Meritele lui Raed Arafat sunt, cred, incontestabile. Aparitia si extinderea SMURD reprezinta una dintre putinele politici publice cu adevarat de succes din ultimii 25 de ani ai Romaniei. Toti cei carora SMURD le-a salvat viata, si sunt mii, poate zeci de mii de oameni, au motive sa-i fie recunoscatori.
Rezervat, masurat la vorba, cu un profesionalism dovedit, omniprezent, domnia sa a fost, dupa parerea mea, multa vreme un reper de competenta si seriozitate. Iar cand acest reper a intrat in coliziune cu Traian Basescu, a strivit politicianul.
Dar, vedeti, exista un principiu numit al lui Peter, potrivit caruia fiecare angajat de succes este promovat pana la nivelul sau maxim de competenta, iar dupa aceea nu poate urma decat promovarea la un nivel pentru care este incompetent.
Si dl Arafat cred ca a trait acest moment dramatic de trecere de la competenta la incompetenta in momentul in care a parasit Ministerul Sanatatii, deci zona medicala si a organizarii medicale in care excelase, si s-a avantat in Ministerul de Interne, pentru a conduce Departamentul de interventii in situatii de urgenta, din care faceau parte nu numai medici, nu numai civili, ci si militari.
Se intampla dupa accidentul din Apuseni, misiunea domniei sale fiind sa reorganizeze tot ce insemna interventie de urgenta in Romania pentru ca oamenii sa nu mai moara cu zile.
A urmat insa accidentul de la Siutghiol, alta prestatie lamentabila a salvatorilor. A urmat pierderea fara urma a planorului, gasit dupa aproape 4 luni, nu de padurari, ci de turisti, acolo unde era previzibil dintr-un bun inceput sa fi cazut si teoretic fusese cautat.
N-am vazut pana in ziua de astazi nici concluzii clare in privinta interventiilor in cazurile Apuseni si Siutghiol, cu atat mai putin niste masuri de corectare a deficientelor. Grija dlui Arafat a fost sa ne spuna ca totul e bine.
Si a venit nenorocirea Colectiv. Nu avem nici aici o analiza a interventiei. Dl Arafat sustine ca treaba a mers ata. Martorii spun ca pompierii ar fi venit tarziu si nepregatiti in prima faza, ca desi ambulantele din sistemul public nu faceau fata a fost refuzata interventia celor private. Desi ranitii erau resuscitati pe trotuar si se agatau de medicii si salvarile insuficiente, spitalul mobil nu a fost activat.
Am informatii ca spitalele private s-au oferit sa preia raniti in sectiile ATI, preluare care a fi degrevat sufocatele spitale publice, insa au fost refuzate de Raed Arafat. Ajutor extern s-a cerut dupa aproape o saptamana.
Nu fac parte dintre cei care isi permit sa conteste decizii medicale, desi nu au o minima pregatire, si sustin ca ranitii in stare critica nu au fost transferati in strainatate rapid. Mi se pare noaptea mintii si aroganta extrema sa pretinzi ca stii tu ceea ce nici macar un medic nu stie daca nu a pus mana pe pacient.
Dar ma intreb de ce dl Arafat si ministrul Sanatatii Banicioiu nu au dispus transferul rapid in strainatate al celor care erau transportabili, cei necritici, pentru ca efortul spitalelor interne sa se concentreze pe ranitii in stare critica netransportabili.
Sunt multe aspecte care trebuie clarificate. Insa exista ceva dezlegat deja, in crunta defavoare a dlui Arafat.
Domnia sa ne-a spus dupa incendiu ca ISU habar nu avea de existenta Colectiv. Prima bresa in teoria nestiintei s-a produs odata cu arestarea celor doi inspectori ISU care fusesera in Colectiv fara sa ia nicio masura. Dar sa zicem ca ei nu facusera documente de control, nu anuntasera institutia.
Dezvaluirea lui Catalin Tolontan il dinamiteaza insa pe Raed Arafat: IGSU stia oficial de existenta clubului Colectiv, fiind sesizat in scris, pe 23 septembrie, de firma Emagic, care urma sa organizeze acolo in 25 si 26 septembrie un mare eveniment cu 2.000 de participanti estimati.
IGSU a trimis sesizarea la ISU Bucuresti, care ce a facut? Nimic. Nu a trimis la evenimentul semnalat pe nimeni.
Deci avem pe de-o parte minciuna in privinta Colectiv, pe de alta parte, pasivitatea dupa semnalarea facuta de Emagic. In plus, o mare caracatita a afacerilor PSI in "famiglia" ISU, dezvaluita de Adevarul.
De aici incolo pentru dl Arafat nu cred ca mai exista alta solutie cat de cat demna decat demisia. Poate reveni acolo unde este competent pentru a face bine. Acel bine pe care ca secretar de stat la Interne l-a ratat.
Dar dl Arafat isi refuza demnitatea: "Nu fug de responsabilitate. Daca gasesc ca am neglijat eu personal ceva, ma pun la dispozitia premierului, spun ca am gresit. Daca stiam de aceasta adresa, plecam. Dar nu am stiut, eu am fost mintit". Eu cred ca un manager pe care subordonatii il mint este un manager slab, jucat pe degete, care nu-si merita locul. Te-au mintit? Pleaca ei pentru minciuna, dar pleci si tu, pentru ca nu ai fost capabil sa-i tii in frau.
Nu spun ca dl Arafat are vreo raspundere penala sau administrativa, dar cred ca are o raspundere morala si manageriala. Nu a reusit sa controleze IGSU, nu a reusit sa faca eficienta aceasta structura si din cauza asta au murit oameni.
Incompetenta domniei sale in functia actuala a fost un cui batut in marele cosciug de la Colectiv.
Deci pentru dl Arafat cred ca a venit ziua sa faca pasul inapoi. Pasul revenirii la competenta. E timpul sa coboare din aburul care l-a facut probabil sa se creada infailibil si l-a impins spre o pozitie in care nu avea ce cauta. E timpul sa se salveze din iluzia mesianismului.
Daca se va crampona de o functie pentru care este incompentent, asteptand eventual sa fie demis, nu se va compromite doar pe sine, ci va face tandari si acel reper pe care l-a reprezentat candva. Iar intr-o tara cu atat de putine repere, acesta e un mare rau in sine.