Rusia și opțiunea strategică perdantă

Îmi este aproape imposibil să explic în românește un adevăr atât de simplu: Rusiei trebuie să i se explice prin gesturi că maximizarea puterii sale militare, în condiții de niveluri penibile ale tuturor celorlalte puteri non-miliare (diplomatică, economică, științifică, culturală, politică, de civilizație, de prestigiu etc.) este întotdeauna o opțiune strategică perdantă.

De ce îmi este aproape imposibil să explic în românește așa ceva? Deoarece limba română numește în vocabularul său doar realități cunoscute de poporul vorbitor al limbii românești.

Ori realitatea legată de ierarhizarea națiunilor lumii în funcție de puterile pe care fiecare națiune le dezvoltă prin muncă, prin efort, prin pasiune și prin inteligență colectivă nu prea are corespondent în discursul public național românesc.

Noi vorbim despre națiunea noastră în termeni exact opuși: de victimă a exercitării puterilor altora asupra noastră, în vremuri de mult timp apuse, ori de perdant continuu și resemnat, într-o competiție pe care doar noi o vedem că ar fi competiție, între națiunile planetei, care să fie mai în față, la criteriile de dezvoltare și de civilizație, criterii care sunt parțial suprapuse domeniilor de putere națională.

Deci nici măcar ca rușii nu suntem, atunci când vine vorba despre vreo năzuință sau ambiție națională de a deveni puternici, pe oricare dintre domeniile de putere cunoscute și recunoscute mondial.

Măcar rușii au chestia asta cu puterea militară. Care i-ar scoate în față, i-ar pune la o masă de decizie mondială între egali și pe un podium de la care se uită acești egali în jos, la restul națiunilor planetei.

Doar că rușii sunt la fel de perdanți ca și noi, românii, atunci când vine vorba despre valoarea muncii noastre agregate la nivel național, de exemplu.

Unde 145 de milioane de ruși, din federația lor, produc prin muncă mai puțin decât produc 36 de milioane de canadieni și puțin mai mult decât produc 51 de milioane de sud-coreeni, ca să îi numim doar pe cei de pe locurile de deasupra și de dedesubtul celui ocupat de Federația Rusă, la nivel planetar, atunci când vine vorba despre produsul intern brut, pe total.

Și unde, dacă e să luăm acest produs intern brut măsurat pentru fiecare membru al națiunii respective, cu toate industriile sale exportatoare de carburanți și de materii prime, de chimicale și de arme, valoarea anuală a produsului muncii rusului mediu este aproape egală cu valoarea anuală a produsului muncii românului mediu.

Am folosit produsul intern brut ca indicator de putere economică doar pentru ușurința ilustrării situației prin clasamentele la îndemână. Asta nu înseamnă că nu putem aprecia și locul ocupat de diplomația Federației Ruse (care a reușit recent să atragă de partea ei doar Belarus, Coreea de Nord, Eritrea și Siria, la cea mai recentă numărare de voturi în Adunarea Generală a Națiunilor Unite).

Ori locul de completă rușine pe care îl ocupă Federația Rusă în materie de sporturi olimpice, încă înainte de sancțiuni, doar pentru că statul federal rus a ținut morțiș să folosească tacticile sale de dispreț față de regulă și de bun simț, în pregătirea sportivilor săi pentru competiții internaționale. Și așa mai departe, și cu cultura rusească contemporană, ca să nu mai vorbim despre civilizația rusească contemporană, care se identifică cu una de tip mafiot în totalitate.

Noi, românii, nu avem cum să înțelegem din prima și doar din două vorbe că fantastic de strategica șansă a noastră este integrarea euro-atlantică. Adică asocierea noastră prin alianța militară NATO și prin membership-ul în Uniunea Europeană ne plasează în interiorul unor cluburi de națiuni cu puteri diversificate și de top. Națiuni care ne acceptă în asemenea asocieri, cu toate că performanțele noastre naționale modeste și lipsite de ambiție, ca și când am fi ca ele.

Poate însă vom înțelegem și noi, dar și rușii că este suficient ca marile puteri economice, diplomatice, culturale, politice, sportive etc. să îi demonstreze Rusiei cât de mică și penibil de nesemnificativă este ea față de ei, pentru a înțelege că puterea ei militară, nesecondată de alte puteri, dar mai ales de puterea diplomatică și de cea economică, face exact cât o ceapă degerată.

Și poate s-ar opri atunci rușii din a intoxica Lumea cu emisiunile acestei ceape degerate.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Rusia susține că trimiterea de către SUA a rachetelor cu rază lungă în Ucraina este un ”act perfid”. Peskov: ”Nu va schimba rezultatul operațiunii militare speciale”

Ambasadorul Rusiei în SUA, Anatoli Antonov, spune că transferul de rachete balistice cu rază lungă de acțiune către Ucraina este „imposibil de justificat”. Trei oficiali americani au...

Beijingul sfidează SUA. O navă care transferă arme către Rusia, găzduită de China. ”Nu vom sta cu mâinile în sân”

China asigură acostarea unui cargo rusesc sancţionat de SUA, implicat în transferuri de arme nord-coreene către Rusia, potrivit unor imagini din satelit. Dovezile sunt de natură să susţină...