Unde greșește Occidentul când vine vorba despre războiul lui Putin. Expert internațional: ”Nimeni nu are dreptate”

Unul dintre motivele pentru care este atât de dificil de înțeles intențiile Rusiei – și ceea ce este în joc în războiul din Ucraina – este diferența semnificativă dintre modul în care observatorii externi văd evenimentele și modul în care sunt privite de la Kremlin. Lucruri care par evidente pentru unii, cum ar fi incapacitatea Rusiei de a obține o victorie militară, sunt percepute complet diferit la Moscova.

Adevărul este că majoritatea discuțiilor de astăzi despre cum să ajute Ucraina să câștige pe câmpul de luptă, să constrângă Kievul să facă concesii sau să îi permită președintelui rus Vladimir Putin să-și salveze imginea au puține în comun cu realitatea, scrie în Foreign Policy, Tatiana Stanovaia, cercetător la Carnegie Endowment for International Peace și fondator al firmei de analiză politică R.Politik.Occidentul trebuie să privească situația diferit dacă dorește să fie mai eficient în abordarea sa și să reducă riscurile de escaladare, suține ea.

Tatiana Stanovaia demontează cinci ipoteze comune despre modul în care Putin vede acest război.

Ipoteza 1: Putin știe că pierde.

Acest lucru provine din ideea greșită că scopul principal al Rusiei este de a prelua controlul unor mari părți ale Ucrainei și, prin urmare, atunci când armata rusă are performanțe proaste, nu reușește să avanseze, sau chiar se retrage, acest lucru echivalează cu un eșec. Cu toate acestea, obiectivele principale ale lui Putin în acest război nu au fost niciodată să dobândească bucăți de teritoriu; mai degrabă, el vrea să distrugă Ucraina în ceea ce el numește un proiect „anti-Rusia” și să oprească Occidentul să folosească teritoriul ucrainean ca un cap de pod pentru activități geopolitice anti-ruse.

Drept urmare, Rusia nu consideră că eșuează. Ucraina nu se va alătura NATO și nici nu va putea exista în mod pașnic fără a lua în considerare cererile Rusiei privind rusificarea (sau „denazificarea” cum spune propagandă rusă) și „de-NATOficarea” (cunoscută ca „demilitarizare” în termenii propagandei ruse) – ceea ce înseamnă o oprire a oricărei cooperări militare cu NATO. Pentru a îndeplini aceste obiective, Rusia trebuie să-și susțină prezența militară pe teritoriul ucrainean și să continue să atace infrastructura ucraineană. Nu este nevoie de câștiguri teritoriale majore și nici de capturarea Kievului, capitala Ucrainei (chiar dacă a visat la asta la început).

Chiar și anexarea regiunilor Lugansk și Donețk, pe care Moscova le consideră doar o chestiune de timp, este un scop auxiliar, local, de a face Ucraina să plătească pentru alegerile geopolitice incorecte, pro-occidentale din ultimele două decenii. În ochii lui Putin, el nu pierde acest război. De fapt, probabil, crede că îl câștigă – și este fericit să aștepte până când Ucraina recunoaște că Rusia este aici pentru totdeauna.

Ipoteza 2: Occidentul ar trebui să găsească o modalitate de a-l ajuta pe Putin să-și salveze fața, scăzând astfel riscurile unei escalade ulterioare, eventual nucleare.

Imaginați-vă o situație în care Ucraina acceptă majoritatea cererilor Rusiei: recunoaște Crimeea ca rusă și Donbasul ca independent, se angajează să aibă o armată simbolică și promite să nu se alăture niciodată NATO. Va pune capăt conflictului? Chiar dacă, pentru mulți, răspunsul pare a fi un „da” evident, ele sunt incorecte. Rusia poate fi blocată într-o luptă cu Ucraina, dar din punct de vedere geopolitic, consideră că duce un război împotriva Occidentului pe teritoriul ucrainean. La Kremlin, Ucraina este văzută ca o armă anti-rusă în mâinile occidentale – iar distrugerea acesteia nu va duce automat la victoria Rusiei în acest joc geopolitic anti-occidental. Pentru Putin, acest război nu este între Rusia și Ucraina — iar conducerea ucraineană nu este un actor independent, ci un instrument occidental care trebuie neutralizat.

Deci, indiferent de concesiile pe care le-ar putea face Ucraina (indiferent de cât de realiste din punct de vedere politic ar fi acestea), Putin va continua să escaladeze războiul până când Occidentul își va schimba abordarea față de așa-zisa problemă rusă și admite că, așa cum o vede Putin, rădăcinile agresiuni sunt rezultatul ignorării de către Washington a preocupărilor geopolitice rusești timp de 30 de ani. Acesta a fost obiectivul real al lui Putin de mult timp și rămâne neschimbat.

Cererile nerealiste ale Rusiei respinse de Kiev sunt chiar o modalitate prin care Kremlinul poate crește miza într-o confruntare Rusia-Vest, testând capacitatea Occidentului de a rămâne unit și consecvent. Occidentul de astăzi privește problema într-o lumină greșită: încercând să oprească războiul Rusiei, se concentrează pe pretextele artificiale ale Moscovei pentru invadarea Ucrainei și trece cu vederea obsesia lui Putin pentru așa-zisa amenințare occidentală, precum și disponibilitatea lui de a folosi escaladarea pentru a constrânge Occidentul la un dialog în termeni ruși. Ucraina este doar un ostatic.

