După trei ani de confruntări intense, războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei dă semne că ar putea intra într-o nouă fază, una ce ar putea marca sfârșitul său, cel puțin pentru moment, scrie Kyiv Independent, într-o amplă analiză.
În vara și toamna anului 2024, situația de pe front s-a înrăutățit semnificativ pentru Kiev, Rusia reușind să cucerească teritorii într-un ritm alarmant, similar cu cel din primele luni ale invaziei masive din 2022. În acest context, victoria zdrobitoare a fostului președinte american Donald Trump în alegerile din SUA a pus sub semnul întrebării viitorul ajutorului militar și financiar pentru Ucraina, având în vedere retorica sa deschisă de a reduce sprijinul acordat Kievului și declarațiile anti-ucrainene promovate de cercul său apropiat.
Cu toate acestea, Trump a declarat de mai multe ori că va pune capăt rapid războiului odată ce va prelua mandatul, în ianuarie. Însă, în ciuda acestui angajament, viitorul președinte american ar putea întâmpina dificultăți, având în vedere că Statele Unite nu sunt direct implicate în conflictul armat, care a început cu atacurile Rusiei asupra Ucrainei și continuă cu obiectivele maximaliste ale lui Putin, ce nu au fost niciodată abandonate.
Între timp, în Europa, preocupările cu privire la războiul din Ucraina s-au intensificat, iar țările europene au înțeles că trebuie să își consolideze apărarea în fața incertitudinii privind politica externă a Statelor Unite sub Trump, care a pus sub semnul întrebării respectarea articolului 5 al Tratatului NATO. Totuși, în ciuda retoricii puternice a liderilor europeni privind necesitatea de a prelua mai multă responsabilitate în privința securității, nu există încă un răspuns clar la întrebarea dacă aceste planuri includ și pași concreți pentru asigurarea unui viitor sigur pentru Ucraina.
Cu mai puțin de o săptămână până la învestirea lui Trump, atât Kievul, cât și Moscova se pregătesc pentru o iarnă extrem de dinamică pe câmpul de luptă și în plan geopolitic, în încercarea de a-și întări pozițiile de negociere.
Într-o realitate marcată de incertitudini și posibilități sumbre, putem analiza patru scenarii principale ce ar putea marca sfârșitul războiului. Aceste opțiuni, care pleacă de la premisa unei rezolvări realiste și nu bazate pe iluzii, sunt cele care conturează drumul pe care l-ar putea urma conflictul:
Cel mai optimist scenariu pentru Ucraina presupune obținerea unui acord de pace bazat pe garanții solide de securitate care să prevină o invazie ulterioară, chiar dacă nu toată Ucraina ar fi recuperată deocamdată. Președintele Zelenski a propus un plan de victorie în octombrie 2024, în care a menționat integrarea Ucrainei în NATO și staționarea de rachete cu rază lungă de acțiune pe teritoriul ucrainean ca măsură de descurajare. Cu toate acestea, întrebarea rămâne: de ce ar accepta Rusia să pună capăt luptelor în aceste condiții, având în vedere obiectivele sale expansioniste?
Acesta presupune un acord de încetare a focului, dar fără garanții serioase de securitate pentru Ucraina. În acest caz, Occidentul, divizat și tot mai preocupat de propria sa securitate, ar încerca să pună capăt conflictului fără a pierde prea mult în fața publicului. Un astfel de acord ar putea semăna cu Acordurile de la Minsk, care ar putea include, printre altele, o Ucraina care renunță la aspirațiile sale de aderare la NATO pentru a salva fața Kremlinului. Totuși, fără un angajament ferm din partea Rusiei de a opri invazia, acest scenariu ar lăsa deschisă posibilitatea unui nou atac în viitor.
În cazul în care Ucraina cedează în fața presiunilor, războiul ar putea ajunge la o încheiere cu concesii majore din partea Kievului. Având în vedere pozițiile tot mai precare de pe front, Kievul ar putea cere pace pentru a evita o înfrângere totală. Moscova, având toată puterea, ar impune condiții dure, care ar putea include recunoașterea limbii ruse ca oficială sau cedarea de teritorii, inclusiv regiunile anexate de Rusia. În acest scenariu, Ucraina ar fi obligată să facă compromisuri care ar pune în pericol suveranitatea și democrația sa.
