Cum poate fi evitat un război total în Orientul Mijlociu. Factorii care conduc regiunea spre prăpastie

Asasinarea liderului Hamas, Ismail Haniyeh, la Teheran i-a umilit pe conducătorii Iranului, a spulberat speranțele unei încetări a focului și a făcut ca națiunile puternic înarmate din Orientul Mijlociu să se apropie inexorabil de un război total pe care toți susțin că nu și-l doresc, scrie The Guardian.

Dacă noul președinte ales al Iranului, Masoud Pezeshkian, spera la o perioadă de lună de miere după inaugurarea sa de săptămâna trecută, trebuie să fie dezamăgit. La mai puțin de 12 ore după ce Pezeshkian a depus jurământul, o explozie, care ar fi fost cauzată de o bombă controlată de la distanță, a zguduit un complex al Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) din centrul Teheranului. Ținta: Ismail Haniyeh, liderul politic al Hamas, invitat de onoare la inaugurare și unul dintre cei mai căutați oameni din Orientul Mijlociu. Bomba de sub pat l-a ucis pe loc pe Haniyeh. Luna de miere a luat sfârșit.

Pezeshkian a fost câștigătorul surpriză al alegerilor prezidențiale de luna trecută. Învingând un conservator intransigent favorit al ayatollahului Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, noul președinte a promis să repare legăturile rupte cu SUA și Europa. Mulți au sperat că victoria sa va anunța o eră mai deschisă, mai progresistă și va dezamorsa tensiunile sociale, în special în ceea ce privește purtarea obligatorie a hijabului, care a declanșat mari tulburări sub predecesorul său, Ebrahim Raisi.

Asasinarea lui Haniyeh, atribuită Israelului și negată de Ierusalim, a spulberat toate aceste speranțe. Pezeshkian se află în ochiul unei furtuni internaționale despre care analiștii avertizează că ar putea duce la un război total, care ar înghiți Orientul Mijlociu.

Înfuriat de un atac îndrăzneț care l-a umilit pe el, țara sa și forțele sale armate de elită, Khamenei - autoritatea supremă a Iranului - a ordonat pregătiri pentru represalii militare directe împotriva Israelului. Răzbunarea morții lui Haniyeh este „datoria noastră“, a declarat Khamenei. Pezeshkian nu a avut de ales decât să accepte. Acum, lumea așteaptă să vadă ce va face Iranul.

„Axa de rezistență“ antiisraeliană și antiamericană susținută de China și Rusia sfidează ordinea stabilită de Occident

Orientul Mijlociu a oscilat frecvent în pragul catastrofei în lunile tensionate care au urmat atacurilor Hamas din 7 octombrie, lansate asupra Israelului, care au ucis aproximativ 1 200 de persoane. În aprilie, după ce Israelul a asasinat comandanți de vârf ai IRGC la consulatul Iranului din Damasc, Iranul a lansat sute de rachete și drone în primul său atac frontal asupra Israelului de la revoluția din 1979. O coaliție internațională ad hoc formată din forțele aeriene ale SUA, Regatului Unit, Franței, Arabiei Saudite și Iordaniei a ajutat Israelul să intercepteze și să distrugă majoritatea proiectilelor, dar a fost la limită.

Informațiile din presa americană sugerează că Pentagonul se grăbește acum să organizeze o operațiune multinațională similară, însă este posibil ca unele țări să nu accepte să participe din nou. Această reticență aparentă reflectă furia profundă față de guvernul israelian și față de premierul său, Benjamin Netanyahu, pentru uciderea, chiar dacă nerecunoscută, a lui Haniyeh, împreună cu asasinarea săptămâna trecută a unui comandant de top al Hezbollah în Beirut. Mulți considera asta ca fiind o provocare nesăbuită și o escaladare. Asasinatele au spulberat din nou speranțele de încetare a focului în Gaza - ceea ce pare să convină scopurilor nefaste ale lui Netanyahu.