Ipoteza 3: Putin nu pierde doar militar, ci și intern, iar situația politică din Rusia este de așa natură încât Putin s-ar putea confrunta în curând cu o lovitură de stat.

Nu este cazul, cel puțin pentru moment. Elita rusă a devenit atât de îngrijorată de cum să garanteze stabilitatea politică și să evite protestele, încât s-a consolidat în jurul lui Putin ca singurul lider capabil să întărească sistemul politic și să prevină dezordinea. Elita este impotentă din punct de vedere politic, speriată și vulnerabilă, inclusiv cei descriși în mass-media occidentală ca războinici și șoimi.

A face o mișcare împotriva lui Putin astăzi echivalează cu o sinucidere, dacă Putin nu începe să-și piardă capacitatea de a conduce (fizic sau mental). În ciuda noilor divizări și fisuri și a neîncrederii față de politicile lui Putin, regimul rămâne ferm. Principala amenințare la adresa lui Putin este Putin însuși. Deși timpul poate fi împotriva lui, trezirea elitei este un proces care va dura mult mai mult decât se așteaptă mulți oameni. Va depinde de cât de prezent rămâne Putin în guvernarea de zi cu zi.

Ipoteza 4: Putin se teme de proteste anti-război.

Adevărul este că lui Putin îi este mai frică de protestele pro-război și trebuie să țină cont de nerăbdarea multor ruși de a vedea distrugerea a ceea ce ei numesc naziști ucraineni. Starea de spirit a publicului ar putea conduce la escaladare, determinându-l pe Putin să fie mai hotărât, chiar dacă este rezultatul propriei propagande a Kremlinului. Acest lucru este extrem de important: Putin a trezit un naționalism întunecat de care este din ce în ce mai dependent. Orice s-ar întâmpla cu Putin, lumea va trebui să se ocupe de această agresiune publică și de convingeri anti-occidentale, anti-liberale, care fac Rusia problematică pentru Occident.

Ipoteza 5: Putin a fost profund dezamăgit de anturajul său și a dat verde la urmărirea penală a înalților funcționari.

Aceasta este o problemă intens discutată în Occident. Ea decurge din speculațiile cu privire la arestarea fostului șef adjunct de cabinet al lui Putin, Vladislav Surkov; reținerea lui Serghei Beseda, un ofițer de top de securitate responsabil de Ucraina; și epurări în cercul interior al lui Putin. Toate aceste zvonuri ar trebui privite cu scepticism extrem. În primul rând, nu a existat nicio confirmare a niciunuia dintre ele. (Mai degrabă, surse de rang înalt sugerează că nici Beseda, nici Surkov nu au fost arestați.)

În al doilea rând, Putin este probabil supărat și dezamăgit de personalul său, dar stilul lui nu este să-și epureze cercul apropiat decât dacă au fost comise crime grave. Intențiile sunt tot ce contează pentru Putin, iar dacă serviciile secrete ale Rusiei au calculat greșit sau chiar l-au informat greșit fără intenții rele, nu vor exista urmăriri penale. În cele din urmă, campania militară din Ucraina a fost condusă îndeaproape de Putin încă de la început, cu foarte puțin spațiu pentru subordonați să arate orice inițiativă.

Toate acestea înseamnă că dilema occidentală - de a dubla sprijinul pentru Ucraina pentru a-l învinge pe Putin sau pemtru a-l liniști pe Putin pentru că este disperat și periculos - este fundamental greșit. Pot exista doar două rezultate posibile. Fie Occidentul își schimbă abordarea față de Rusia și începe să ia în serios preocupările rusești care au dus la acest război, fie regimul lui Putin se destramă și Rusia își revizuiește ambițiile geopolitice.

Pentru moment, atât Rusia, cât și Occidentul par să creadă că omologul lor este condamnat și că timpul este de partea lor. Putin visează că Occidentul se va confrunta cu tulburări politice, în timp ce Occidentul visează că Putin va fi înlăturat, răsturnat sau că va muri din cauza uneia dintre multele boli de care se zvonește în mod regulat că suferă. Nimeni nu are dreptate. În cele din urmă, un acord între Rusia și Ucraina este posibil doar ca prelungire a unui acord între Rusia și Occident sau ca urmare a prăbușirii regimului lui Putin. Și asta vă dă o idee despre cât de mult ar putea dura războiul: ani, în cel mai bun caz, consideră Tatiana Stanovaia.

Fostul președinte al Rusiei, după ajutorul dat de SUA Ucrainei: ”Un vot al nenorociților veseli”

Cu o situație pe frontul contra invadatorilor ruși tot mai dificilă și mai vulnerabilă, Ucraina a primit sâmbătă seara, 20 aprilie, și o veste bună. Camera Reprezentanților din Congresul...

Lupta cu drone din Ucraina a început să dea o lovitură mortală unuia dintre cele mai puternice simboluri ale puterii militare americane

Potrivit cotidianului The New York Times, în ultimele două luni, rușii au scos din luptă cinci tancuri americane M1 Abrams din cele 31 de tancuri care au fost trimise în Ucraina în toamna...