Nu sunt un admirator al politicianului Theodor Paleologu, dar de acesta data nu ezit sa salut cu placere si respect actul de curaj si demnitate al domniei sale in chestiunea discursului pe care a fost invitat sa-l tina Regele Mihai in Parlament, pe 25 octombrie.
"Tocmai pentru faptul ca presedintele Traian Basescu a spus ce a spus in iunie, e o chestiune de obraz pentru noi toti sa votam pentru invitarea regelui pe 25 octombrie", a declarat in plen mai degraba intelectualul decat politicianul Paleologu.
Domnia sa a fost vocea de bun simt dintr-un cor fie al ipocriziei, fie al nerusinarii din Parlamentul Romaniei. Sa-i luam pe rand. Stiu ca fostul premier Tariceanu, cel care a lansat ideea invitarii suveranului chiar in ziua in care Majestatea Sa implineste 90 de ani, este un apropiat al Casei Regale. Dar nu-mi amintesc ca dl Tariceanu sa fi avut o initiativa similara pe vremea cand se afla la putere. Caci, de exemplu, Regele Mihai a implinit 85 de ani in timpul mandatului sau la Palatul Victoria.
PNL nu a avut insa atunci nicio astfel de pornire, desi ocazii ar fi fost. Mi-e greu sa disociez entuziasmul promonarhist de acum de iesirea impardonabila a lui Traian Basescu fata de Majestatea Sa. Nu sunt asadar deloc sigur, dimpotriva, ca PNL ar fi avut o inititiva similara daca ea nu ar fi fost o forma de plasare de antiteza fata de Traian Basescu si o noua ocazie de a pune in lumina enorma gafa a presedintelui.
In ceea ce priveste PSD, nu pot crede ca partidul impanat cu comunisti si securisti, partidul ai carui reprezentanti il fugareau pe regele Mihai prin tara in anii '90, are un alt motiv, in afara rafuielii cu Traian Basescu, de a sustine prezenta suveranului in Parlament. Si ma intreb: invitarea regelui ar mai fi fost gestul de normalitate si bun simt despre care vorbeste Victor Ponta, daca, cumva, Casa Regala nu ar fi in relatii de adversitate cu presedintele Romaniei?
Dar, oricat de ipocrita ar fi, Opozitia a luat decizia corecta, ceea ce nu se poate spune despre actuala putere si, in special, despre PDL, caci de la partidul lui Gabriel Oprea, Miki Spaga si Eugen Nicolicea nici nu stiu ce pretentii putem avea. Democrat liberalii s-au opus intial propunerii PNL, iar explicatia data de Roberta Anastase pentru aceasta decizie este cel putin ridicola: nu exista cadru constitutional pentru asa ceva, caci in plen pot vorbi doar presedintele in functie, sefii in functie ai altor state sau reprezentantii organismelor internationale.
O fi acesta cadrul constitutional, dar istoria nu poate fi limitata de el. Regula aceasta nu avea cum sa-i fie aplicata regelui Mihai, caci Majestatea sa este cu mult mai mult decat un trecator sef de stat. Ca om este istorie vie, iar ca rege este un simbol national si chiar european.
Vorbim despre reprezentantul institutiei monarhice, abolita abuziv de comunisti, institutie care a patronat crearea Romaniei moderne si Mari. Vorbim despre singurul singurul sef de stat in functie la sfaristul celui de-Al Doilea Razboi Mondial si inca in viata acum. Invitatia adresata regelui Mihai nu este o invitatie adresata unui om, ci unei pagini importante din istoria Romaniei (desi, repet, am mari indoieli ca aceasta este greutatea data gestului de chiar initiatorii sai). Daca PDL cere respect pentru actualii demnitari de varf ai acestei tari, trebuie sa manifeste la randul sau respect pentru fostii demnitari si pentru istoria acestei tari.
Aratandu-le obrazul, Theodor Paleologu le-a amintit colegilor sai nu atat dimensiunea istorica a regelui Mihai, cat limitele pe care trebuie sa le aiba slugarnicia. Aratandu-le obrazul, Theodor Paleologu a incercat sa-i impiedice pe colegii de partid sa-l fugareasca din nou pe rege pe autostrada istoriei de aceasta data. A convins insa doar cinci dintre ei si, fara contributia UDMR, o noua marlanie istorica ar fi fost comisa.