Într-un astfel de scenariu, nici SUA, nici Europa nu ar putea răspunde eficient întrebării „De ce să se oprească Rusia?”. Ajutorul occidental ar fi insuficient pentru a opri avansul Rusiei pe câmpul de luptă, iar Kievul, deja instabil, ar risca o înfrângere totală. În fața unui Trump care încearcă să impună un acord de pace, dar care nu ar rezista presiunilor interne și externe, Moscova ar putea să continue să își urmărească obiectivele teritoriale. Acesta ar fi un drum lung și extrem de periculos, cu milioane de refugiați ce ar lua cu asalt Europa și cu Ucraina pe cale de a se prăbuși în fața unui regim rusesc agresiv.
În concluzie, războiul din Ucraina pare că nu va avea o soluție rapidă, iar posibilele scenarii care se conturează sunt departe de a fi favorabile Kievului. Războiul se află într-un punct critic, iar orice încheiere a acestuia va depinde de factori interni și externi care pot schimba radical cursul evenimentelor. Tot ce putem spera este ca Ucraina să reușească să își mențină integritatea și suveranitatea în fața unui dușman implacabil, notează Kyiv Independent.
În perioada care a precedat alegerile, dar și după acestea, majoritatea reportajelor din presă au încercat să ajungă la esența unei întrebări fundamentale: ce înseamnă, de fapt, să pui capăt războiului?
De multe ori, discuțiile despre diverse planuri de pace ipotetice folosesc un limbaj ambiguu, vorbind despre „înghețarea conflictului” și despre dilema dacă președintele Volodimir Zelenski este sau nu dispus să facă sacrificiul dureros al „cedării unui teritoriu”.
Astfel de idei au fost expuse chiar de unii dintre cei mai importanți actori politici. De exemplu, JD Vance, candidatul republican la funcția de vicepreședinte al lui Trump, a vorbit în septembrie, la un podcast, despre o posibilă „înghețare” urmată de crearea unei zone fortificate și demilitarizate, însoțită de o declarație de neutralitate din partea Ucrainei.
O propunere similară a fost făcută recent și de președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pe 18 noiembrie.
Kievul a respins însă ideea unei simple „înghețări” a conflictului. Dincolo de nedreptatea de a lăsa sub ocupație milioane de ucraineni, pacea fără garanții clare de securitate înseamnă, potrivit lui Zelenski, că „copiii noștri sau nepoții noștri vor trebui să lupte”.
În general, este greu de crezut că o „înghețare” a frontului ar putea să aibă loc într-o situație atât de volatilă, unde linia frontului este încă în fierbere.
Însă întrebarea cu adevărat esențială – în ce condiții Moscova ar putea fi convinsă sau forțată să renunțe la extinderea teritorială pe care o consideră dreptul său – este adesea lăsată deoparte.
Când a fost întrebat despre negocierile de pace, Vladimir Putin a subliniat, în repetate rânduri, că orice acord trebuie să reflecte „realitățile de pe câmpul de luptă”. Pe 20 noiembrie, un purtător de cuvânt al Kremlinului a respins, de asemenea, ideea unei „înghețări” totale a conflictului, precizând că Moscova trebuie să își „îndeplinească obiectivele” în această luptă.
În acest moment, pozițiile Kievului și Moscovei par ireconciliabile, iar sarcina care se află pe umerii lui Trump, de a schimba această realitate, este una deosebit de dificilă.
Oricare viziune asupra unui sfârșit realist al războiului trebuie să navigheze între aceste coliziuni de interese majore, dar și între calculele extrem de personale ale fiecărui actor implicat.
În calitate de lider al unei Ucraine independente, președintele Volodimir Zelenski își revendică întotdeauna dreptul de a continua lupta.
După eșecul contraofensivei din 2023 și cu o prognoză tot mai sumbră pentru câmpul de luptă în 2024, Zelenski a renunțat treptat la retorica unui război total care să readucă Ucraina la granițele din 1991. Totuși, președintele ucrainean a rămas ferm în convingerea că Ucraina nu poate accepta pacea fără garanții clare de securitate.
