Alegerile din România sunt cea mai mare problemă imediată pentru Ucraina, scrie cotidianul francez Le Monde. Furnizarea de arme și echipamente ar putea fi serios complicată dacă anumite țări precum România, Slovacia și Bulgaria nu se mai alătură sprijinului european pentru Ucraina, scrie publicația franceză Le Monde.
Odată cu sosirea lui Donald Trump la Casa Albă luni, 20 ianuarie, acesta este al doilea motiv major de îngrijorare pentru diplomația ucraineană. În întreaga Europă Centrală și de Est, ascensiunea forțelor politice care se opun continuării sprijinului pentru Kiev reprezintă o problemă din ce în ce mai mare pentru efortul de război ucrainean, care depinde în totalitate de vecinii săi, în principal Polonia și România, pentru aprovizionarea sa militară și logistică.
Posibila sosire a extremei drepte pro-ruse la putere în Austria, după lansarea negocierilor de coaliție cu conservatorii joi, 9 ianuarie, la Viena, este cel mai recent semnal. Deși Austria nu a livrat niciodată arme Kievului în virtutea neutralității sale, Partidul Libertății din Austria (FPÖ) se opune simplei treceri a armelor NATO prin teritoriul său, ceea ce ar putea prelungi timpul de livrare din Italia, de exemplu.
Dar cea mai gravă alertă pentru Kiev a fost reprezentată de alegerile prezidențiale din România, anulate în ultimul moment la începutul lunii decembrie, ca urmare a suspiciunilor de ingerință rusă. Candidatul pro-rus, Călin Georgescu, care a ieșit surprinzător învingător în primul tur, a promis să oprească toate livrările de arme în cazul în care va câștiga. Cu toate acestea, această țară cu 20 de milioane de locuitori, care împarte o frontieră de 600 de kilometri cu Ucraina, joacă un rol „mai discret decât cel al Poloniei, dar nu mai puțin important în ceea ce privește livrările de arme”, subliniază Mircea Geoană, fost ministru român de externe și fost secretar general adjunct al NATO, scrie Le Monde.
Dacă România nu mai permite trecerea armelor, situația ar putea deveni rapid catastrofală pentru Kiev. „Nu toate transporturile pot trece prin Polonia”, observă Geoană. „Ca să nu mai vorbim de problema carburanților și a reparațiilor” vehiculelor militare, care tranzitează sau au loc pe teritoriul acestei țări strategice de pe flancul estic al Uniunii Europene și NATO. România găzduiește, de asemenea, mii de soldați francezi și americani și participă la programul de pregătire al piloților ucraineni pentru a manevra F-16.
Înainte de noile alegeri prezidențiale anunțate pentru luna mai, România este în continuare guvernată de o coaliție ferm pro-occidentală și de un președinte care continuă să susțină efortul de război al Ucrainei, dar majoritatea lor este de doar șapte locuri în Parlament în comparație cu diferitele forțe politice care se opun în diferite grade sprijinului pentru Ucraina. Georgescu și-ar putea întări scorul la noile alegeri prezidențiale și prin mobilizarea părții electoratului încă șocată de anularea votului, încă prost explicată de autorități, continuă publicația franceză.
În Slovacia, unde sprijinul pentru Rusia a crescut în ultimii doi ani, premierul Robert Fico, apropiat al lui Viktor Orban, a adoptat o politică tot mai favorabilă Moscovei. După o întâlnire cu Vladimir Putin în decembrie, Fico a amenințat că va întrerupe „ajutorul umanitar” și „electricitatea” către Ucraina, dacă Kievul nu va relua tranzitul gazelor rusești pe teritoriul slovac. Această amenințare face parte dintr-o strategie de presiune asupra Uniunii Europene, iar Fico pare să fie din ce în ce mai dispus să își asume o poziție anti-Kiev.
În Bulgaria, o țară esențială în producția de muniție pe standard sovietic, ascensiunea forțelor politice pro-ruse, inclusiv fostul prim-ministru Boiko Borisov, a dus la blocarea unui acord de cooperare în domeniul securității între Sofia și Kiev. Borisov, care până de curând era considerat un lider pro-occidental, a argumentat că, după declarațiile lui Trump referitoare la procesul de pace, semnarea unui astfel de acord ar fi echivalent cu o capitulare în fața Moscovei.
În acest context, Ucraina se confruntă cu un val de nesiguranță politică în regiune, iar autoritățile de la Kiev se tem că, pe măsură ce sprijinul european se erodează, vor trebui să negocieze din ce în ce mai mult cu state care sunt tot mai reticente. Pavlo Klimkin, fost ministru de externe al Ucrainei, avertizează că, deși este improbabil ca țările vecine să renunțe complet la sprijinul lor, este foarte posibil ca acestea să impună noi condiții sau să creeze obstacole suplimentare în procesul de integrare europeană a Ucrainei.
În paralel, situația economică din Europa Centrală și de Est influențează semnificativ pozițiile politice. Sondajele arată că în Slovacia, de exemplu, numărul celor care percep Rusia drept o amenințare a scăzut semnificativ în ultimii doi ani, iar în alte state, cum ar fi Cehia, sprijinul pentru Ucraina s-ar putea schimba după alegerile legislative din toamnă. Andrej Babis, omul de afaceri populist, este creditat cu șanse mari de a câștiga, promițând să reducă sprijinul financiar pentru Ucraina.
În fața acestor evoluții, Ucraina se vede nevoită să se pregătească pentru o luptă diplomatică și politică de durată. Răspunsul va depinde, într-o mare măsură, de modul în care va evolua poziția Statelor Unite, mai ales în contextul revenirii lui Donald Trump la Casa Albă. Deși mulți speră că acesta va adopta o linie mai dură față de Putin, alte voci din regiune rămân pesimiste, iar soluția pentru Ucraina ar putea veni mai degrabă de la o Uniune Europeană mai unită și angajată ferm să contrabalanseze eventuala retragere a SUA, conchide Le Monde.