Pretul sangelui de pe ecrane

Wallace Souza, un realizator tv brazilian, este acuzat ca ar fi comandat cel putin sase crime pe care le prezenta apoi in emisiunea sa. Stirea a facut rapid inconjurul lumii, la capitolul fapt divers. Este insa cu mult mai mult decat atat.

Acesta este viitorul televiziunii in tari fara o cultura jurnalistica si democratica suficient de puternice incat sa functioneze ca vaccinuri impotriva derapajelor majore. Iar Romania este o astfel de tara.

Producatorii de televiziune stiu foarte bine o regula: sangele aduce audienta. Priviti intr-o zi obisnuita jurnalele de stiri si incercati sa vedeti cam cat spatiu ocupa stirile violente, indiferent daca este vorba despre crime, violuri, batai, accidente sau sinucideri.

Violenta tasneste de pe ecrane pentru ca functioneaza ca un magnet pentru telespectatori, la randul lor marcati de toata aceasta descarcare de adrenalina la care sunt cuplati de-a lungul fiecarui jurnal. Violenta si efectele ei miraculoase asupra audientei pervertesc mintile jurnalistilor de televiziune.

Daca ati intra vreodata intr-o redactie TV si ati vedea reactia celor de acolo la auzul informatiilor despre cate o tragedie, v-ati cutremura. Cu cat e mai ingrozitoare, cu atat entuziasmul este mai mare.

1 mort = dezamagire, 2 morti= blazare. De la 3 morti in sus insa, ochii incep sa sclipeasca, masinaria incepe sa duduie, iar mecanismele de stors lacrimi si emotie sunt unse. Nu vreti sa stiti cum sunt numiti decedatii atunci cand microfoanele sunt inchise si camerele oprite.

Cinismul celor care in timpul transmisiilor mai ca nu lacrimeaza de mila victimelor nu cunoste margini. Nu exista niciun strop de compasiune, niciun dram de mila, totul se traduce in cifre de audienta, in functie de care sunt platite salariile.

Legatura dintre violenta, audienta si salarii este chiar mai stransa in aceasta perioada de criza cand bugetele de publicitate s-au redus substantial, piata este foarte proasta si fiecare contract valoreaza enorm. Iar contractele se fac in functie de audienta.

Trebuie o cultura jurnalistica foarte puternica pentru a face fata acestei presiuni econimice majore, o cultura jurnalistica inexistenta in Romania unde, mai ales jurnalistii de televiziune, de la reporter al producator, sunt in mare majoritate cinici, inculti, adesea agramati, fara un minim respect pentru valori traditionale si cu constiinte de vanzare pe bani putini.

Nu ei sunt oamenii cu discernamant care sa se opuna exceselor periculoase ale presei, responsabile pentru distorsionarea mintilor chiar mai rau decat manipularea politica.

Asadar, sa nu ne miram deloc daca si in Romania va aparea, mai devreme sau mai tarziu un caz Souza. Ma tem ca singurul motiv al intarzierii tine doar de imaginatia deficitara a celor care vor cat mai mult sange pe ecrane, cu orice pret.

CCR a luat act de demisia lui Klaus Iohannis din funcția de președinte al României. Ilie Bolojan asigură interimatul din 12 februarie

Curtea Constituțională a României a constatat marți, 11 februarie, că funcția de președinte al României va deveni vacantă începând cu data de 12 februarie 2025, după demisia lui Klaus...

Alfred Simonis îl acuză că Iohannis „a trântit paltonul peste ţară şi a plecat ca un laş”: „Moartea regelui”, bucuria nebunilor

Preşedintele CJ Timiş, social-democratul Alfred Simonis, îl atacă, marţi, 11 februarie, pe preşedintele Klaus Iohannis, după decizia de a demisiona din funcţie, el afirmând că acesta a...