Știți ce nu are România? Timp

Pe plan intern, datul cu părerea despre ce urmează în Ucraina îmbracă forme uneori grotești. Diplomații de carieră sunt puși în umbră de cei de ocazie sau de cei autointitulați, analiștii militari sunt contraziși de apropiații unor televiziuni sau de oamenii buni la toate prezenți pe micile ecrane de dimineața până seara iar specialiști în domeniul soluționării conflictelor sunt apariții rarisime. Predicții fluviu, premoniții tâmpe, fantezii suprarealiste, scenarii oculte, imbecilități majore, știri panicarde, analize elucubrante, dialoguri halucinante, monologuri apocaliptice, toate se prăvălesc fără contenire în mass-media națională. Informații relevante și analize valoroase sunt furnizate aproape exclusiv de presa internațională. În locul unor dezbateri despre amenințările, oportunitățile și provocările aduse de războiul ruso-ucrainean, discuția internă este direcționată spre subiecte de tip "vouchere" sociale. Preocupat de legi care protejează politicul de ofense, think tank-ul autohton pare defazat cu câteva generații.

Puțini înțeleg complexitatea întregului tablou dar aproape nimeni nu ezită să își dea cu părerea: "experți" în meteorologie, pensii, fashion, agricultură, nutriție, astrologie sau monden, lideri prăfuiți de sindicat, politicieni mediocri, figuri reșapate sau picate în justificată uitare, cu toții ne decriptează la foc continuu "realitatea" războiului din proximitate. Mari oameni, mari revelații, mari "negociatori"! Predilecția către generarea de conflicte este mai mare decât apetența pentru soluționarea constructivă prin construirea consensului. "Educația" socială post decembristă a format publicul roman să fie mai degrabă iubitor de controversă, bârfă neinocentă și cancan. Un fel de incontinență dar fără legătură cu aparatul urinar.

România nu are cultura soluționării conflictelor pe cale amiabilă prin dialog constructiv, negociere, conciliere sau mediere. Strângerea de mână are mai degrabă conotații epidemiologice. La noi conflictele se rezolvă în instanță, contondent, pe model "îi arăt eu lui". În mentalul autohton concesiile sunt dovada slăbiciunii. "Nu las de la mine" este un titlu de glorie. Încă există concepția "compromisul este un fel de compromitere". Bunele oficii - ca mod de rezolvare a conflictelor - sunt într-atât de necunoscute publicului român încât pot fi confundate mai degrabă cu niște posturi călduțe la stat. Pe de altă parte, diplomația românească nu a mai excelat de decenii bune, cu câteva excepții cu adevărat notabile. Statul român în inconsistența sa a preferat să recompenseze servicii politice oferind la schimb funcții diplomatice. Nu este singurul domeniu parțial deprofesionalizat prin sinecurizare. Statul a preferat să încurajeze și să nu sancționeze vânzarea de himere: săptămânal este anunțată mărirea inevitabilă a pensiilor, sunt inaugurate frecvent porțiuni de drum fără continuitate și utilitate imediată, de trei decenii se anunță ca inevitabile construirea de spitale șamd. Vorbele în vânt, neadevărurile crase, exagerările scandaloase, promisiunile deșarte, nu sunt penalizate nicicând. Pe scurt, imaginea de ansamblu este decodificată în mod interesat si mincinos, este deturnată în mod voit. Artizanii mediatici ai deformării percepțiilor sunt chiar cei care ne explică zi de zi - după propriul interes - care este situația geopolitică a momentului și ce turnură urmează să ia evenimentele. Deși sunt extrem de accesibile publicului, informațiile care vin prin aceste canale (preponderent de televiziune) trebuie luate sub rezervă deși sunt proclamate ca fiind adevăruri absolute. Cel pentru care negocierea este sinonimă cu târguiala sau tocmeala, singurul loc în care își poate exprima o opinie relevantă - pe tema negocierii sau a medierii internaționale - este piața. Nu agora, piața publică ci piața de legume, cea de vechituri sau cea de pește.

Pacea în Ucraina este departe

Plaja de negociere este în zona de flooding. Vocea armelor este cea care va domina fondul sonor în lunile următoare. Posibil și în anii următori! Rusia este în război cu întreaga Europă deși acțiunile militare se desfășoară exclusiv pe teritoriul Ucrainei. La acest moment nu există niciun demers internațional credibil, diplomatic sau de altă natură, care să genereze așteptări realiste de pace, pe termen scurt sau mediu. Nicio entitate internațională nu pare să reușească deocamdată să edifice cadrul realizării unei posibile înțelegeri. Dorința părților combatante de a construi un acord bazat pe realitățile militare de astăzi este aproape inexistentă. Riscurile de extindere a conflictului rămân încă serioase. Direcția spre care par a se îndrepta lucrurile la finalul ostilităților este cea a unui conflict înghețat, după consacratul model rusesc. Mai exact, un conflict care poate fi reactivat oricând o vor cere interesele Rusiei.

Fii la curent cu cele mai noi informații LIVE despre războiul din Ucraina

Informațiile războiului de la graniță trebuie procesate - mai mult ca oricând - în timp real de către autoritățile române însă niciodată acestea nu au excelat la acest capitol. Procesarea trebuie făcută în cheia interesului național, nu a celui personal așa cum se întâmplă mai mereu. Și obligatoriu cu profesionalism! Inerția instituțională a fost mereu o piedică în calea dezvoltării statului. De data aceasta trebuie să fie altfel. Deja au fost ratate câteva oportunități serioase generate de situația din Ucraina. La nivel regional, vocea noastră nu se face auzită deși volumul său poate fi unul ridicat. Cătătura noastră ar putea fi mai destoinică. România nu mai are timp, întoarceți capul înspre est!

Zeno Sustac este doctor in filosofie, conflictolog, mediator, avocat, parinte, membru in Consiliul de Mediere din anul 2009, expert european in domeniul medierii, scriitor in domeniul Rezolvarii Alternative a Disputelor, coordonator & fondator al grupului "Parintii Elevilor din Romania".

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Victoria Rusiei în Ucraina ar avea consecințe devastatoare pentru apărarea NATO. Polonia, Ungaria, Slovacia și România sunt amenințate

Actuala dezbatere americană privind acordarea de asistență militară suplimentară Ucrainei se bazează în parte pe presupunerea că războiul va rămâne în impas, indiferent de acțiunile...

Analiză: Jocul (secret) al Rusiei și Ungariei în România

Oamenii rușilor se pot infiltra în serviciile secrete și instituțiile românești? Sau sunt deja aici? Și cum a ajuns Ungaria prietenă la cataramă cu România? Raportul Consiliului Suprem...