Următorul pas al Iranului ar putea fi decisiv pentru a determina dacă Orientul Mijlociu va plonja în haos. Poziția sa pivotală nu ar trebui să fie o surpriză. Apariția sa treptată ca principală putere a regiunii s-a accelerat în urma evenimentelor din 7 octombrie. „Axa de rezistență“ antiisraeliană și antiamericană a Iranului, care cuprinde grupări militante islamiste din Liban, Siria, Irak și Yemen și care este susținută tot mai deschis de China și Rusia, este în prezent o mare forță care sfidează ordinea stabilită de Occident.

Comportamentul autodistructiv fără precedent al coaliției de guvernare de extremă dreaptă din Israel

Alte două evoluții legate între ele conduc Orientul Mijlociu spre prăpastie. Una este comportamentul autodistructiv fără precedent al coaliției de guvernare de extremă dreaptă din Israel, care include evrei fanatici ultrareligioși și extremiști naționaliști. Cu mult înainte de începerea războiului, societatea israeliană era în tumult, divizată de încercările autoritare ale lui Netanyahu de a limita independența sistemului judiciar și de alte acțiuni egoiste și antidemocratice.

Politicile maximaliste urmărite de miniștrii de extremă dreapta pentru a promova extinderea coloniilor din Cisiordania, anexarea teritorială de facto și violența necontrolată a coloniștilor anti-arabi în teritoriile ocupate au continuat în paralel cu conflictul nemilos din Gaza. Uciderea a peste 39 000 de palestinieni, majoritatea civili, a îndepărtat susținătorii tradiționali din Occident și a indignat lumea musulmană. În instanțele internaționale, Israelul este acuzat de genocid, iar liderii săi de crime de război. Cu toate acestea, această intrare în paria mondială pare să îi determine pe Netanyahu și pe aliații săi să dea dovadă de tot mai multă sfidare.

Declinul puterii și influenței SUA

Această sfidare a fost evidențiată la Washington luna trecută, unde Netanyahu a ținut un discurs belicos în fața Congresului. El a ținut, de asemenea, să se întâlnească cu candidatul la președinție Donald Trump, republicanul de dreapta care gândește la fel. Comportamentul său recalcitrant a subliniat cea de-a treia evoluție care subminează în prezent stabilitatea Orientului Mijlociu: declinul puterii și influenței SUA într-o regiune pe care a dominat-o cândva.

Joe Biden a intrat la Casa Albă în 2021 în speranța de a resuscita un acord cu Iranul privind programul său nuclear, dar, în rest, era hotărât să înghețe problema palestiniană și să ocolească problemele din Orientul Mijlociu. China și Rusia au fost principalele sale priorități externe. Cu toate acestea, s-a întâmplat exact opusul. Khamenei și Raisi au blocat un dialog nuclear semnificativ. Apoi, atrocitățile Hamas l-au forțat pe Biden să se implice personal în problema Israel-Palestina. De fapt, acesta i-a dat mână liberă lui Netanyahu în Gaza - o greșeală teribilă, încă necorectată. Ca urmare, poziția regională a SUA, deja afectată de eșecurile din Irak, Afganistan, Siria, Somalia și Libia, a scăzut și mai mult.

Acum, traumatizat și inflamat de Gaza, blocat și prins în capcană de confruntarea Iran-Israel și lipsit de o conducere americană eficientă, Orientul Mijlociu și numeroșii săi protagoniști puternic înarmați se apropie inexorabil de războiul la scară largă pe care toți susțin că nu și-l doresc.

Amenințarea Hezbollah din Liban

Hezbollah din Liban, o organizație politică și militară militantă șiită sponsorizată de Iran, este considerat cel mai puternic actor non-statal din lume. Israelul estimează că are aproximativ 45 000 de luptători instruiți și până la 150 000 de rachete, plus numeroase vehicule aeriene fără pilot. Experții spun că Hezbollah ar putea lansa între 2 500 și 4 000 de rachete pe zi oriunde în Israel timp de trei săptămâni - și ar putea copleși sistemul de apărare aeriană Iron Dome al Israelului.

