Inculpații condamnați definitiv au la dispoziție patru căi extraordinare de atac prin care își pot anula, modifica sau suspenda pedeapsa până la rejudecarea apelului.
Deși Codul de procedură penală prevede pentru fiecare dintre cele patru căi de atac niște condiții stricte, condamnații le exercită oricum, pentru că după epuizarea lor au drumul deschis către CEDO.
Căile extraordinare de atac împotriva unei decizii definitive prevăzute de Codul de procedură penală sunt: contestația în anulare, contestație la executare, recursul în casație, revizuirea și contestația la executare.
Dosarul lui Puiu Popoviciu și cel al lui Marian Zlotea sunt două exemple de cauze în care inculpații au formulat câte o cale extraordinară de atac în care s-au plâns de componența completului: în primul se reclama prezența judecătorului Ion Tudoran Corneliu Bogdan în complet, în al doilea – absența acestuia.
În dosarul lui Puiu Popoviciu, unul dintre co-inculpați – anume fostul comisar de poliție din cadrul Direcției Generale Anticorupție a MAI, Petru Daniel Pitcovici - a arătat în cererea de revizuire că decizia de condamnare a fost pronunțată de judecătorul Ion Tudoran Corneliu Bogdan, pe numele căruia pe rolul Secției Speciale a fost deschis un dosar de represiune nedreaptă.
„Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect cererea de revizuire formulată de către condamnatul P.P.D.(Pitcovici Petru Daniel – n.r.) împotriva sentinței penale nr. 1150/F din 23.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală. (…) Apărătorul ales revizuentului, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, reprezentând procesul-verbal din data de 07.01.2021 al SIIJ, prin care s-a adus la cunoștință începerea urmăririi penale in personam față de judecătorul care a soluționat cauza în fond, respectiv dl. I.T.C.B.(Ion Tudoran Corneliu Bogdan – n.r.), printre altele, pentru represiune nedreaptă. Arată că importanța acestuia înscris derivă din faptul că aspectele invocate în partea a doua a cererii au fost oarecum discutate în fața judecătorului fondului, iar solicitările revizuentului formulate la acel moment, relativ la anumite nelegalități din faza de urmărire penală, au fost respinse”, arăta Pitcovici în cerere.
Instanța i-a respins solicitarea cu următoarea motivare (extrase din Decizia 1/2021 a Curții de Apel București din data de 13.01.2021:
În dosarul lui Marian Zlotea, o inculpată s-a plâns că același magistrat, Ion Tudoran Corneliu Bogdan, a fost înlocuit cu judecătoarea Claudia Jderu.
„Soluția a fost pronunțată de un complet de 2 judecători ai Curții de ¡Apel București. Acest complet a fost constituit prin înlocuirea unui judecător care a ieșit din complet, B. Coreliu I.T. (Bogdan Corneliu Ion Tudoran – n.r.) cu un altul, doamna C.J. (Claudia Jderu – n.r.), fără ca acest din urmă judecător să fie desemnat aleatoriu, ci direct pe cale administrativă. Chiar dacă la nivelul unor acte infralegale este permisă încălcarea principiului desemnării/înlocuirii in mod aleatoriu a judecătorului unei cauze, astfel cum este un Regulament de Ordine Interioară, acest aspect este de natură a încălca ierarhia actelor normative”, se arată în contestația în anulare declarată în dosarul lui Marian Zlotea.
Instanța a respins contestația în anulare cu următoarea motivare (extrase din Decizia 1381/2021 a Curții de Apel București din data de 20.12.2021):
Fostul șef al PSD, Liviu Dragnea, a făcut uz de toate căile de atac pe care le putea exercita, fără succes. El a formulat o contestație la executare (respinsă pe 20.08.2020) prin care solicita să fie eliberat din închisoare pe motiv că este deţinut ilegal.
„Spun ce am mai spus. Am fost trimis la puşcărie total nevinovat. Pe fond, am fost trimis la închisoare de un complet nelegal. Dacă voi fi menţinut în închisoare prin încălcare brutală a drepturilor omului, înseamnă că în România justiţia nu rezistă la presiuni politice”, a spus Dragnea în sala de judecată.
Liviu Dragnea a invocat, atunci, un recurs în drept intitulat „habeas corpus” - o lege cu caracter constituţional, promulgată în anul 1679 de către Parlamentul englez, prin care se garantează libertatea persoanei.
