Inregistrarile cu ultimele clipe de viata ale membrilor echipajului SMURD de dupa prabusirea elicopterului in lacul Siutghiol sunt dramatice.
Prin incarcatura emotionala uriasa pe care o declanseaza celor care privesc si asculta inregistrarea ultimelor clipe de viata ale "salvatorilor" SMURD, e usor sa ne imaginam socul pe care tragedia l-a lasat martorilor care au avut nefericirea de a asista neputinciosi de pe mal.
E unul din putinele cazuri in fata carora e imposibil sa ramai rece si lipsit de pasiune, oricat de mult ti-ai dori ca emotiile sa nu influenteze judecata ratiunii.
Pana sa analizezi obiectiv factorii care produc in "Sistem" astfel de tragedii, care devin acum infricosatoare prin frecventa tot mai crescuta, strigatele disperate ale supravietuitorilor ineaca orice speranta. Furia si revolta care pun stapanire in secunda urmatoare au capacitatea de a dobori pana si un mit atat de puternic precum cel al lui Raed Arafat.
Frica provine din distanta temporara mica la care astfel de tragedii nationale au ajuns sa se repete una dupa alta. In ianuarie ne uitam neputinciosi cum erorile "sistemului" omoara oameni care altfel au scapat cu viata in urma unei catastrofe aviatice - e vorba despre avionul pilotat de Adrian Iovan prabusit in muntii Apuseni. Atunci un lant de erori si multa prostie a "sistemului" au facut ca doi oameni sa moara cu zile.
In tragedia de la Siutghiol ne revolta acelasi lucru - imposibilitatea de a intelege lantul aparent nesfarsit de balbe si erori ale unui sistem de urgente despre care se credea, cel putin pana acum, ca este printre putinele care functioneaza bine in Romania.
De aici si cota de incredere uriasa a celui care l-a pus pe picioare si care reprezinta o garantie pentru bunul sau mers. Si pentru indepartarea erorilor care ar putea sa produca astfel de tragedii intr-atat de revoltatoare.
Siutghiol revolta pentru ca vine la doar 11 luni dupa tragedia din Muntii Apuseni care se presupune ca ar fi trebuit sa corecteze exact genul de probleme si erori care s-au repetat, totusi, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si nimeni nu ar fi avut nimic de invatat din lectiile trecutului. Asta e lucrul care declanseaza furia, pentru ca usor-usor apare sentimentul ca, in cazul unei situatii limita, suntem practic condamnati si lasati la mana destinului.
Si daca soarta iti surade intr-un final si te ajuta sa supravietuiesti unui accident nefericit, incepi sa intelegi ca mana lunga a "sistemului" va avea grija sa iti dea ultimul ghiont spre moarte.
Si totusi, dincolo de vinovatii care ar trebui sa plateasca pentru erorile "sistemului", incercarile de a-l culpabiliza exclusiv pe Raed Arafat pentru tragedia de la Siutghiol sper sa nu conduca, asa cum au lasat majoritatea criticilor sai sa se inteleaga, spre concluzia ca SINGURA solutie pentru a pune capat problemelor este PRIVATIZAREA sistemului de urgente SMURD.
Sper sa nu fie cazul. In primul rand pentru ca nu e corect sa speculezi durerea si emotiile atat de puternice declansate de tragedie pentru a (re) introduce "pe sub masa" o idee care in 2012 a fost respinsa tocmai pentru ca oamenii s-au mobilizat in jurul lui Raed Arafat, care intrase in conflict cu Traian Basescu pentru ca sustinea ramanerea sistemului de interventii de urgenta in continuare in subordinea statului si in afara intereselor private.
Orice discutie despre astfel de reforme ar trebui sa fie purtate dupa ce emotiile se vor stinge si argumentele pro si contra vor putea fi cantarite rational. Pana atunci, toti cei care pretind ca stiu sigur unde e dreptatea si adevarul se dovedesc a fi doar mercenari ai unei tabere sau alta.