Până în prezent, Iranul a fost reticent în a angaja Hezbollah într-o ofensivă la scară largă, considerând-o în primul rând o apărare avansată împotriva Israelului. Deși au avut loc schimburi de focuri transfrontaliere regulate începând cu 7 octombrie, Hassan Nasrallah, șeful Hezbollah care răspunde în fața lui Khamenei, nu a oferit Hamas sprijin deplin și activ. Acest calcul s-ar putea schimba după asasinarea confirmată de Israel, săptămâna trecută, la Beirut, a lui Fuad Shukr, principalul comandant militar al Hezbollah.

Grupul de reflecţie CSIS din SUA estimează că Hezbollah are între 120 000 şi 200 000 de proiectile, inclusiv rachete ghidate cu precizie şi drone înarmate, precum şi rachete antitanc şi antiaeriene. De asemenea, Hezbollah poate acum să lovească în tot Israelul şi să calibreze cu precizie ţinte strategice - ceea ce înseamnă că niciun oraş nu va fi în siguranţă.

În ultimii ani, ţara a reuşit să îşi folosească puterea aeriană superioară şi reţeaua sa de informaţii pentru a lansa sute de lovituri împotriva Hezbollah şi a ţintelor afiliate Iranului în Siria vecină. De la 7 octombrie, a ucis peste 350 de luptători Hezbollah - un număr mai mare decât cel din războiul din 2006 - şi a lansat lovituri în Iran, Siria şi Yemen. În ciuda acestui fapt, analiştii spun că s-ar confrunta cu multiple ameninţări şi provocări dacă ar lansa o ofensivă terestră în Liban.

„Armata Israelului este sofisticată din punct de vedere tehnologic, întrebarea este despre ce tip de război vorbim?“, a declarat Seth Jones, prim-vicepreşedinte la CSIS. Dacă forţele terestre israeliene s-ar deplasa în sudul Libanului, „ar fi o altă poveste, deoarece Hezbollah se află pe un teren pe care îl cunoaşte foarte bine, purtând un război defensiv“.

Însă una dintre provocările Hezbollah ar fi protejarea platformelor sale de lansare a rachetelor, care sunt relativ statice şi trebuie să se afle la suprafaţă pentru a putea fi trase, în timp ce avioanele israeliene trec pe deasupra. Rata relativ ridicată a victimelor în rândul luptătorilor Hezbollah de la 7 octombrie se datorează parţial capacităţii Israelului de a ţinti o bază de lansare la câteva secunde după ce a tras o rachetă, au declarat trei persoane familiarizate cu operaţiunile grupării.

De asemenea, Hezbollah nu a demonstrat capacitatea de a doborî avioanele de luptă ale Israelului, deşi a doborât mai multe drone în ultimele luni, inclusiv Hermes 900 ale Israelului. Israelul este, de asemenea, singurul stat din Orientul Mijlociu care deţine arme nucleare - deşi nu recunoaşte public acest lucru, scrie Financial Times.

Probleme pentru soldații americani din Irak și Siria

Irakul a adoptat de la început o poziție intransigentă cu privire la conflictul din Gaza, condamnând invazia Israelului și refuzând să critice Hamas. Acest lucru reflectă sprijinul istoric al țării pentru cauza palestiniană, mai degrabă decât influența politică a Iranului, care este totuși considerabilă.

Irakul găzduiește miliții islamiste aliate Iranului care au vizat în mod repetat forțele americane de acolo și din Siria. După cel puțin 165 de atacuri ale milițiilor după 7 octombrie, Biden a ordonat atacuri aeriene în februarie pentru a răzbuna trei soldați americani uciși în Iordania.

Temerile că un război la nivel regional ar putea atrage acești militanți irakieni, plus grupuri similare din Siria, au fost amplificate de trei atacuri asupra forțelor americane în ultimele zile, marcând o nouă intensificare a ostilităților. Ca răspuns, SUA au lansat marțea trecută atacuri aeriene la sud de Bagdad.