Unul dintre punctele esențiale ale planului său de victorie, prezentat partenerilor occidentali în octombrie, a fost o invitație de aderare la NATO, iar într-un interviu din 29 noiembrie, Zelenski a declarat că ar fi dispus să pună capăt „fazei fierbinți” a războiului, dar numai dacă acest lucru ar însemna intrarea Ucrainei în Alianța Nord-Atlantică.
Problema, însă, așa cum a subliniat chiar el în același interviu, este că Kievul nu a primit nicio ofertă concretă din partea partenerilor săi pentru o astfel de soluție. În timp ce unii susținători ai Ucrainei în Occident sprijină aderarea la NATO, alți aliați importanți, precum Statele Unite și Germania, au respins în mod categoric această propunere.
Chiar și fără protecția formală a articolului 5, pentru Ucraina și Zelenski, singura opțiune acceptabilă rămâne realizarea unui tip de pace care să ofere securitate durabilă, chiar și în scenariul cel mai puțin favorabil.
Pe termen scurt, după încheierea ostilităților, Ucraina se va confrunta cu multiple provocări interne, inclusiv un posibil ciclu electoral marcat de o competiție intensă. Însă, pentru a organiza aceste alegeri, Kievul trebuie mai întâi să ridice legea marțială, ceea ce ar implica desființarea majorității forțelor mobilizate și, inevitabil, deschiderea unei perioade de vulnerabilitate, ce ar putea duce la o invazie reînnoită, risc pe care Ucraina nu și-l permite într-un astfel de scenariu.
Pentru a preveni acest lucru, Zelenski va trebui să-l convingă pe Trump de importanța unei Ucraine postbelice sigure și să-l determine pe președintele ales să apere acest obiectiv. „Marea mea îngrijorare este că Trump ar dori să se grăbească să încheie conflictul înainte ca un cadru de pace viabil să fie pus la punct”, spunea Eric Ciaramella, cercetător principal la Carnegie Endowment for International Peace, pentru Kiev Independent.
Ca agresor și lider al unei națiuni care deține inițiativa pe câmpul de luptă, întrebarea „De ce s-ar opri Rusia?” se reduce în cele din urmă la Putin însuși. După ce a eșuat în încercarea de a cuceri Kievul în primele luni ale anului 2022, Rusia a schimbat tactica, optând pentru o strategie de uzură menită să distrugă atât capacitatea armatei ucrainene, cât și hotărârea Occidentului de a sprijini Ucraina.
Deși Moscova a suferit multe umilințe în fața lumii, aceasta a continuat să își urmeze planul, iar după ani de lupte și pierderi uriașe, strategia pare să aducă roade. În iunie, când forțele ruse au avansat în apropiere de Pokrovsk, în regiunea Donețk, Putin a clarificat cerințele sale: nu doar abandonarea aspirațiilor Ucrainei de a adera la NATO, ci și retragerea completă din cele patru regiuni anexate ilegal.
Pentru Putin, orice încetare a focului acum ar echivala cu o pierdere semnificativă a terenului câștigat cu greu, iar acest lucru ar însemna renunțarea la obiectivele sale publice. În plus, dată fiind conducerea personalizată a Rusiei, cel mai important factor rămâne psihicul președintelui rus, afirmă Mark Galeotti, expert în Rusia. „Faptul că Putin a lansat invazia din februarie 2022 nu a fost o decizie rațională, iar astăzi nu știm exact ce crede cu adevărat”, a spus el.
Deși Rusia se confruntă cu pierderi mari și cu o economie tot mai instabilă, există semne că Moscova ar putea fi tentată să accepte o pauză temporară în conflict. „Rușii vor să se asigure că, până la învestirea lui Trump, se află în cea mai favorabilă poziție posibilă”, afirmă Galeotti.
Cu pozițiile Kievului și Moscovei păstrându-se la poluri opuse, misiunea pe care o are Donald Trump de a încheia războiul din Ucraina apare tot mai complexă și incertă. În fața unui conflict ce pare aproape imposibil de soluționat pe cale diplomatică, fostul președinte american se confruntă cu o provocare imensă.
Trump a vorbit puțin despre cum intenționează să pună capăt conflictului, iar atunci când a abordat subiectul, a ales să-l acuze pe predecesorul său, Joe Biden, că ar fi principalul vinovat pentru războiul declanșat de Rusia. În absența unei strategii clare, cei din cercul său apropiat au dat însă câteva semne, un amestec de propuneri optimiste și idei controversate, adesea ostile Ucrainei.
