile sunt proaste si a gresit domnul Sarbu cand le-a elaborat si promovoat anul trecut, cu binecuvantara PSD, sau legile sunt bune si PSD se dezice de chiar proiectul social democrat pentru a lovi cu orice chip in putere ?

Victor Ponta a gestionat prost si aceasta criza. Marian Sarbu, politician abil, l-a atras in capcana ultimei discutii, probabil absolut inutila, ca sa arate intreaga sa deschidere si disponibilitate de a nu face pasul daca va gasi intelegere. Si a castigat la capitolul imagine.

In schimb, Victor Ponta a iesit invins din supramediatizata discutie, aratand inca o data ca nu este apt sa faca fata crizei din partid si asumandu-si, implicit, incercarea de a-l face pe Marian Sarbu sa-si incalce principiile. Presedintele PSD si-a apasat cu amandoua mainile pe frunte stampila de oportunist si demagog.

Adevarul este ca euforia victoriei s-a spulberat brusc pentru Victor Ponta. Plecarile lui Cristian Diaconescu si Marian Sarbu l-au pus foarte repede intr-o situatie care reclama abilitatile unui lider exprimentat si puternic, ceea ce, in mod evident, nu e cazul, cel putin deocamdata. Iar viitorul nu suna bine deloc.

Este posibil sa mai apara plecari, cu atat mai mult cu cat aparitia viitorului partid de stanga este iminenta. Acest nou partid va insemna concurenta pentru PSD pe zona de stanga, o situatie noua pentru partidul obisnuit sa domine singur aceasta parte a esichierului.

Liniste nu e in niciun partid. Baronii au acceptat deocamdata exercitiile de autortiate fara acoperire ale lui Victor Ponta, insa este probabil ca, in cel mai scurt timp, sa devina din ce in ce mai naravasi in fata unui presedinte fara sustinere in teritoriu si fara anvergura electorala. Este probabil sa continue si paruiala dintre lideri, caci prea multa vreme nu-i vad pe Miron Mitrea si Marian Vanghelie, de exemplu, convietuind pasnic. Dupa cum si deasupra capului lui Dan Nica se aduna norii negri ai razbunarii pentru plecarea de la guvernare.

Daca Victor Ponta se crede un fel de Adrian Nastase ar trebui sa dovedeasca rapid nu numai defectele fostului premier in frunte cu aroganta si autoritarismul, ci si calitatile acestuia, adica reala anvergura politica, inteligenta si o doza mare de competenta. Ma tem insa ca se va limita multa vreme doar la defecte.

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...