De ce oligarhii Rusiei nu-l vor răsturna pe Putin

Președintele american Joe Biden și alți lideri mondiali au pus ochii pe oligarhii Rusiei în timp ce caută noi modalități de a-l pedepsi pe Vladimir Putin – și pe cei care i-au permis și au profitat de pe urma domniei lui – pentru că au purtat război în Ucraina.

Biden i-a evidențiat pe oligarhii bogați în discursul său privind starea Uniunii, promițând că „vă confisc iahturile, apartamentele de lux, avioanele private”. Și în Marea Britanie, alți doi ruși bogați s-au adăugat celorlalți nouă oligarhi care au fost sancționați personal din cauza invaziei.

Totuși, cine sunt acești oligarhi și care este relația lor cu Putin? Și mai important, erodarea bogăției lor va face ceva pentru a pune capăt războiului din Ucraina, se întreabă Stanislav Markus, profesor asociat de afaceri internaționale, la Universitatea din Carolina de Sud, în The Conversation?

Oligarhii, în contextul rusesc, sunt elitele de afaceri ultra bogate, cu o putere politică disproporționată. Au apărut în două valuri distincte.

Oligarhii lui Elțîn

Primul grup a apărut în urma privatizării din anii 1990, în special prin vânzările în numerar ale celor mai mari întreprinderi de stat după 1995. Acest proces a fost afectat de corupție semnificativă, culminând cu infama schemă „ împrumuturi pentru acțiuni ”, prin care guvernul rus a transferat participații la 12 mari companii de resurse naturale unor magnați selectați în schimbul unor împrumuturi menite să susțină bugetul federal.

Guvernul a intrat în incapacitate de plată în mod intenționat, permițând creditorilor săi – viitorii oligarhi – să scoată la licitație participațiile la companii gigantice precum Iukos, Lukoil și Norilsk Nickel, de obicei pentru ei înșiși. În esență, administrația președintelui de atunci Boris Elțin părea să îmbogățească un grup mic de magnați, vânzând cele mai valoroase părți ale economiei sovietice la preț de nimic.

Oligarhii lui Putin

După ce Putin a venit la putere în 2000, el a facilitat al doilea val de oligarhi prin contracte de stat. Furnizorii privați din multe sectoare, cum ar fi infrastructura, apărarea și îngrijirea sănătății, ar suprataxa guvernul la prețuri mult mai mari decât cel al pieței, oferind comisioane pentru funcționarii de stat implicați. Astfel, Putin a îmbogățit o nouă legiune de oligarhi care îi datorează averile enorme.

În anii 1990, oligarhii aveau Kremlinul la mână și puteau chiar să dicteze politica uneori. Sub Elțîn, mai mulți oligarhi și-au asumat poziții formale în guvern și au abundat anecdotele care descriu valizele cu bani în numerar transportate la Kremlin, în schimbul favorurilor politice.

Dar, încă din anii 2000, Putin a schimbat macazul. În esență, acesta a propus un acord: oligarhii ar rămâne în afara politicii, iar Kremlinul ar rămâne în afara afacerilor lor și i-ar lăsa în pace chiar și pentru câștigurile lor adesea ilegale.

În plus, dezamăgirea populară față de privatizarea din anii 1990 a facilitat retrocedarea parțială a acesteia, în anii 2000. Putin a făcut presiuni politice asupra oligarhilor din industrii strategice, cum ar fi mass-media și resursele naturale, pentru a vinde pachetele de control înapoi, către stat. A adoptat, de asemenea, legi care acordau tratament preferențial așa-ziselor corporații de stat . Aceste mișcări au asigurat controlul Kremlinului asupra economiei – și asupra oligarhilor.

Astăzi, trei tipuri de oligarhi se remarcă prin apropierea lor de putere. Mai întâi, vin prietenii care au legătură personală cu președintele. Mulți dintre prietenii apropiați ai lui Putin – în special cei cu care a lucrat la Sankt Petersburg și în KGB – au cunoscut o îmbogățire fulgerătoare. Câțiva dintre cei mai apropiați prieteni oligarhi ai lui Putin din Sankt Petersburg sunt Iuri Kovalciuk, adesea numit „bancherul personal” al lui Putin; Ghenadi Timcenko, care deține firma de comercializare a energiei Gunvor; frații Arkadi și Boris Rotenberg, care dețin active în construcții, electricitate și conducte. Toți acești indivizi au fost sancționați de Occident.

Al doilea grup include lideri ai serviciilor de securitate ale Rusiei, poliție și armată – cunoscuți sub denumirea de „siloviki” – care și-au folosit, de asemenea, rețelele pentru a acumula bogății personale extreme. Unii dintre acești așa-numiți „silovarhi” sunt foști agenți KGB, iar acum FSB, ofițeri de informații care au privit cu gelozie puterea și bogăția oligarhilor din epoca Elțin și le-au obținut pe ambele sub Putin. Liderul informal al siloviki este Igor Secin, președintele gigantului petrolier Rosneft, considerat pe scară largă drept a doua cea mai puternică persoană din Rusia.