Printre cei care influențează opinia lui Trump se numără multimiliardarul Elon Musk și fiul său, Donald Trump Jr., amândoi cunoscuți pentru criticile lor adesea dure la adresa Ucrainei, manifestate frecvent pe rețelele de socializare. Pe de altă parte, unii membri ai echipei sale, precum viitorul vicepreședinte Vance, s-au exprimat în favoarea unui acord de pace, dar cu condiția să existe măsuri de descurajare împotriva unei noi invazii ruse.
În acest context, Trump ar dori ca țările europene, în special Polonia și Franța, să contribuie cu trupe pe teren, într-o Ucraina postbelică, conform unor surse citate de Wall Street Journal.
La sfârșitul lunii noiembrie, Trump l-a numit pe generalul în retragere Keith Kellogg drept trimis special pentru Ucraina și Rusia. Kellogg a să fie eliminate discuțiile despre aderarea Ucrainei la NATO, iar Moscovei să i se ofere "o relaxare limitată a sancțiunilor" în schimbul unui acord de pace care să fie acceptabil pentru Kiev. Totuși, în cadrul echipei lui Trump nu există încă un plan oficial, consilierii formulând diverse variante ale unei posibile strategii, potrivit Reuters.
„Nu cred că cineva dintre acești oameni vorbește cu adevărat în numele lui Trump”, spune un observator al echipei sale. „Ei încearcă doar să-l influențeze, să-l facă să accepte ideile lor, iar pozițiile lor sunt adesea neclare.”
Dacă este să ne uităm la ceea ce urmează, întrebarea crucială rămâne: cât de dispus și capabil va fi Trump să constrângă Moscova să oprească ofensiva militară? Când va veni momentul confruntării directe cu Putin, cum va răspunde Trump la o posibilă rezistență din partea Rusiei?
În ceea ce privește opțiunile pe care Trump le-ar putea implementa pentru a exercita presiune asupra Rusiei, acestea includ intensificarea ajutorului militar pentru Ucraina și un război economic extins, care ar viza scăderea prețului petrolului și intensificarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Totuși, având în vedere că principalul handicap al Ucrainei rămâne personalul, chiar și aceste măsuri riscă să nu aducă schimbări majore pe câmpul de luptă într-un timp scurt.
Dacă nu se va ajunge la o soluție rapidă, o posibilă amenințare pentru Ucraina ar putea veni din partea unui Trump care ar considera mult mai ușor să pună presiune pe Kiev decât pe Moscova. Mai mult, dacă situația devine frustrantă pentru el, există riscul ca Trump să se retragă complet din procesul de mediere.
„Trump este foarte priceput în a evita răspunderea și a da vina pe alții”, a declarant pentru Kyiv Independent Eric Ciaramella, analista la Carnegie Endowment for International Peace.
Deși Europa nu se poate compara cu Statele Unite în termeni de putere militară directă, există o dimensiune crucială pentru care soarta războiului dintre Rusia și Ucraina este mult mai semnificativă: Europa însăși.
Cu amintiri încă vii ale ocupației rusești, Polonia și statele baltice s-au numărat printre cei mai fervenți susținători ai Ucrainei, iar la nord, Finlanda și Suedia, răspunzând agresiunii ruse, au renunțat la neutralitatea lor tradițională și au aderat la NATO. În întreaga Europă, războiul din Ucraina a impus o schimbare de paradigmă, determinând statele europene să își revizuiască politica de apărare și să își sporească cheltuielile pentru securitate, un subiect amplificat în februarie, când Donald Trump a declarat că, dacă Rusia atacă o țară europeană ce nu îndeplinește obiectivele de apărare ale NATO, el ar „îndemna Rusia să ia ce vrea”.
Totuși, deși Europa a înțeles importanța de a prelua mai multă responsabilitate pentru propria securitate, integrarea Ucrainei în acest cadru de apărare, fie în condiții de război, fie de încetare a focului, rămâne o provocare enormă.
