Când Ucraina a declanșat incursiunea în regiunea rusă Kursk, în august, nu doar rușii au fost surprinși. Unii experți au susținut că atacurile la scară largă nu mai erau posibile în războiul modern. Orice tentativă de concentrare a forțelor pentru o pătrundere ar fi detectată rapid de drone, avioane spion sau sateliți, permițând adversarului să își consolideze apărarea.
„Proliferarea sistemelor aeriene fără pilot în războiul Ucraina-Rusia a creat un câmp de luptă transparent, marcat de o supraveghere aproape permanentă, ceea ce face ca surpriza operațională să fie dificil de realizat”, potrivit unui blog al Comandamentului pentru instruire și doctrină al armatei SUA (TRADOC).
Dar, în ciuda hoardelor de drone rusești care urmăresc cu atenție mișcările ucrainene, Kievul a reușit să își concentreze cele mai bune brigăzi pentru un atac care a uimit Kremlinul și a cucerit 1000 de kilometri pătrați în punctul culminant al ofensivei.
Cum a reușit Ucraina să facă acest lucru? Folosind aceleași tehnici consacrate pe care Germania le-a folosit în atacul surpriză de la Bulge, din decembrie 1944.
În mod similar, la sfârșitul anului 1944 - în timp ce Germania era zdruncinată de înfrângerile masive din Normandia și de înaintarea Rusiei pe Frontul de Est - Hitler și principalii săi consilieri au identificat regiunea Ardenilor din Belgia drept un punct slab în centrul liniilor aliate. În timp ce forțele americane și britanice erau concentrate la nord și la sud pentru o ofensivă finală în Germania, Aliații au considerat terenul accidentat și împădurit din Ardeni un sector liniștit, sigur de apărat cu câteva divizii epuizate sau lipsite de experiență. Pădurile puteau servi drept acoperire pentru infanteria germană și forțele blindate Panzer pe măsură ce înaintau.
Înainte de asaltul din august, comandamentul ucrainean a avut, de asemenea, grijă să dea puține informații despre operațiune la un număr cât mai mic de persoane. „Odată ce datele au fost colectate și analizate, comandantul suprem al Forțelor Armate ale Ucrainei, generalul Oleksandr Sîrski, a condus planificarea în prezența a doar câtorva ofițeri superiori”, susține TRADOC. „Sesiunile de planificare s-au desfășurat probabil față în față pentru a preveni riscul ca rușii să descopere planul.
Mai întâi s-a realizat o pregătire atentă prin identificarea punctelor slabe din apărarea rusă. Prin masarea forțelor pentru ofensivă în estul Ucrainei, rușii au subțiat restul liniei de front de 1000 de kilometri, inclusiv în regiunea Kursk. Informații din surse deschise „indică faptul că până la 75 % din forțele terestre, unitățile aeropurtate și infanteria navală ale Rusiei erau desfășurate în estul Ucrainei sau în apropiere”, a precizat TRADOC. Și pentru că dronele rusești și alte sisteme de supraveghere și recunoaștere (ISR) - erau concentrate în zonele în care Rusia era la atac, acest lucru a însemnat o acoperire mai redusă în regiunea Kursk.
Relatările date presei de soldați ucraineni indică faptul că forțele de incursiune nu au fost înștiințate decât cu câteva ore înainte de operațiune”.
Pentru a-și ascunde pregătirile, Ucraina a recurs și la dezinformare, cum ar fi răspândirea veștii că armata ucraineană nu va fi capabilă să lanseze o ofensivă înainte de primăvara anului 2025. Trupele ucrainene au făcut parte fără să vrea din operațiunea de păcălire. De exemplu, „Armata Ucrainei a anunțat că Brigada 61 Mecanizată se va muta la Vovciansk, un oraș din sectorul de nord al frontului din estul Ucrainei”, explică TRADOC. „Chiar și după ce Brigăzii 61 i s-a spus că va merge în Rusia, ofițerii superiori ai unității au crezut că este o cacealma”.
De asemenea, doar un cerc restrâns de ofițeri germani, care au jurat să păstreze secretul sub pedeapsa cu moartea, au avut cunoștință despre ofensiva din Ardeni- cu numele de cod Operațiunea Wacht am Rhein. Criptografii aliați au spart codurile radio germane (programul „Ultra”), dar nemții au folosit tăcerea radio, iar ordinele erau transmise prin curier și telefon.
Ucraina și-a pregătit ofensiva prin orbirea sistemelor de supraveghere și recunoaștere prin atacuri asupra aerodromurilor rusești, precum și prin utilizarea dronelor ucrainene pentru distrugerea UAV-urilor rusești. Pentru a întârzia un răspuns rusesc, Ucraina a folosit rachete, drone și mine lansate de artilerie împotriva bazelor aeriene și a centrelor de comandă și control, precum și interceptarea întăririlor rusești.
Și acest lucru a fost un ecou al ofensivei Germaniei naziste. Aceasta a programat operațiunea din Ardeni pentru a coincide cu o lungă perioadă de vreme rea, care a blocat avioanele de recunoaștere aliate. În zorii cețoși ai zilei de 16 decembrie 1944, un baraj masiv de artilerie germană a perturbat comunicațiile americane, în timp ce comandourile germane - îmbrăcate în uniforme americane - s-au infiltrat în liniile americane pentru a răspândi confuzie și panică.
Întrebarea pentru Ucraina este dacă operațiunea Kursk va avea rezultate mai bune decât bătălia de la Bulge. În loc de o străpungere care să schimbe cursul celui de-al Doilea Război Mondial, ofensiva germană s-a împotmolit în cele din urmă din cauza terenului prost, a lipsei de combustibil și a rezistenței americane acerbe.
Deși a cucerit unele teritorii rusești și a creat consternare la Moscova, ofensiva Ucrainei nu a reușit să devieze forțele rusești din estul Ucrainei.
Cu toate acestea, Ucraina a demonstrat că atacurile surpriză sunt posibile chiar și în era dronelor. „Incursiunea ucraineană în regiunea Kursk a demonstrat că surpriza operațională este încă posibilă prin evitarea și degradarea ISR - o lecție care ar putea fi aplicată pe scară largă la viitoarele operațiuni de luptă și în alte teatre de operațiuni”, a concluzionat TRADOC.