Când cineva a încercat – și nu a reușit – să incendieze un depou de autobuze din Praga, la începutul lunii trecute, atacul eșuat nu a atras prea mult atenția. Până când premierul ceh Petr Fiala a dezvăluit că este „foarte probabil” ca Moscova să fie în spatele acestuia.
Acuzația a stârnit alarmă în rândul oficialilor de securitate și al guvernelor, deoarece mai multe incidente similare au avut loc în Europa în ultimele luni.
În plus, mai multe atacuri de hacking și incidente de spionaj au fost raportate în diferite țări europene. În același timp, Uniunea Europeană a acuzat Rusia și Belarus că transformă migrația în armă împingând solicitanții de azil din țări terțe la granițele sale.
Atacurile aparent aleatorii au un lucru în comun: conform oficialilor locali, toate sunt legate de Rusia. Și, deși ar putea părea minore și izolate, luate împreună, aceste incidente reprezintă ceea ce experții în securitate spun că este războiul hibrid al Rusiei împotriva Occidentului.
„Suntem amenințați de ceva care nu este un atac militar cu drepturi depline, cum sunt aceste amenințări hibride... ”, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, săptămâna trecută în Canada.
Rod Thornton, lector în studii de apărare la King's College din Londra, a spus că a existat un tipar de atacuri legate de Rusia. „Cu siguranță a existat o creștere în ultimele luni în aceste tipuri particulare de operațiuni. Este ceva pe care rușii îl intensifică”, a spus Thornton.
Moscova nu și-a revendicat responsabilitatea pentru niciunul dintre atacuri, dar președintele rus Vladimir Putin a spus clar că vede războiul din Ucraina ca parte a unui conflict mai larg cu NATO și că regimul său vede guvernul de la Kiev ca un simplu mandatar al Occidentului. Și cu fiecare creștere a ajutorului occidental către Ucraina – fie prin livrări de noi arme, fie prin impunerea de noi sancțiuni Rusiei – Kremlinul și-a intensificat amenințările.
Thornton a spus că Rusia recurge la o campanie de sabotaj ca alternativă la un război complet cu NATO, care ar fi dezastruos pentru Rusia.
„Face parte de multă vreme din doctrina militară a Rusiei să încerce să evite să se confrunte cu NATO pe câmpul de luptă, pentru că ei știu că vor pierde în fața forțelor NATO”, a spus el. „Ceea ce fac rușii este să întreprindă activități care sunt sub pragul conflictului armat, așa că nu incită la un răspuns la articolul 5 din partea NATO”, a adăugat el.
Articolul 5 este principiul fundamental conform căruia un atac asupra unui membru al NATO este un atac asupra tuturor membrilor. A fost invocat o singură dată – după atacurile teroriste din 11 septembrie ale Al-Qaeda asupra Statelor Unite.
Thornton a subliniat că, menținând în mod deliberat atacurile sub pragul conflictului armat, Rusia speră să provoace mai multe diviziuni în cadrul NATO, deoarece nu există un plan clar cu privire la modul de acțiune.
„NATO funcționează doar atunci când toate statele membre ale NATO acționează la unison,” spune acesta.
Nicole Volkov, cercetător rus la Institutul pentru Studiul Războiului din SUA, a declarat că acum obiectivul principal al Rusiei este de a perturba fluxurile de ajutor militar occidental către Ucraina.
„Aceste operațiuni hibride fac parte din efortul de război al Rusiei de a slăbi hotărârea Occidentului de a sprijini Ucraina și de a submina unitatea în Occident”, a spus ea, avertizând că, pe termen lung, Rusia s-ar putea pregăti pentru o confruntare mai directă.
„Rusia conduce, încă dinainte de război, aceste operațiuni hibride împotriva NATO, Occidentului, UE, în tandem cu încercările sale de a-și îmbunătăți abilitățile militare convenționale pentru un potențial viitor conflict cu NATO”, a declarat ea pentru CNN.
Experții spun că Moscova și-a întărit unitățile de război hibrid de ani de zile. Cel mai evident semn al acestui lucru, spun ei, a fost promovarea lui Andrei Averianov, la vârful spionajului militar rus (GRU) în 2020.
