Specialiștii trag un semnal de alarmă, subliniind că, pentru fiecare sinucidere finalizată, există aproximativ 100 de tentative. Aceștia afirmă că adolescenții trebuie să conștientizeze că este perfect normal să solicite ajutor.
În România, condiția adolescenților care se confruntă cu momente dificile este extrem de îngrijorătoare, având o rată a sinuciderilor în rândul celor sub 15 ani de două ori mai mare decât media europeană, relatează observatornews.ro.
Un raport alarmant arată că unul din doi adolescenți români a avut cel puțin o dată gânduri suicidare, iar sinuciderea reprezintă a doua cauză de deces în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani.
Pentru fiecare sinucidere consumată, se estimează că există aproximativ 100 de tentative, evidențiind o problemă gravă de sănătate mintală.
Psihoterapeutul Mariana Demeter accentuează importanța sprijinului emoțional și a înțelegerii contextului în care se află tinerii din prezent.
„Adolescenții de azi sunt expuși la o presiune uriașă. Factorii sociali, precum nevoia de validare constantă pe rețelele de socializare, alături de așteptările academice și presiunile familiale, îi pot face să simtă că nu sunt suficient de buni sau că nu se pot ridica la standardele impuse de societate. Acest sentiment de inadecvare poate declanșa gânduri distructive și chiar comportamente suicidare”, explică psihoterapeuta.
În afară de impactul semnificativ al mediului online, unde comparațiile și standardele nerealiste sunt frecvente, Mariana Demeter evidențiază și importanța familiei: „Mulți adolescenți simt că nu au cui să se confeseze sau că părinții nu îi înțeleg. Adesea, părinții sunt prea ocupați sau prea stresați pentru a observa semnele subtile ale suferinței emoționale. Un simplu „Cum te simți?” spus cu sinceritate poate deschide un dialog important, dar pentru asta trebuie să existe timp și deschidere”.
În același timp, izolarea emoțională și stigmatizarea conversațiilor legate de sănătatea mintală pot agrava această criză.
„Adolescenții sunt adesea etichetați ca fiind rebeli sau prea sensibili, iar durerea lor este minimizată. Fără un mediu în care să poată vorbi deschis despre fricile și nesiguranțele lor, ei se retrag și se simt din ce în ce mai neînțeleși”, susține Demeter.
Psihoterapeuta mai spune că este vital ca atât părinții, cât și cadrele didactice să fie atenți la schimbările lor de comportament, cum ar fi izolarea, tristețea persistentă sau pierderea interesului față de activități care altădată le făceau plăcere.
Un alt aspect esențial este absența unui sistem de sprijin corespunzător. În România, resursele destinate sănătății mintale pentru tineri sunt insuficiente, iar accesul la servicii psihologice continuă să fie problematic.
„Ar trebui să existe o mai mare implicare a comunității, inclusiv prin programe în școli care să le permită tinerilor să înțeleagă că este normal să ceară ajutor. Și, mai ales, că nu sunt singuri!”, spune ferm psihoterapeuta.
Conform expertului, soluțiile ar putea fi mai accesibile decât ne-am putea imagina.
„Deschiderea la conversații despre sănătatea mentală este esențială. Părinții trebuie să își asculte copiii fără judecată, să le ofere un spațiu sigur pentru a-și exprima emoțiile. Profesorii, la rândul lor, pot face o diferență prin recunoașterea semnelor de stres și prin oferirea de sprijin emoțional. Este nevoie de o comunitate întreagă care să fie atentă și prezentă, nu doar pentru a interveni în momentele de criză, ci și pentru a preveni ca acestea să apară”.
În concluzie, mesajul este evident: adolescenții nu ar trebui să fie lăsați să suporte singuri greutățile presiunilor și nesiguranțelor cu care se confruntă. Comunitatea, familia și instituțiile au responsabilitatea de a-i susține, oferindu-le speranță și resursele necesare pentru a face față provocărilor dificile.