În ultima vreme liderii gemeni autocrați, Vladimir Putin și Xi Jinping, au făcut o serie de erori grave. Invazia Ucrainei de către Putin îi secătuiește trezoreria și credibilitatea internațională. La fel, războiul lui Xi contra pandemiei de COVID-19. În schimb, Occidentul este pus în fața unei mari provocări în fața Chinei și Rusiei, pentru a păstra steagul democrației sus în lumea civilizată și liberă.
Și alte evenimente s-au derulat cu repeziciune în întreaga lume. Trump a pierdut simpatia alegătorilor republicani din Statele Unite, 61% dintre aceștia și-ar dori pe altcineva la alegerile din 2024. În schimb, în Brazilia, Jair Bolsanaro din Brazilia a pierdut alegerile și a respectat rezultatul, potrivit unei analize din Bloomberg.
Emmanuel Macron este interesat în continuare de un posibil dialog cu Putin, dar rezultatele sale sunt aproape nule în oprirea războiului din Ucraina. Olaf Scholz promite că Germania se leapădă de Rusia, renunțând la energia din Rusia, dar și că va cheltui 100 de miliarde de euro pentru înarmarea țării, de frica războiului.
Cu toate acestea, multe dintre aceste semnale sunt deschise unei interpretări diferite. Invazia Ucrainei de către Putin a demonstrat cât de dependentă este Europa de energia rusă. Arma energetică a Moscovei ar putea încă doborî guvernele occidentale. Xi și-a abandonat politica de zero Covid în lumina revoltelor în masă, sugerând că este capabil de flexibilitate atunci când are spatele la zid.
Președinția Trump i-a făcut pe liderii europeni să nu aibă încredere în capacitatea Americii de a rămâne liderul lumii libere. Epoca ordinii internaționale bazate pe reguli a făcut loc unei noi epoci a politicii marilor puteri.
Priviți modelele mai profunde și lucrurile sunt și mai rele pentru liberalism. Marșul democrației care a caracterizat epoca postbelică și care a accelerat ritmul odată cu prăbușirea comunismului s-a oprit cutremurător.
Larry Diamond de la Universitatea Stanford a calculat că procentul de țări (cu populație de peste un milion) care sunt democrații a atins un vârf de 57% în 2006 și a scăzut sub majoritate (46%) în 2019.
Regimurile autoritare exportă corupția în lumea democrată
Sondajele Centrului de Cercetare Pew arată în mod constant că ponderi mari din publicul din țările democratice este nemulțumit și își dorește o reformă politică substanțială: o medie de 56% din 17 țări a declarat că sistemele lor au nevoie de reabilitare majoră sau completă.
Liberalii au avut întotdeauna o tendință optimistă de a crede că arcul istoriei se îndoaie în direcția lor — că marșul progresului va duce la declinul populismului autocratic, care depinde de tradițiile antice (despotismul rus, de exemplu).
Cu toate acestea, multe dintre trăsăturile centrale ale modernității conduc la revenirea iliberalismului. Globalizarea face ca regimurile autoritare să exporte mai ușor corupția către lumea liberă. O astfel de corupție nu ia doar forma colegilor dictatori și a oamenilor de afaceri care iau numerar în pungi de hârtie.
Chiar și democrația însăși se poate dovedi a fi cel mai eficient dușman al democrației liberale: liderii autoritari, în special președintele Recep Tayyip Erdogan în Turcia și prim-ministrul Viktor Orban în Ungaria, au perfecționat arta de a folosi majoritarismul (sau iluzia majoritarismului) pentru a restrânge drepturile minorităților, a restrânge competiția politică și, în general, a înlătura constrângerile asupra exercitării puterii acestora.
Economiile lumii dezvoltate, democratice, par să-și fi pierdut capacitatea de a crește în orice mod susținut, storcând finanțarea statului bunăstării pe care cetățenii lor o consideră de la sine înțeles.
Analiștii susțin că nu trebuie să renunțăm la speranță: ordinea mondială liberală este încă infinit mai atrăgătoare decât populismul conservator. Dar să nu facem greșeala lui Zweig și a contemporanilor săi și să presupunem că strălucirea roșie (a comuniștilor și autocraților, gen Rusia și China) de la orizont trebuie să fie cea din zori.