Pe 10.12.2019 Dragnea a pierdut la Instanța supremă contestația în anulare, iar pe 21.01.2020 i s-a respins și recursul în casație – ambele declarate împotriva deciziei de condamnare din 27.05.2019 prin care a fost trimis la pușcărie pentru 3 ani și 6 luni.
În 2021, când Liviu Dragnea se apropia de termenul la care legea îi permitea să formuleze cerere de liberare condiționată, acesta a uitat că până atunci i-a criticat pe judecători pentru că l-au trimis la pușcărie – spunea el – total nevinovat.
Avocații lui Liviu Dragnea au început să scrie cereri de liberare în care arătau că acesta e un deținut model, că a muncit și că are o stare de sănătate precară. Judecătoria Sectorului 5 i-a respins lui Liviu Dragnea cererea de liberare condiționată, decizie menținută de Tribunalul București.
Văzând că judecătorii din Capitală nu vor să îi dea drumul din pușcărie, Dragnea a cerut la Curtea de Apel strămutarea procesului, pe motiv că judecătorii au semnat o petiție împotriva modificării Legilor Justiției și a Codului penal pe vremea când el se afla la șefia PSD, ceea ce arată că sunt părtinitori. Procesul s-a mutat la Tribunalul Giurgiu, care l-a eliberat pe Dragnea înainte de termen.
Singurele contestații în anulare care s-au bucurat de succes au fost cele declarate de inculpații condamnați definitiv de Înalta Curte, în perioada în care Curtea Constituțională a emis cele două decizii de nelegală compunere a completurilor de judecată, fie a celor de 5 judecători (președintele completului nu era tras la sorți, ci numit), fie a celor de 3 judecători (magistrații nu ar fi fost specializați în fapte de corupție).
Urmare a acestor decizii, unele decizii fie au fost suspendate, fie procesele au fost trimise spre rejudecare. Cei vizați au fost eliberați din penitenciar, iar deciziile au fost anulate.
Atunci au scăpat de condamnări Elena Udrea, Darius Vâlcov, Alina Bica, Dan Șova, Adrian Severin, Constantin Niță sau Sebastian Ghiță.
Urmare a celor două decizii ale CCR, Instanța supremă a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, căreia i-a luat doi ani până a răspuns ce se aplică cu precădere: dreptul european în cauzele având ca obiect fraude cu fonduri UE sau deciziile CCR.
Decizii CCR care sunt contrare dreptului Uniunii Europene pot fi ignorate de către instanțele naționale, prevăd judecătorii CJUE în decizia din 21 decembrie 2021.
Curtea Europeană a reamintit României că a stabilit principiul supremației dreptului comunitar, înțeles în sensul că acesta consacră prevalența acestui drept asupra dreptului statelor membre. Acest principiu a fost consfințit încă de la tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.
Pe vremea guvernării PSD, Curtea Constituțională a dat două decizii care au aruncat în aer mai multe dosare de corupție și fraude cu fonduri europene.
Prima decizie a CCR a statuat că au fost constituite ilegal Completurile de 5 judecători de la ICCJ pentru faptul că doar 4 dintre magistrații care intrau în complet erau trași la sorți, în timp ce președintele completului nu era supus acestei proceduri.
Asta deoarece președintele sau vicepreședinții ICCJ prezidau aceste completuri (în număr de 4: două civile și două penale). Au urmat mai multe trageri la sorți, iar completurile au fost re-compuse.
Această decizie a ICCJ nu a avut alt efect decât o amânare a unor procese, printre care cel al lui Liviu Dragnea – Dosarul Angajărilor Fictive.
A doua decizie a CCR statua că, în penal, completurile de 3 judecători de la ICCJ (cele care judecă pe fond) nu erau specializate în infracțiuni de corupție.
Vicepreşedintele Camerei Deputaţilor de la acea vreme, Florin Iordache (artizanul celebrei Ordonanțe 13 care dezincrimina abuzul în serviciu) a afirmat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a refuzat să constituie completuri specializate, aşa cum prevedea Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Pe de altă parte, Cristina Tarcea, pe atunci șefa Înaltei Curți, a susținut că toţi judecătorii de la ICCJ au fost învestiți cu competenţa de a soluţiona în primă instanţă cauze de corupţie. Mai exact, judecătoarea Cristina Tarcea arăta că dispozițiile Legii 78/2000 care prevăd o facultate, nu o obligaţie a Colegiului de conducere de constitui complete specializate.