Cioclii unei sinucideri cu rating (Opinii)

Nu stiu daca interventia ratata de salvare in cazul nefericitei femei care s-a sinucis vineri aruncandu-se de pe un bloc din centrul Capitalei, dupa mai bine de 30 de ore de agonie psihica, a fost sau nu deficitara.

Si cred ca se impune o foarte serioasa ancheta pentru a stabili acest lucru. Dar a declansa un tsunami mediatic de culpabilizare a salvatorilor inainte de aceasta ancheta mi se pare o greseala. Si nu e singura.

Aceasta nu a fost o interventie comparabila cu cea pe lacul Siutghiol sau din Muntii Apuseni. Acolo era vorba despre oameni care doreau cu disperare sa supravietuiasca, luptau ei insisi pentru viata lor. Aici salvatorii interveneau impotriva vointei celui care trebuia salvat, persoana cu discernamant in buna masura abolit, aparent deliranta in momentul respectiv si cu reactii absolut imprevizibile.

Nu poti niciodata sa stii cum va reactiona o asemenea persoana, nu poti sa stii care gest, care cuvant, care imagine poate actiona ca declansator al pasului final in gol. De aceea, mi-e si foarte greu sa apreciez daca perna de aer de care se vorbeste atat de mult putea fi o solutie reala de salvare sau, dimpotriva, de grabire a sfarsitului funest.

Ca in Bucuresti nu exista o asemenea perna trebuie desigur discutat si de aceea spun ca o ancheta este absolut necesara.

Ceea ce cred insa ca trebuie sa discutam cel putin la fel de serios este felul in care si-au facut treaba politia si presa in cele 30 de ore de agonie psihica a femeii.

Remarc si eu ceea ce a remarcat la Realitatea TV dr. Diaconu, medicul psihiatru adus la fata locului pentru a-i ajuta pe negociatori, o voce rationala, calma si profesionista. Cum este posibil sa lasi in perimetrul inteventiei o armata de curiosi, care se uitau ca la circ?

Orice medic psihiatru va va spune ca agitatia din jur sporeste agitatia bolnavului aflat intr-o faza critica. El trebuie calmat, adus intr-o relatie de colaborare cu negociatorul, iar publicul pe care il vede nu face decat sa diminueze sansele atingerii acestui obiectiv esential pentru a-l stabiliza psihic cat de cat.

Pacientul delirant, mi s-a explicat, e complet retras in lumea lui. Nu are comunicare si marele efort este de a crea o bresa minima in peretii acelei lumi pentru a-l extrage incet de acolo. E un efort sisific care necesita si niste conditii pentru a avea o sansa.

Apoi, mi se pare inadmisibila, iresponsabila mediatizarea agoniei. Cred cu tarie ca toate echipele de televiziune ar fi trebuit evacuate de acolo. Si asta din doua mari motive.

Pe de-o parte, pentru ca multi dintre bolnavii psihic aflati in criza isi hranesc acest derapaj major din mediatizare. In mintea lor tulburata, aceeasta mediatizare nu face decat sa accentueze mesajul pe care vor sa-l transmita prin gestul extrem. Gestul capata si o semnificatie de mesaj public, care nu ajuta deloc la revenirea intr-o faza calma, dimpotriva.

Apoi, comportamentul sinucigas este, intr-un fel, contagios. Suntem o tara cu o incidenta uriasa a depresiei. Intr-un interviu pentru Ziare.com, dr. Simona Trifu, lector universitar, atragea atentia ca suntem pe locul al doilea in Europa, dupa Estonia, cu peste 1.400 de cazuri la suta de mii de locuitori. Si este vorba doar despre cazuri diagnosticate la psihiatru. Incidenta reala este probabil cu mult mai mare.

Noua ni se pare ca stim ce inseamna depresia, asa, dupa dictionar. In mod real, ea este o boala extrem de complexa si ascunsa, cu simptomatologie adesea paradoxala: "Depresia care evolueaza cu retragere, lentoare, este mai usor de recunoscut. Dar depresia mascata, care se manifesta prin frustrare, iritabilitate si nervozitate, este greu de diagnosticat. Este perioada in care ii acuzi pe cei din jur pentru decizii, pentru situatiile de viata. Exista si depresii care se ascund sub forma somatica: constipatie, tulburari de mictiune, de ciclu menstrual, ameteli, dureri de cap, osoase, senzatie de greata. Sunt dureri care isi misca sediul, au intensitate variabila."

Cand un depresiv, poate nediagnosticat, vede spectacolul sinuciderii in direct, cand vede publicitatea acordata, poate intra la randul sau intr-un episod acut. Secretarul de stat Raed Arafat spune ca imediat dupa momentul de vineri au mai aparut 7 cazuri. Il cred, pentru ca e logic sa se fi intamplat asa.

Sunt oameni la limita pentru care un asemenea model poate actiona ca declansator pentru ca ii tulbura, le rascoleste propria durere psihica, le da idei, cu atat mai mult cu cat declaratia de nefericire extrema este atat de mediatizata.

In asemenea situatii cred ca goana dupa senzational si, implicit, rating atinge culmile cinismului.

Da, trebuie sa vorbesti despre viteza reactiei salvatorilor, eficienta acestei reactii, dotari, protocoale de inteventie. Dar nu vad nicio justitificare pentru a tine ore in sir camera pe o femeie in pragul sinuciderii, transformand agonia ei teribila in subiect zemos, in sursa de bani (prin rating), cu riscul asumat de a-i agrava starea si de a provoca si alte asemenea cazuri.

Asa ca, dincolo de ancheta la nivelul fortelor de interventie, cel putin la fel de importanta mi se pare si o discutie serioasa despre conduita televiziunilor in acest caz. Nimic nu ne da dreptul sa ne transformam noi, ziaristii, in cioclii cinici sub acoperirea falsa a dreptului la informare.

Alegeri 2024. Începe depunerea candidaturilor pentru alegerile locale din 9 iunie

Partidele politice, alianţele, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi candidaţii independenţi vor putea, începând de marţi până pe 30 aprilie, ora 23.59,...

Cei mai influenți zece europarlamentari români. Cu cât sunt plătiți și care dintre ei candidează din nou FOTO

După alegerile europarlamentare din 9 iunie, România va avea în continuare treizeci și trei de reprezentanți în plenul Parlamentului European (PE), dar nu toți se remarcă prin activitatea...