Scenariile plauzibile pentru coșmarul din Ucraina. Cât de aproape suntem de o Sirie europeană

De la adăposturile anti-bombe întunecate din Mariupol până la coridoarele aerisite ale NATO, întrebarea nu este mai puțin urgentă și nici mai clară decât atunci când forțele ruse au invadat Ucraina pe 24 februarie: cum se poate termina acest coșmar?

Anunțul Moscovei de săptămâna trecută, că își va muta atenția de la Kiev la Donbas, părea un semn că președintele Vladimir Putin se pregătește să urmărească o victorie mai modestă. Cu toate acestea, speculațiile au fost rapid eliminate, pentru că forțele sale și-au continuat bombardamentele în jurul capitalei ucrainene.

Cu puterile NATO neclintite în refuzul lor de a interveni în numele Ucrainei, oficialii occidentali văd din ce în ce mai mult trei categorii largi despre cum s-ar putea termina acest conflict. Indiferent de scenariul care se va juca – înlăturarea lui Putin, o înțelegere negociată sau un impas în curs de desfășurare – nu se mai poate reveni la vechea ordine.

Do svidaniya, Vlad

„Pentru numele lui Dumnezeu, acest om nu poate rămâne la putere”. Prin aceste cuvinte, auzite de întreaga lume, președintele american Joe Biden a spus ceea ce mulți lideri occidentali au gândit. Ei nu înțeleg gândirea lui Putin, s-au săturat de zăngănitul sabiei nucleare și nu mai au încredere în absolut niciun cuvânt pe care-l scoate.

Motivat de ideologie, Putin „nu este genul de gânditor al analizei cost-beneficiu”, a glumit fostul ambasador al SUA la Moscova, Michael McFaul. Asta înseamnă că Occidentul nu ar fi putut face mare lucru pentru a-l descuraja pe Putin să aleagă această luptă în primul rând, nici prea multe pentru a-l convinge să-i pună capăt.

În schimb, Washingtonul și Londra visează cum ar putea arăta o lume post-Putin. Și le place ideea.

În această viziune, rezistența ucraineană (cu suficient ajutor occidental pentru a evita escaladarea ) îl ține pe Putin blocat într-un conflict prelungit.

Pentru a rămâne în joc, Putin trebuie să recruteze din ce în ce mai mulți soldați. Ei, la rândul lor, vin acasă în saci de cadavre pe care nici măcar mașina lui de propagandă nu le poate vărui, determinând mamele să iasă în stradă, așa cum au făcut-o în timpul ocupației eșuate de către Rusia a Afganistanului. Între timp, sancțiunile care vor cântări din ce în ce mai greu vor determina clasa de mijloc rusă – acum obișnuită cu avantajele capitaliste precum Ikea și McDonalds – să se radicalizeze și să demonstreze contra războiului.

Elitele ruse vor crea probabil un pluton de execuție circular pentru „progresul dezastruos” al Rusiei în războiul său cu Ucraina, a spus un oficial occidental. „Oamenii vor fi destul de defensivi cu privire la propriile eșecuri și, cred că vor căuta să arate cu degetul către alții”.

Au existat „dovezi considerabile de neliniște cu privire la modul în care s-a desfășurat invazia pentru Rusia, în rândul elitei ruse definite în linii mari”, a adăugat același oficial, care a vorbit sub protecția anonimatului pentru publicația Politico.

În cele din urmă, generalii și șefii spionajului Rusiei – dintre care mulți sunt în arest la domiciliu – ar putea decide să-i dea lui Putin o doză din propria sa otravă și să scape de el cu forța. Pe măsură ce lovitura de stat ar coincide cu protestele în masă, din haosul de la Moscova ar ieși o generație pro-occidentală de lideri.

Fervoarea revoluționară a rușilor și triumful ucrainenilor ar aduce o nouă poftă pentru democrația liberală nemaivăzută de la începutul anilor 1990.

Ucraina ar deveni o lecție, nu doar pentru Moscova, ci și pentru Beijing. Președintele chinez Xi Jinping, care poate fi mai degrabă un „tip de gânditor al analizei cost-beneficiu” s-ar uita la umilința Rusiei în fața unui front occidental unit și ar realiza poate că cucerirea Taiwanului pur și simplu nu ar merita. 

Ce spune realitatea

: Ultima dată când rușii și-au răsturnat brusc liderul a fost în 1917 - și având în vedere absența completă a opoziției organizate, nu există nicio garanție că un succesor al lui Putin va avea o mentalitate diferită. Între timp, ar putea fi o greșeală să credem că experiența Rusiei ar da Beijingului de gândit în legătură cu Taiwanul, așa cum a susținut istoricul Niall Ferguson. China, care are o economie mult mai mare decât cea a Rusiei, s-ar putea consola cu incapacitatea Occidentului de a renunța la combustibilii fosili ruși și cu refuzul NATO de a risca direct securitatea membrilor săi pentru a ajuta Ucraina.

O înțelegere

Președintele francez Emmanuel Macron a fost ferm că un acord de pace negociat este încă posibil. Contururile unei potențiale înțelegeri variază considerabil și nu există claritate cu privire la câte concesii ucrainene ar putea accepta Occidentul – și poporul ucrainean însuși.

