Chestiunea monarhiei - miscare reala sau bluf? (Opinii)

In ultimul an, vizibilitatea regelui Mihai I si a familiei regale a Romaniei a crescut rapid in spatiul public, evolutie care, evident, nu ar fi putut avea loc fara participarea sau cel putin acordul tacit al celor care controleaza sistemul politic si mass media.

Se intampla ceva semnificativ din acest punct de vedere sau asistam la o noua diversiune? Intrebarea nu este retorica.

Sustinatorii principali ai acestei tendinte se afla in zona spectrului politic ocupata de USL, adica exact zona in care, nu cu multi ani in urma, se regaseau cele mai fanatice atitudini zise "republicane", dar si cele mai abjecte si dezonorante declaratii publice impotriva familiei regale (sa ne amintim doar de declaratiile unor Sergiu Andon sau Oliviu Gherman).

Schimbarea de atitudine este, asadar, notabila si, mai ales, pare sa reziste in timp. Omagierea oficiala a regelui Mihai I, lansata acum un an, la cea de-a 90-a sa aniversare, in Parlamentul Romaniei, a continuat anul acesta, la cea de-a 91-a sa aniversare.

Atunci USL era in Opozitie, astazi este la guvernare. Simpla trimitere la interese electorale nu explica deci totul, chiar daca ne aflam in fata campaniei pentru legislativele din 9 decembrie.

Calculele electorale nu explica totul, in primul rand pentru ca USL nu are nevoie, chiar deloc, de dezbaterea chestiunii monarhiei pentru a castiga la scor apropiatele alegeri. De victoria USL la 9 decembrie se ocupa cei patru cavaleri ai apocalipsei ARD - Udrea, Anastase, Oltean, Radulescu - plus altii cioflingari pe care "comisia de etica" a Aliantei (de fapt, o capcana de ursi intinsa Monicai Macovei de dinozaurii PDL) i-a reciclat ca "valabili". Daca nu cumva chiar asta era planul.

Prin urmare, USL nu are nevoie de dezbaterea asupra monarhiei pentru a castiga alegerile, iar ARD a amorsat bombele blonde care ii vor exploda in fata la 9 decembrie, deci nu mai are oricum nevoie de nimic.

Si atunci, dincolo de alegeri, ce interese promoveaza constant chestiunea monarhiei pe agenda publica, stiind bine cine formeaza aceasta agenda?

Cine are nevoie de monarhie?

Primul raspuns, dupa analiza sumara a starii Romaniei si natiunii romane, pare simplu: toata lumea sau aproape toata lumea. Evident, nu este prea clar cati dintre romani isi inteleg exact interesele politice, iar in interiorul "sistemului" unii au nevoie mai urgenta de o schimbare majora decat altii.

Romania, ca stat, n-a mai avut in Occident o imagine atat de proasta precum cea de azi de pe vremea cand Ceausescu demola satele si vindea pe valuta convertibila germani si evrei. Sau de cand Iliescu "binecuvanta" la Romexpo minerii care raspandisera prin Bucuresti parfumul discret al khmerilor rosii.

In situatia de azi, restaurarea monarhiei ar da Romaniei un impuls exceptional, plasand-o din nou in fruntea fostelor state comuniste din Europa centrala si de est, cu multiple consecinte benefice, nu numai de imagine, dar si economice.

In cel mai rau scenariu, romanii neconectati la "sistem" n-ar avea nimic de pierdut intr-un astfel de caz. Clasa politica nu s-ar schimba peste noapte, nici nivelul de trai. Dar toti ar beneficia de un brand "Romania" mult mai bun decat cel actual, si de un monarh care, chiar si cu atributii executive simbolice, ar anula prin simpla lui prezenta batalia devastatoare pentru presedintia Romaniei, care ameninta sa darame statul insusi.

In orice tara si in orice epoca, oamenii au nevoie nu doar de hrana, dar si de a crede in ceva, de simboluri si ceremonii, care sa le aminteasca periodic cine sunt, de unde vin, ce ii tine impreuna. De ceva care sa le sustina demnitatea si sa-i ajute sa depaseasca deziluziile inerente vietii zilnice. Comunistii au incercat sa distruga simboluri vechi de 2.000 de ani si sa impuna o noua "traditie", esuand lamentabil.

Chiar daca majoritatea poporului roman, in pofida expunerii la 44 de ani de propaganda oficiala comunista si la 23 de ani de televiziunile "de stiri", ar intelege natura problemei, tot nu ar fi de ajuns. Solutia se afla in mainile politicienilor, la fel ca in 1866.