Averianov a coordonat în 2018 otrăvirea cu agentul neurotoxic Noviciok, a lui Serghei și Iulia Skripal în Anglia, și în 2014 explozia de la un depozit de muniții din Republica Cehă, care a ucis două persoane. Acum, numărul doi al GRU, este căutat în Cehia pentru rolul său în explozia din orașul Vrbetice. Rusia a negat în repetate rânduri implicarea sa în ambele evenimente.
„El a fost anterior șeful unității 29155, care este cunoscută pentru participarea sa la atacul de la Salisbury, pentru că a încercat să organizeze o lovitură de stat în Muntenegru, și a organizat operațiuni de destabilizare a Moldovei și Macedoniei”, a spus Oleksandr Daniliuk, de la Royal United Services Institute, un think tank din Regatul Unit ce se ocupă de probleme de apărare și securitate.
„Promovarea sa și crearea unei noi divizii de acțiuni speciale care are noi puteri pentru a-și recruta propriile active... este un indicator foarte puternic că Rusia încearcă să-și extindă capacitățile”, a adăugat el.
Majoritatea atacurilor descoperite până acum au fost relativ minore, ceea ce sugerează că scopul Rusiei nu este atât de mult de a provoca cele mai mari daune posibile cât de a speria populația locală.
„Scopul este de a distruge sprijinul cetățenilor pentru Ucraina. Dacă trăiai liniștit în țara ta și dintr-o dată ai o serie de atacuri teroriste, iar toate acestea sunt atribuite faptului că țara ta susține Ucraina, asta pune presiune asupra sprijinului pentru Ucraina”, a spus Olga Lautman, cercetător specializat pe crima organizată și spionajul rusesc.
Multe dintre atacuri sunt însoțite de o campanie de dezinformare menită să îndepărteze vina de Rusia, spun cercetătorii.
Campaniile de dezinformare par să meargă mână în mână cu atacurile cibernetice. Mai multe țări din Europa au suferit atacuri cibernatice majore în ultimele luni.
Cu toate acestea, Thornton a spus că aceste incidente sunt probabil doar începutul.
„Ceea ce fac hackerii ruși acum este să testeze punctele slabe ale sistemelor de securitate cibernetică, să planteze malware, să afle unde și cum să atace fără să o facă acum”, a spus el. „Vor aștepta ziua cea mare când vor avea nevoie de ei.”
NATO a avertizat de luni de zile cu privire la atacurile neconvenționale ale Rusiei asupra Occidentului, spunând că Moscova folosește spionaj, atacuri cibernetice, interferențe electorale, dezinformare și sabotaj încercând să destabilizaze blocul.
Dar până de curând, liderii europeni au fost reticenți în a arăta cu degetul direct spre Kremlin. Potrivit lui Lautman, Moscova s-a încurajat în ultimii ani, pentru că rareori a fost trasă la răspundere.
Siloviki – cei mai puternici oameni ai Rusiei care au ajuns la putere din rândurile serviciilor de securitate sovietice și ruse – văd relația dintre Occident și Rusia ca pe un joc cu sumă zero. Rusia poate fi puternică doar dacă Occidentul și NATO sunt slabe.
„Rusia a fost întotdeauna antagonistă față de Occident”, a spus Thornton. „ Ideea că Occidentul este o amenințare, că Occidentul vrea să distrugă Rusia, să facă din Rusia un stat mai mic, un stat slab … vine de multă vreme în Rusia, încă de pe vremea Imperiului țarist. Așa că oricine vine la putere la Kremlin, această mentalitate că Occidentul este în esență inamicul, va persista.”
Lautman a adăugat că ura actualului establishment față de Occident provine parțial din evenimentele de după căderea Uniunii Sovietice, la începutul anilor 1990, când Rusia a trebuit să fie salvată de Vest după ce economia sa s-a prăbușit.
Ideea că agresiunea Rusiei se va încheia cu eventuala dispariție a lui Putin este „cea mai mare greșeală” a Occidentului, a spus Olga Lautman, prezicând că liderii care vor urma vor continua să vadă Occidentul ca pe un inamic până când țara va renunța la ideea imperialismului rus – ceea ce nu se va întâmpla ușor.
„Și Europa și întreaga comunitate internațională care dorește stabilitate globală, trebuie să înțeleagă că Rusia este în război cu noi și că va continua să escaladeze dacă nu începem să acționăm,” a subliniat aceasta.