Aproximativ 2 500 de soldați americani rămân în Irak și aproximativ 900 în Siria, însărcinați cu combaterea terorismului. Guvernul de la Bagdad dorește ca acestea să plece. Astăzi, acestea par a fi ținte sigure.

Houthis din Yemen, gata să lovească Israelul

Houthis din Yemen, o miliție fundamentalistă șiită aliată cu Iranul și înarmată de acesta, se opune cu fervoare existenței statului Israel. După invazia Israelului în Gaza, Houthis au început să tragă rachete asupra navelor comerciale din Marea Roșie care au legături cu Israelul și cu aliați apropiați precum SUA și Marea Britanie.

Acest lucru a determinat un răspuns militar occidental, inclusiv bombardarea locurilor de lansare ale houthi. Amenințarea Houthi a escaladat dramatic luna trecută, când a reușit să lovească o clădire de apartamente din Tel Aviv cu o dronă înarmată, omorând un om și rănind alte persoane. Israelul a lansat lovituri aeriene punitive de retorsiune asupra portului Hodeidah de la Marea Roșie.

Forțele Houthi s-au confruntat, de asemenea, cu aliatul SUA, Arabia Saudită, în cursul războiului civil de lungă durată din Yemen, și au vizat recent lucrătorii ONU. Acestea ar fi cu siguranță pregătite pentru o confruntare cu Israelul.

Un război cu Iranul

Israelul nu trebuie să se îngrijoreze doar de Hezbollah. Iranul a promis să răzbune asasinarea liderului politic al Hamas, Ismail Haniyeh, miercuri, la Teheran.

Iranul şi Israelul au făcut schimb de rachete şi drone în aprilie, după ce republica islamică a lansat primul său atac direct asupra Israelului de pe teritoriul iranian, ca represalii pentru uciderea mai multor comandanţi militari în Siria. Dar răspunsurile au fost considerate „calibrate“ pentru a evita o escaladare ulterioară. Având în vedere distanţa geografică dintre Israel şi Iran, orice luptă directă între cei doi inamici ar fi în esenţă un război aerian, scrie Financial Times.

Iranul, supus unor sancţiuni severe, nu dispune de armamentul convenţional necesar pentru a înfrunta Israelul, având puţine avioane, cu excepţia câtorva avioane cu reacţie învechite, achiziţionate înainte de revoluţia islamică din 1979, dar pe care nu a putut să le întreţină.

Cu toate acestea, Iranul şi-a dezvoltat capacităţi interne din ce în ce mai sofisticate în materie de rachete şi drone şi se bazează pe războiul asimetric, mobilizându-şi agenţii regionali şi forţele Gărzilor Revoluţionare, care numără 120 000 de membri.

Potrivit CSIS, Iranul deţine „cel mai mare şi cel mai divers arsenal de rachete“ din Orientul Mijlociu, alcătuit din mii de rachete balistice şi de croazieră, unele capabile să lovească Israelul şi până în sud-estul Europei. Israelul a insistat săptămâna aceasta că „sistemele sale defensive sunt foarte bune“, adăugând că are „parteneri internaţionali care şi-au sporit forţele în regiune pentru a ne ajuta împotriva ameninţărilor“.

Preşedintele SUA, Joe Biden, a declarat joi, după o convorbire telefonică cu liderul israelian Benjamin Netanyahu, că Washingtonul redistribuie forţe în Orientul Mijlociu în cadrul eforturilor de a proteja Israelul de un atac al Iranului sau a aliaţilor acestuia.

SUA și Europa ar putea fi antrenate rapid într-un război la scară largă în Orientul Mijlociu

SUA și Europa ar putea fi antrenate rapid într-un război la scară largă în Orientul Mijlociu. SUA mențin baze aeriene și navale importante în Golf și se așteaptă acum să facă noi „desfășurări defensive“ în regiune. Se pare că oficialii americani anticipează un atac iranian mai mare decât cel din aprilie, inclusiv activarea forțelor proxy în Irak, Siria și Liban. Dar influența Americii este diminuată. Netanyahu nu a avertizat Washingtonul cu privire la operațiunea Haniyeh. Biden s-a plâns, corect, dar slab, că asasinarea a fost „nefolositoare“ pentru negocierile de încetare a focului din Gaza.

