Intrucat nimeni nu-si asuma nicio raspundere pentru niciun esec, gafa sau eroare, chiar istorica, iar duplicitatea este la putere, Romania trece printr-o profunda si acuta criza de autoritate. De orice autoritate.
Nu toate nefacutele din Romania sunt opera lui Liviu Dragnea. Nu-i apartin nici toate mostrele de sminteala sau delir paranoic. O postare de pe Net il considera, ironic, autorul unei declaratii potrivit careia vina pentru absenteismul romanilor la referendumul privind familia ar reveni "statului paralel", unor "forte oculte" si unui "bombardament cu raze UV". Dupa ce-am preluat-o si comentat-o, am dezmintit falsa informatie, la origine un pamflet.
Dar i-am remarcat, intristat, verosimilitatea. Tragedia romanilor, un popor mai degraba credincios decat credul, e, intre altele, ca asemenea povesti suna dupa cum le-a calificat Mircea Mihaies, in speta, "cumplit de credibil".
Si cum sa nu fie, dupa episoadele de delir de urmarire etalate la televiziuni de seful de facto al Romaniei, prezentandu-se ba drept victima conspiratiei "statului paralel", sau a lui Soros, ba a unor asasini platiti, incat plauzibilitatea unor astfel de naratiuni fake a crescut exponential.
La toate acestea se adauga iritarea crescanda a romanilor. Suparati, pe drept, ca, si dupa esecul monumental de la plebisictul de la finele saptamanii, Dragnea a refuzat sa-si asume raspunderea, demisionand, tot mai multi cetateni doresc sa-l vada infundat definitiv si irevocabil, ca si cum desfiintarea lui prin opozitie politica, sentinte judiciare sau, la nevoie, bascalie, ar rezolva dintr-o lovitura toate problemele Romaniei.
La randul ei, Opozitia nu face nimic spre a combate minciuna. "Rezultatul referendumului... reprezinta o... motiune de cenzura a romanilor impotriva guvernarii PSD". Dixit Ludovic Orban. Chiar crede Orban ca acest semiadevar reda mesajul poporului catre autoritatile romane?
Da, boicotul plebiscitului e o motiune de cenzura a natiunii impotriva lui Dragnea, Tariceanu si impotriva discreditatelor lor partide. Dar si contra unei clasei politice destul de stupide sa nu urmeze USR, ci sa faca, vai, corp comun cu cleptocratia pesedista. In acest context e si un vot de blam la adresa PNL si a ipocritului urmas al Bratienilor la carma acestui partid.
Al carui lider precedent, inca si mai inadecvat, a avut neobrazarea de a declara, dupa futilul dar costisitorul referendum, ca "Dragnea nu trebuie sa isi dea demisia..."
Vazuta astfel, invalidarea consultarii populare e o rebeliune si un avertisment pedepsind nu doar autoritatile politice. Elita culturala de extractie conservator-crestina care a sustinut-o din rasputeri, ca si bisericile pe care le slujeste, au incasat-o, de asemeni, rau.
N-ar trebui sa se poata deroba de raspundere, desigur, nici BOR. Care, transformand realitatea in fictiune, a prefacut, cinic, un lamentabil si urias esec, intr-un "succes" fie si "nedeplin", care "ne cheama la mai multa speranta si lucrare" si ne ofera "posibilitatea de a cunoaste gradul de secularizare al societatii romanesti".
Adevarul este ca ne-a dat cu totul alta sansa. Ne-a daruit-o pe aceea de-a masura duplicitatea pe care nu o mai suporta romanii. Dar oare cine este campionul metafizic etern al duplicitatii? Maestrul ei mefistofelic (cu sau fara Margareta lui Goethe, sau Bulgakov)?
Cot la cot cu ideologi antiideologie de gen, care au abuzat de statutul lor de intelectuali publici spre a indemna poporul sa i se asocieze cleptocratiei intru impunerea unor modificari prea putin utile, dar lesne interpretabile ca antieuropene, s-au discreditat, o data in plus, ierarhi ai BOR.
