Promisiunea președintelui american Donald Trump de a pune capăt războiului din Ucraina este, fără îndoială, una îndrăzneață. Cum va reuși să îndeplinească această promisiune rămâne însă un mister, mai ales că președintele rus Vladimir Putin se consideră deja victorios. Cu toate acestea, într-un stil caracteristic, direct și fără ocoliri, Trump a lăsat deschisă opțiunea unor negocieri pentru încetarea focului.
Analiștii sunt de părere că, în cazul unui acord, Trump ar putea solicita Europei să își asume sarcina punerii acestuia în aplicare, reducândastfel implicarea americană. Însă o întrebare esențială rămâne pe masă: cum putem proteja ce a mai rămas din Ucraina și cum îl împiedicăm pe Putin să reînceapă agresiunile în viitor? Este întrebarea-cheie ridicată de The New York Times.
În acest context, perspectiva unui acord de pace a intensificat discuțiile despre așa-numitele „cizme europene la sol” care ar trebui să asigure menținerea păcii, monitorizarea încetării focului și descurajarea unei noi ofensive rusești. Însă întrebarea rămâne: cine va trimite soldații, câți vor fi aceștia și dacă Putin va accepta o astfel de prezență pe teren?
Deși unele state europene, printre care și statele baltice, Franța și Regatul Unit, au avansat ideea unui contingent militar propriu în Ucraina, oficialii germani au considerat-o prematură.
„În lipsa unui acord de aderare a Ucrainei la NATO, un obiectiv imposibil de atins în viitorul apropiat, ideea unei desfășurări masive de trupe europene din statele membre ale Alianței este privită cu rezerve. Fără implicarea clară a SUA în operațiune – cu acoperire aeriană, apărare antiaeriană și informații de orice natură – trupele europene vor fi expuse riscului constant al atacurilor rusești”, avertizează articolul.
Oricare contingent de soldați europeni, pentru a fi eficient, trebuie să beneficieze de sprijinul SUA, având în vedere amenințările tot mai mari din partea Rusiei. În caz contrar, europenii riscă să fie subminați constant, atât pe plan militar, cât și pe plan politic.
Chiar și un număr mai mic de trupe, de exemplu 40.000, ar fi extrem de greu de întreținut de un continent cu o economie fragilă, cu deficit de soldați și o urgență de a crește cheltuielile de apărare. Mulți experți sunt de părere că acest număr nu ar fi suficient pentru a descuraja Rusia.
Conform profesorului Lawrence Friedman, pentru ca o misiune de descurajare să fie cu adevărat eficientă, ar trebui să se aloce un număr mult mai mare de trupe – peste 100.000 – pentru rotații regulate și intervenții rapide în caz de urgență.
Însă acest plan nu este lipsit de riscuri, mai ales din perspectiva politicii denumite „cacealma și rugăciune”, concept propus de Claudia Mayor, expert în apărare. Ea avertizează că o prezență militară insuficientă sau o forță de menținere a păcii fără întăriri ar putea doar să incite Rusia să testeze hotărârea NATO, cu riscul ca întreaga operațiune să se dovedească o capcană.
În acest context, Polonia – stat vecin cu Ucraina și profund interesat de securitatea regiunii – refuză momentan să participe la o astfel de misiune. „Polonia înțelege că are nevoie de implicarea directă a SUA, iar fără o garanție fermă din partea americanilor, este greu de imaginat o participare substanțială a Europei”, susține Alexandra de Hoop Scheffer, director interimar al German Marshall Fund.
În ciuda acestei reticențe, interesul european de a se implica activ în securitatea Ucrainei rămâne esențial. „Dorința Europei de a contribui semnificativ la această misiune ar putea fi un factor cheie pentru includerea ei în viitoarele negocieri de pace”, spune Anthony Brenton, fost ambasador britanic în Rusia.
Cu toate acestea, nu trebuie ignorat faptul că obiectivele lui Putin rămân neschimbate: subordonarea completă a Ucrainei și stoparea extinderii NATO. De asemenea, este extrem de puțin probabil ca Rusia să accepte o prezență de trupe NATO pe teritoriul ucrainean, chiar dacă acestea ar fi acolo sub pretextul instruirii armatei ucrainene. Ministerul rus de Externe a declarat deja că orice forță NATO în Ucraina ar fi „inacceptabilă” și ar duce la escaladarea conflictului.
Desfășurarea unor trupe pentru menținerea păcii pe o linie de contact de 1.300 km, într-un teritoriu plin de tensiuni și cu o putere nucleară pe cale de a interveni, ridică probleme logistice și politice deosebit de complexe. „Cacealma” este, astfel, un termen care rezumă perfect dificultățile uriașe ale unei asemenea operațiuni. Mai ales dacă sunt ignorate lecțiile istorice – așa cum s-a întâmplat în cazul misiunilor de monitorizare eșuate din trecut.
În ciuda acestor riscuri, unii experți sugerează că soluția ar putea fi un model de tip „porcul spinos”: dotarea Ucrainei cu arme și resurse suficiente, inclusiv forțe occidentale, pentru a descuraja Rusia de a încerca din nou să ocupe teritorii, fără a deveni o țintă directă.
Oricum, pentru ca această viziune să devină realitate, Ucraina trebuie să oprească avansul continuu al Rusiei în estul țării, iar Putin să fie convins să pună capăt războiului, cu toate pierderile suferite pe câmpul de luptă și presiunile economice din interior. Cum va gestiona Trump această problemă rămâne de văzut, dar, indiferent de rezultat, va fi o provocare pe termen lung.
"Statele Unite trebuie să facă Rusia să dețină problema pe care a creat-o de dragul... Vezi tot