In UE, probabil ca nu sunt multe alte state in care interesele cetatenilor sa aiba o influenta atat de redusa asupra guvernarii, precum in Romania. Paradoxul situatiei actuale este ca, de fapt, nici statul si nici poporul nu sunt primii interesati in restaurarea monarhiei, ci clasa politica insasi. Care pare ca se gandeste, dar nu vrea de fapt sa se hotarasca.

Un rege pentru politicienii si poporul Romaniei?

Romanii au nevoie disperata sa creada, din nou, intr-un simbol, fara sa renunte la democratie si libertate. Niciunul dintre politicienii actuali, care apara interese materiale uriase, nu mai poate fi un simbol care sa uneasca natiunea. Iar popoarele care ajung sa nu mai creada in nimic pot fi periculoase, inclusiv pentru bogatii lor.

USL va castiga alegerile din 9 decembrie, dar agenda "Jos Basescu!", fara altceva in loc, va duce la dezastru. Pentru ca oricine i-ar lua locul, nu va face decat sa relanseze lupta fratricida, oarba si absurda pentru putere intre reprezentantii clanurilor politice care i-au succedat lui Ceausescu.

Aliantele se vor destrama, parlamentarii vor continua sa migreze spre noi constructii politice oportuniste nevotate de nimeni, totul pana la limita unei explozii sociale majore.

Poate ca unii au inteles riscurile. De exemplu, Crin Antonescu si Calin Popescu Tariceanu, care de cativa ani nu se mai intelegeau pe aproape niciun subiect. De celalata parte, Mihai Razvan Ungureanu a transmis acelasi semnal. Este intersant, dar nu suficient.

Mai raman "ceilalti", descendentii directi ai FSN-ului, care se iluzioneaza ca se vor salva "prin ei insisi", mentinand sistemul actual. Se insala: criza actuala a Europei nu le da nicio sansa.

O monarhie constitutionala in Romania ar insemna, din punct de vedere functional, o republica parlamentara patronata simbolic de un suveran, care ar aduce beneficii colosale Romaniei. Puterea executiva ar fi concentrata in mainile prim-ministrului, iar ambiguitatea actuala a republicii confuze "semi-prezidentiale", in care nimeni nu conduce tara si nimeni nu raspunde de haosul general, ar lua sfarsit. Cele doua prioritati ale lui Tariceanu sunt, de fapt, una singura.

In PDL nimeni nu sufla o vorba despre aceasta problema. Cu amazoana-sefa "republicana" validata ca "integra" si detasata la Neamt dupa ce a distrus dreapta politica in Bucuresti, nici nu este de mirare.

La PSD, Victor Ponta pare atras de "ideile" de reforma constitutionala ale unor colegi cu nume de scule agricole, care cred ca Romania trebuie sa ramana o "semi-republica", cu un presedinte ales direct de electorat, dar avand putere executiva mai mica decat seful Garii Obor.

Reforma constitutionala din Romania are doar doua optiuni: fie restaurarea monarhiei (de fapt, o republica parlamentara sub egida regala), fie instaurarea unei republici parlamentare explicite, in care premierul sa aiba intreaga putere executiva.

Orice formula hibrida, mixta, confuza, care sa perpetueze ideile lui Ion Iliescu si sa mentina in derizoriu suveranitatea nationala, intr-un sistem constitutional in care nu exista nici un sef de stat dotat macar cu autoritate morala, dar nici un magistrat suprem al republicii cu putere executiva reala, va agrava riscul ca poporul roman sa-si piarda rabdarea cu un sistem in care nu se regaseste si in care nu identifica niciun simbol sau reper.

Multi politicieni scapa din vedere si un alt element esential. Restaurarea monarhiei ar insemna si abolirea ilegalitatii uriase in care Romania a fost impinsa prin lovitura de stat a URSS din 30 decembrie 1947. Iar de reinnodarea legalitatii istorice si constitutionale a Romaniei ar beneficia, cu prioritate, cei "din capul mesei". Chiar daca nu stiu inca asta, politicienii romani au nevoie disperata de legalitatea si respectabilitatea pe care regele ar proiecta-o asupra sistemului lor politic.

Daca promovarea chestiunii monarhiei pe agenda publica este doar o noua diversiune din lungul sir de dupa 1989 si nu un demers real vizand clarificarea sistemului constitutional, cei care se joaca cu focul vor plati un pret urias. Regele este, probabil, printre ultimele carti castigatoare pe care le mai au. Daca nu chiar ultima.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...