Biden nu a renunțat la planul său pentru un mare târg care să lege încetarea focului în Gaza și discuțiile Israelului cu Autoritatea Palestiniană privind o soluție cu două state de garanții suplimentare de securitate regională din partea SUA. Un astfel de acord ar avea drept scop dezamorsarea în cele din urmă a bombei cu ceas care este Palestina și dezamorsarea Iranului. În acest moment, pare un vis imposibil.

Qatarul și Egiptul acuză Israelul de sabotarea păcii

Qatarul și Egiptul au jucat un rol central în eforturile de mediere pentru oprirea masacrului din Gaza. Ambele și-au exprimat consternarea și îngrijorarea cu privire la evoluțiile de săptămâna trecută.

Referindu-se la uciderea lui Ismail Haniyeh, prim-ministrul Qatarului, șeicul Mohammed bin Abdulrahman al-Thani, a scris pe X: „Asasinatele politice și țintirea continuă a civililor în Gaza în timp ce negocierile continuă ne determină să ne întrebăm cum poate reuși medierea atunci când o parte asasinează negociatorul celeilalte părți?“ Avertizând că „pacea are nevoie de parteneri serioși“, el a părut aproape să renunțe.

Egiptul a acuzat fără menajamente guvernul israelian de sabotarea păcii. „Coincidența acestei escaladări regionale cu lipsa de progrese în negocierile de încetare a focului în Gaza sporește complexitatea situației și indică absența voinței politice israeliene de a o calma“, se arată într-un comunicat al Ministerului de Externe de la Cairo. Ca și Iordania vecină, Egiptul este deosebit de îngrijorat de posibilele revărsări de refugiați din Gaza și de radicalizarea și tulburările interne care decurg din acestea.

Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, a uimit Israelul săptămâna trecută cu o amenințare explicită de a invada țara în sprijinul palestinienilor. „La fel cum am intrat în Karabakh [în Azerbaidjan], la fel cum am intrat în Libia, vom face [ceva] similar exact cu ei [Israelul]“, a declarat Erdoğan, referindu-se la intervențiile militare turce din trecut. Furios, ministrul israelian de externe, Israel Katz, l-a comparat pe Erdoğan cu Saddam Hussein. Turcia a replicat că „genocidarul Netanyahu“ este un al doilea Adolf Hitler care va avea aceeași soartă ca Führerul nazist.

Dincolo de aceste schimburi diplomatice mai puțin mature, războiul dintre Turcia, membră NATO, și Israel pare puțin probabil în acest moment. Cu toate acestea, disputa a contribuit la sentimentul unei dezbinări regionale. Erdoğan este un susținător declarat al Hamas și se consideră un lider al lumii musulmane. Până în prezent, Siria s-a ținut în mare parte departe de criza din Gaza. Israelul trebuie să spere că va rămâne așa.

Riscurile ca acest conflict să scape de sub control crește cu fiecare incident, iar prețul plătit de toate părțile va fi unul ridicat.

Pagerele care au explodat în Liban au fost fabricate de o companie cu sediul în Budapesta. Hezbollah promite răzbunare

O companie din Ungaria a fabricat pagerele utilizate de israelieni în atacul din Liban în care nouă persoane au murit și alte aproximativ 3.000 au fost rănite, a susținut Gold Apollo,...

Cele mai probabile ipoteze despre explozia pagerelor Hezbollah. Aproape 3.000 de răniți după atacul cibernetic

În spatele exploziei pagerelor celor 3.000 de membri Hezbollah de marți, 17 septembrie, s-ar fi aflat Israelul sau un atac cibernetic, acestea sunt două dintre cele mai vehiculate ipoteze ale...