În cele din urmă, cel mai mare număr de oligarhi ruși sunt fără legături personale cu Putin, armată sau FSB. Unii s-au îmbogățit în anii 1990, de exemplu Vladimir Potanin și Oleg Deripaska, care și-au acumulat averea în anii 1990, figurează în mod regulat pe listele celor mai bogați ruși de astăzi.

Toți l-au ajutat pe Putin să rămână la putere

Indiferent de tipul lor, oligarhii l-au ajutat pe Putin să rămână la putere, prin liniștea politică și sprijinul economic pentru inițiativele Kremlinului.

Mai mult, oligarhii și-au folosit averea – oferind locuri de muncă, împrumuturi sau donații – pentru a influența politicienii din alte țări. De exemplu, în 2014, banca rusă FCRB a împrumutat 9,4 milioane de euro (10,3 milioane de dolari SUA) partidului populist anti-UE condus de Marine Le Pen din Franța. În 2016, Lukoil, a doua mare companie petrolieră a Rusiei, a plătit o amendă guvernamentală de 1,4 milioane de dolari pentru Martin Nejedly, un consilier cheie al președintelui ceh, ceea ce i-a permis lui Nejedly să-și păstreze poziția influentă. Acest lucru l-a făcut pe președintele ceh Milos Zeman „unul dintre cei mai înfocați simpatizanți ai Kremlinului printre liderii europeni”.

Unii oligarhi par să inițieze astfel de tranzacții semnificative din punct de vedere geopolitic în mod voluntar pentru a crea relații cu Kremlinul. Deși este dificil să se stabilească legături cauzale directe între „ voluntariatul geopolitic ” al oligarhilor și politicile pro-Kremlin ale beneficiarilor acestora, există informații că finanțarea oligarhilor facilitează adoptarea pozițiilor pro-Putin chiar și în țări occidentale.

Mai mult, utilizarea intermediarilor aparent nonpolitici, cum ar fi companiile private, este o strategie cheie prin care Kremlinul își poate ascunde activitatea politică.

Ostaticii lui Putin

Acest lucru ne aduce la cea mai importantă întrebare: pe măsură ce sancțiunile decimează bogăția oligarhilor, ar putea asta să-i determine să-l abandoneze pe Putin sau să schimbe cursul războiului?

Unii oligarhi vorbesc deja împotriva războiului, cum ar fi președintele Grupului Alfa, Mikhail Fridman, și magnatul metalelor Oleg Deripaska – ambii fiind sancționați de Occident. Lukoil a cerut, de asemenea, sfârșitul războiului. Deși Lukoil nu este în prezent sub sancțiuni directe, comercianții de petrol evită deja produsele sale.

Cred că vom vedea o opoziție din ce în ce mai puternică față de război din partea oligarhilor. Cel puțin, disponibilitatea lor de a face treaba murdară a Kremlinului încercând să influențeze politicienii occidentali, se va diminua probabil semnificativ.

Dar există două limite cruciale ale influenței și capacității lor de a afecta comportamentul lui Putin.

În primul rând, oligarhii nu lucrează bine împreună. În „capitalismul piranha” al Rusiei, acești miliardari au căutat în cea mai mare parte să-și învingă rivalii pentru generozitatea guvernamentală. Supraviețuirea individuală, nu apărarea intereselor comune, cum ar fi eliminarea sancțiunilor, a fost modus operandi al oligarhilor. Kremlinul, la rândul său, a promis sprijin de stat companiilor sancționate, în special din sectorul bancar.

Mai important, armele, nu banii, vorbesc cel mai tare astăzi la Kremlin . Atâta timp cât Putin își păstrează controlul asupra siloviki – actualii și foștii ofițeri militari și de informații apropiați de Putin – ceilalți oligarhi, vor rămâne ostatici ai regimului său, scrie Stanislav Markus în The Conversation. Este mai probabil ca generalii să-l influențeze pe Putin decât oligarhii – iar un colaps economic poate fi și mai convingător.

Ce crede Kremlinul că vrea să facă Ucraina în timpul armistițiului olimpic

Kremlinul a reacţionat, marţi, la apelul preşedintelui francez Emmanuel Macron pentru un armistiţiu în conflictele internaţionale în timpul Jocurilor Olimpice de la Paris, spunând că...

De ce are nevoie Ucraina pentru a câștiga războiul cu Rusia. Sfatul fostului comandant al trupelor americane în Europa

Victoria pentru Ucraina este acum cea mai bună modalitate de a ne asigura că NATO nu trebuie niciodată să lupte direct împotriva Rusiei. La zece ani de la invazia Rusiei în Ucraina, care a...