Hari Bucur Marcu, expert în securitate, apărare și alianțe militare, consideră că ”referendumurile” organizate de Rusia în regiunile ocupate din Ucraina sunt o dovadă a ”disperării strategice” generate de eșecurile de pe front.
Într-o analiză postată pe Facebook, expertul în securitate subliniază că intenția președintelui Vladimir Putin de a ocupa Donbasul a fost evidentă încă de la începutul invaziei.
”Din 24 februarie încoace, din acțiunile militare ale invaziei neprovocate, nejustificate și ilegale a Federației Ruse asupra Ucrainei, cu una dintre direcțiile de ofensivă în Donbas, rezulta cu deplină evidență că intenția Moscovei era să dobândească controlul prin ocupație militară a celor două oblast-uri de acolo, din Donbas (Luhansk și Donețk).
Rusia ar fi creat astfel condițiile ca cele două regiuni/oblast să fie separate de Ucraina în interiorul delimitărilor administrativ-teritoriale existente, chiar dacă mișcările separatiste, de tipul războiului civil, au avut loc doar pe o parte din acele teritorii din administrația Ucrainei.
Vorbim deci despre teritorii mult mai largi decât cele pe care le controlau separatiștii în februarie 2022, când Federația Rusă le-a recunoscut „independența”.
Mai rezulta din „operația militară specială” a Rusiei că aceste teritorii pe care separatiștii nu au fost capabili să le ocupe militar sau să le controleze măcar, fără intervenția ilegală și în esență criminală a Moscovei urmau să constituie acea zonă-tampon de care Kremlinul se interesează strategic de foarte mult timp și pe care o vede ca pe o garanție că Occidentul democratic și NATO, ca expresia militară a democrației occidentale, nu vor avea graniță comună cu oligarhica Federație Rusă”, a scris Hari Bucur Marcu.
Expertul în securitate subliniază însă că Putin nu a reușit să-și atingă obiectivul în șapte luni de război și, mai mult, a pierdut și o parte din teritoriile cucerite prin luptă de armata sa, în urma contraofensivei ucrainene.
Eșecul de pe front a generat o ”disperare strategică”. În lipsa unor victorii clare, Kremlinul apelează la amenințările cu folosirea armelor nucleare, mai subliniază Hari Bucur Marcu.
”Argumentul nuclear de acest tip este de fapt o recunoaștere a slăbiciunii militare a Federației Ruse, care nu este în stare să susțină cu mijloace non-nucleare o „operație militară specială” pe care ea a planificat-o, ea a pregătit-o, ea a finanțat-o, a populat-o cu efective cât i-a ieșit din calculele care au stat la baza deciziei de invazie, a susținut-o pe parcursul a mai bine de o jumătate de an și tot ea a decis să o ducă în continuare, chiar și după ce a fost evident că nu are capacitatea militară de a o desfășura până la capăt.
Ce poate fi mai penibil decât asta, din perspectivă strategică?”, a conchis expertul în securitate.