Liderii europeni de rang înalt au ezitat să își asume un angajament ferm. Președintele francez Emmanuel Macron, care a fost printre primii care a sugerat, în mai, că Franța ar putea trimite trupe în Ucraina în cazul unei străpungeri rusești, nu a detaliat ulterior această propunere. După o vizită a lui Trump la Paris, Macron ar fi discutat posibilitatea unei astfel de desfășurări cu premierul polonez Donald Tusk, dar Varșovia a insistat că o astfel de mișcare ar putea fi realizată doar sub umbrela NATO.
În paralel, cancelarul german Olaf Scholz a avut prima discuție telefonică cu Putin de la începutul conflictului, în luna noiembrie, gest ce a fost rapid criticat de susținătorii Ucrainei. „Apelul lui Scholz către Putin a arătat că nu a învățat nimic din angajamentele sale eșuate cu Kremlinul”, spun mulți analiști, subliniind că acest demers nu a fost coordonat cu aliații europeni.
În fața acestui climat de ezitare, un grup de state mai curajoase ar putea lua inițiativa.
Cum ar putea arăta acest „mai mult” rămâne o chestiune deschisă și depinde de contextul global, inclusiv de rolul unui eventual acord de pace mediat de SUA sau de influența pe care un Trump reintrat în politică ar putea să o aibă asupra deciziilor europene. Oricum, se pare că o implicare militară activă în Ucraina ar putea deveni necesară, fie prin trupe care să protejeze zone demilitarizate, fie prin misiuni de apărare aeriană sau alte măsuri incrementale.
Pe măsură ce războiul continuă, o opțiune viabilă ar fi formarea unei coaliții de apărare aeriană, ceea ce ar permite aliaților Ucrainei să apere țara și să descurajeze Rusia fără a implica trupe direct în lupte. „Odată stabilit precedentul pentru ca statele NATO să sprijine apărarea aeriană a Ucrainei, această zonă tampon ar putea fi extinsă treptat”, adaugă expertul.
Cu fiecare zi care trece, în timp ce ceasul ticăie până ce Trump se întoarce la Casa Albă, toate părțile implicate în conflict încearcă să se poziționeze mai bine pe teren. În acest context, pare că soarta Ucrainei depinde de patru puncte critice ce vor determina viitorul conflictului.
Primul dintre acestea este câmpul de luptă. Dacă Ucraina își poate menține linia de apărare și contracara ofensiva rusă în lunile următoare, acest lucru ar putea determina Moscova să accepte o încetare a focului, cel puțin temporar. În caz contrar, în fața unui succes continuu al Rusiei pe teren, Kremlinul ar putea decide să-și extindă obiectivele și să răspundă mai ferm presiunilor externe.
Al doilea punct este legat de Trump. Oricare dintre scenariile posibile presupune constrângerea rapidă a Rusiei, dar având în vedere pozițiile ambiguue și simpatiile multora dintre consilierii săi față de Kremlin, riscul ca Trump să nu fie destul de ferm cu Putin pentru a obține o pace stabilă este real.
Al treilea punct se referă la Putin și intențiile sale. Este de așteptat ca liderul rus să își calculeze interesele pe termen lung, iar decizia sa de a continua sau nu războiul va depinde de modul în care vede viitorul confruntării cu Occidentul.
În fine, un factor esențial va fi Europa. Dacă Uniunea Europeană va înțelege pe deplin amenințarea pe care Rusia o reprezintă pentru propria sa securitate și va da dovadă de curaj, va fi capabilă nu doar să evite scenariul de „capitulare” (Scenariul 3), ci și să transforme o încetare a focului fragilă (Scenariul 2) într-o pace solidă, care să descurajeze orice eventuală repetare a invaziei.
Pentru a pune capăt războiului cu o Ucraină puternică și independentă, aceste puncte critice trebuie să încline clar în favoarea Kievului. Aderarea Ucrainei la NATO trebuie să rămână scopul final, subliniază Ciaramella, iar până atunci, Occidentul trebuie să utilizeze toate mijloacele disponibile pentru a „proiecta” pacea prin forță.
„Adevărata modalitate de a schimba calculul lui Putin este să scoatem Ucraina de pe masă și să afirmăm că nu există niciun rezultat al acestui război în care Ucraina să nu beneficieze de protecția articolului 5 al NATO”, concluzionează expertul, citat de Kyiv Independent.
... Vezi tot