Care si-au gasit si ei, rapid, tapul ispasitor. Potrivit lor, "n-a venit lumea la vot pentru ca referendumul a fost asociat cu Liviu Dragnea." Desigur. Dar nu i s-a asociat oare Biserica insasi?
Nu s-au intovarasit unii cu altii cand liderul infractor s-a auzit innobilat de ierarhul suprem, cel banuit de colaborare cu Securitatea, care a afirmat ca Dragnea "vrednic este"? Nu li s-au alaturat intelectualii publici imbisericiti, rasfatati de aparatul mediatic al BOR, care nu scapa niciun prilej sa-si clameze aderenta la Biserica si la "valorile iudeo- crestine"? Si nu s-au aliat ei toti, pe fata sau mascat, cu partida Kremlinului? Cu agenda ei dughinisto-putinista?
Nu s-au incardasit cu propaganda moscovita care a sustinut din rasputeri efortul PSD si al Coalitiei pentru Familie, de a transforma referendumul esuat intr-un enorm succes al lui Dragnea? N-au aderat ei in corpore, voluntar sau involuntar, la minimalizarea fara jena a scopurilor politice polarizatoare si diversioniste ale plebiscitului, intre care abatarea atentiei de la nefacutele statului politienesc comise de jandarminerii lui Dragnea si ai lui Carmen Dan? Ba bine ca nu.
Acum, rai perdanti si rai si cand castiga, se plang unii de altii. Se acuza reciproc. Si-si sar, mutual, la beregata. Dupa ce-au semanat ura si invrajibire, atata pot, atata fac. Un pic de smerenie? A se slabi. Nici vorba de o acceptare a realitatilor, de asumare a greselilor, de cereri de iertare adresate romanilor.
Care, exasperati si de josnicia celor ce le distrug democratia, dar si de fatarnicia aliatilor lor permanenti sau vremelnici, se vad, mai nou, siliti sa palmuiasca politic si moral, prin boicot, orice autoritate. Caci toate li se par fie neghioabe, fie analfabete si ticaloase. Si toate, fudule si duplicitare.
Intrucat nimeni nu-si asuma nicio raspundere pentru niciun esec, gafa, derapaj sau eroare, chiar istorica, reforma, inclusiv in concernul prosper in care s-a prefacut Biserica pare indezirabila, iar duplicitatea este la putere peste tot, Romania trece printr-o profunda si acuta criza de autoritate.
De orice autoritate. Aceasta criza e, probabil, cea mai grava problema a Romaniei contemporane. Si o agraveaza superbia vinovatilor, in stare sa vanda libertatea si destinul european al Romaniei pe un blid de linte, o trufie egalata doar de setea lor de putere, de pofta lor insatiabila de dregatorii, de simonia, coruptia si turpitudinea incomensurabila a multora dintre ei.
Dar nu toti sunt, e drept, irecuperabili. Unde au gresit cei care au crezut ca actioneaza etic facandu-se, isteti, "frate cu dracul, ca sa treaca puntea" sexo-marxismului si corectitudinii politice, dar au sfarsit in ipocrizia dezavuata de romani? Ii dumireste Nicu Steinhardt.
Care noteaza, in Jurnalul Fericirii, acest dialog imaginar cu diavolul: "Sa incheiem un pact.‒ Nu.‒ Atunci, hai sa semnam un document prin care recunoastem si tu si eu ca doi plus doi fac patru.‒ Nu.‒ De ce? Nu admiti ca doi si cu doi fac patru? De ce n-ai subscrie unui adevar incontestabil?‒ Nu-mi pun semnatura alaturi de a ta, nici pentru a recunoaste ca exista Dumnezeu".
Si alti intelectuali valorosi s-au crezut patrioti, mai stiutori si mai isteti, cand s-au lasat ademeniti de cantecele de sirena diabolice ale Securitatii, spre a fi metamorfozati in delatori.
Petre M. Iancu
Toleranta... Vezi tot