Țările vest-europene sunt foarte motivate să revină la normalitatea economică. Pe fondul semnelor că efectul sancțiunilor este în scădere, pedepsele ar trebui doar să devină mai dure, iar asta nu rănește doar Rusia. Creșterea costului vieții pare să fie cea mai mare amenințare la adresa candidaturii lui Macron, de exemplu, iar în Germania, cancelarul Olaf Scholz a avertizat că  fără petrolul și gazele rusești, cea mai mare economie europeană ar putea intra în recesiune.

„Dacă am avea o soluționare negociată a acestui conflict care să scoată forțele ruse din Ucraina, care să protejeze suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în viitor, care să asigure reconstrucția Ucrainei, atunci sancțiunile ar putea fi anulate”, a declarat subsecretarul de stat american Victoria Nuland.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski și-a exprimat deja o oarecare deschidere față de renunțarea la aderarea Ucrainei la NATO. Putin ar putea, de asemenea, să poată extrage un teritoriu – să zicem, plecând cu Crimeea și Donbasul fără alte contestații ucrainene – în schimbul retragerii Rusiei din restul țării.

Dacă Ucraina se împarte în două, UE își poate asuma responsabilitatea vizibilă pentru reconstrucția părții libere. Acest lucru creează un contrast atrăgător în stilul Germaniei de Vest-Est pentru a sublinia cât de proastă este oferta de stil de viață a Moscovei. Și a avea o frontieră de facto clară UE-Rusia la râul Nipru este, de asemenea, atrăgătoare – mai ales când alternativa ar fi fost granițele Poloniei, Slovaciei, Ungariei și României dacă Putin ar fi reușit capturarea întregii Ucraine.

Ce spune realitatea

: Putin a încălcat aproape toate promisiunile pe care le-a făcut în ultima lună, fie că este vorba de retragerea de la Kiev sau de a permite rute de evacuare umanitare din Mariupol. „Părerea mea este că Putin nu este de încredere”, a spus prim-ministrul britanic Boris Johnson, în timp ce se întreabă dacă negocierile lui Macron cu Kremlinul au vreun folos.

Chiar dacă Putin rămâne la un acord, orice câștig obținut prin violență neprovocată subminează profund ordinea națională bazată pe reguli. Țările din estul UE care au fost cele mai dure față de Rusia ar vedea un astfel de acord ca pe un avantaj pentru un bătăuș care le amenință propria securitate. Putin ar putea vedea asta ca pe o invitație de a încerca din nou să invadeze un vecin - și data viitoare ar putea fi mai bine pregătit.

Fără nicio concluzie

Departamentul de Apărare al SUA estimează că acest conflict ar putea continua timp de un deceniu, potrivit Politico. Într-adevăr, nu există niciun semn că oricare dintre părți va fi pregătită pentru negocieri de pace serioase în curând.

Zelenski refuză din start să ia în calcul predarea teritoriului până când rușii își mută trupele înapoi în pozițiile de dinainte de 24 februarie, iar cealaltă concesie potențială a lui - neutralitatea ucraineană declarată - necesită un referendum constituțional care este aproape imposibil de organizat. Între timp, evaluările serviciilor secrete occidentale susțin că Putin nici măcar nu știe cât de rău stau lucrurile pentru el: consilierii îl țin într-o ignoranță fericită. Efectul în scădere al sancțiunilor din Rusia întărește hotărârea Moscovei.

Conflictul militar în curs începe să arate ca o Sirie în Europa de Est. NATO rămâne fermă și unită în refuzul său de a trimite trupe la sol sau de a impune o interdicție de zbor deasupra țării. Ucrainenii, în ciuda pasiunii și a disciplinei lor, sunt prea împrăștiați apărând Kievul și alte puncte-cheie de hărțuirea rusă pentru a lansa o adevărată contraofensivă.

„Va fi un moment în timp în care forțele ruse vor decide că au făcut destule în Mariupol și apoi vor vrea să se deplaseze spre nord și să încerce să organizeze această operațiune de învăluire mai amplă” a forțelor ucrainene în Donbas, a spus un oficial occidental.

Pe măsură ce rușii reușesc să cucerească orașele, cea mai bună speranță a forțelor ucrainene va fi să folosească tehnici de gherilă pentru a împiedica ca o operațiune militară să devină o realitate politică.

Fără prea multe speranțe de a păstra efectiv Ucraina, Putin optează pentru distrugerea sistematică, ceea ce face costul reconstrucției țării să fie prohibitiv. Rusia nu câștigă niciodată, dar Ucraina își pierde populația și economia.

Ce spune realitatea: NATO nu se implică pentru a evita un al treilea război mondial. Dar un război prelungit are consecințe globale. Refugiații ucraineni care inundă Occidentul nu vor putea pleca acasă. Și nu vor fi singurii nou-veniți: refugiații din Orientul Mijlociu, Africa și Asia Centrală, în pericol din cauza prăbușirii economiei ruse și din cauza exporturilor de alimente oprite, ar putea face din nou migrația o problemă majoră în democrațiile occidentale.