Daca marea gafa a anului 2011 a apartinut Opozitiei, cand le-a servit guvernantilor sefia Senatului pe tava, marea gafa a anului 2012 va ramane definitiv balbaiala presedintelui, cand a lovit, cu Legea Sanatatii, tocmai in cel pe care oamenii si-l inchipuiau ca un fel de garant al salvarii lor, la nevoie.
Ca urmare, atacul in directia doctorului Raed Arafat s-a intors ca un bumerag inapoi in capul celui care l-a trimis punandu-l in situatia jenanta sa faca stanga-mprejur la televizor, in ceasul al treisprezecelea, cand probabil ca serviciile speciale tocmai il informasera ce palalaie se pregateste sa se aprinda in toata tara, pentru salvarea Salvarii si, respectiv, a SMURD-ului.
Era insa cam tarziu pentru o intoarcere cu 180 de grade, intrucat intre timp inamicul daduse deja semnalul de atac.
Despre ce inamic este vorba, nu stie nimeni, intrucat domnul Ponta usturoi n-a mancat, lui Crin Antonescu gura nu-i miroase si nici vreun altul n-a fost prins cu mata-n sac,sau macar cu cioara vopsita, desi jubileaza cu totii, ca atunci cand moare capra vecinului.
Oficial, ei se jura ca nu fura si ca nu-s cu rata-n gura, desi orice pompier incepator stie ca un incendiu nu se poate aprinde din zece locuri deodata, fara sa se fi jucat cineva cu chibriturile in toate cele zece focare.
Amnezia brusca a sustinatorilor doctorului Arafat
Ca prima dovada, n-au iesit sa protesteze in apararea doctorului Arafat ingrijitoarele din spitale, surorile, asistentele, medicii sau bolnavii. Au iesit pensionarii, studentii, rapidistii, stelistii, revolutionarii si alte persoane hotarate sa apere SMURD-ul.
Ca secunda dovada, insusi doctorul Arafat s-a rugat la televizor sa nu-l mai bage altii in jocuri politice, cu care el n-are de-a face. Citesc printre randuri ca ceilalti aveau de-a face tocmai cu asa ceva. De altfel, intre timp, problema doctorului Arafat a fost rezolvata, dar turbulentele, in loc sa dispara, se umfla mai tare.
Terta dovada este faptul ca, uitand chiar a doua zi de indragitul Arafat, protestatarii si-au indreptat inversunarea fatis in directia presedintelui, exprimandu-se contra lui Basescu de o suta de ori mai violent decat se exprimasera pentru Arafat.
In fata violentei, domnul Ponta sustine in continuare ca usturoi n-a mancat, dar copilotul Antonescu de la carma Opozitiei unite a anuntat ca "se va alatura pasnic protestului public", trambitand chiar un miting de proportii, care sa duca la alegeri anticipate.
Lungul drum al alegerilor anticipate
De altfel, sintagma de alegeri anticipate electrizeaza multa lume. La una ca asta, domnul Dan Diaconescu isi prezice singur un viitor de aur, Vadim simte europalpitatii, Miron Cozma si-a spus parerea tocmai de la Timisoara, Irinel Columbeanu tresalta de fericire si numai lui Voiculescu-Felix i-a cam pierit piuitul, de cand certificatul de fost turnator profesionist i-a fost eliberat definitiv si fara drept de apel.
Un sigur lucru nu observa amatorii de alegeri anticipate: ca acestea nu prea sunt posibile. Conform Constitutiei, ca sa ajungi acolo, calea este prea lunga, iar timpul prea scurt.
Trebuie mai intai sa cada Guvernul, care nu cade si nici demisia nu si-o da. Apoi, presedintele trebuie sa nominalizeze un nou premier. Apoi, acesta trebuie respins de Parlament. Apoi, presedintele trebuie sa nominalizeze altul. Apoi, acesta trebuie respins din nou de Parlament. Abia atunci, presedintele poate sa dizolve Parlamentul. Asa scrie in Constitutie: poate (art 89 par. 1).
Dar una e "poate" si alta e "trebuie". Cartile raman in mana presedintelui. Daca nu vrea, nu-l dizolva. In acest caz, Constitutia nu mai spune ce urmeaza. Nu-i exclus, deci, ca presedintele sa mai numeasca alti premieri, Parlamentul sa-i respinga unul cate unul si, tot asa, pana la toamna, cand vin alegerile la termen.
Este posibil sa se intrebe cineva de unde ar scoate presedintele atatia premieri. N-am de unde sti, dar inuitita imi sopteste ca sunt destule sanse sa-l scoata, de fiecare data, tot pe domnul Boc.
Teoria celor 20 de destepti
Oricum, lasand gluma la o parte, sanse de alegeri anticipate nu par sa existe si, ca urmare, scopul portestelor n-a fost altul decat acela de a sparge vitrine, a devasta statii de autobuz si de a oferi Opozitiei ocazia sa cheme la calm.
In plus, Opozitia mai primeste si apa la moara, ca sa tina Crin discursuri inflacarate, sa se laude Ponta ca n-a mancat usturoi, sa se umfle in pene PPDD si toti sa promita marea cu sarea, in timp ce intrega Europa strange cureaua, de nu mai poate.
In acest conditii, protestele continua. Ce trebuie sa intelegem de aici? Eu inteleg ca presedintele a aruncat o piatra in apa si nu s-au gasit inca 20 de destepti care s-o scoata de acolo. Avem insa sute de destepti care se prefac ca inoata.