Destinul atat de tragic al unui monarh atat de iubit

Sambata, 16 Decembrie 2017, ora 22:49
8913 citiri
Destinul atat de tragic al unui monarh atat de iubit

Nu cred ca zecile de mii de bucuresteni, care au tinut sa se afle pe traseul cortegiului mortuar cu corpul neinsufletit al ultimului rege al Romaniei, sunt cu totii monarhisti. Sunt, dar nu toti. Nu spiritul monarhic le-a fost indemn in gandul lor catre fostul rege. Indemn le-a fost aprecierea si stima pentru unul dintre cei mai deosebiti oameni pe care i-a avut tara.

In ciuda soartei severe si a vremurilor vitrege, regele Mihai I s-a bucurat totdeauna de afectiunea si bunele sentimente ale romanilor. Avea numai sase ani cand a fost instalat pentru prima oara pe tronul tarii, dupa trecerea in nefiinta a bunicului sau, regele Ferdinand I.

Copilul-rege era atragator prin chipul sau angelic, o imagine care amintea de picturile spaniolului Bartolome Esteban Murillo, unul din cei mai de seama reprezentanti ai barocului iberic cunoscut prin scenele mitologice si imaginile cu copii si ingerasi, prin care si-a imortalizat opera.

Dar, in momentul cand au aparut primele monezi de cinci lei, batute din alama stralucitoare, cu efigia copilului Mihai pe revers, emotia a devenit totala. Insasi moneda a fost, de altfel, foarte reusita. Am apucat-o, la inceputul anilor '40, cand inca mai circula. Isi pastra aceeasi stralucire galbena a metalului, dand impresia ca ar fi din aur.

Soarta a facut ca, dupa vreo trei ani de "domnie", regele-copil sa fie detronat chiar de tatal sau, printr-o lovitura de stat (10 iunie 1930), cu complicitatea primului ministru de atunci, Iuliu Maniu.

Noul destin al regelui detronat l-a victimizat puternic pe acesta. Daca mai adaugam si evenimentele picante legate de faptul ca noul rege Carol al II-lea si-a adus imediat amanta la Bucuresti, punandu-si fosta sotie in situatia de a parasi nu numai Romania, dar si pe fiul ei, intelege oricine cat de mult crestea simpatia romanilor pentru nevinovatul print si cat crestea aversiunea pentru tatal fustangiu.

Este de inteles cu cata bunavointa a primit publicul urcarea la tron pentru a doua oara a lui Mihai I, in septembrie 1940, si abdicarea rusinoasa a tatalui.

In mod paradoxal, tanarul rege si-a pastrat intact atasamentul romanilor, desi incepuse cel de al doilea macel mondial, care toca multa carne de tun romaneasca. Lumea stia ca ordinul de lupta l-a dat numai maresalul Antonescu, iar un zvon, confirmat ulterior, aducea stirea halucinnanta ca regele a aflat de la radio intrarea tarii sale in razboi.

In asemenea context, cand barbatii mureau pe front, cand marile orase erau bombardate salbatic, iar familiile isi plangeau fratii, fiii sau tatii, nimeni nu cracnea la adresa monarhului. Asa se face ca monarhia a rezistat, desi Hitler ar fi preferat o dictatura de tipul Germaniei, iar Antonescu nu s-ar fi opus.

23 august 1944 a facut din rege un print calare pe un cal alb, venit sa salveze tara deja inecata in sange. Bateau clopotele la toate bisericile, cinstind iesirea din razboi (asa se credea atunci). Fauritorul evenimentului era proslavit.

Ultimul moment al istoriei care il victimiza pe rege a fost abdicarea. Exilul i-a dat insa prilejul sa arate adevarata fata a caracterului de o verticalitate rar intalnita: n-a renuntat o clipa sa ramana cu gandul la tara sa, care in ochii multora parea pierduta.

Cine a ascultat an de an mesajele de Anul Nou ale regelui catre popor, nu putea sa nu ramana socat. Lupta cu imposibilul. Tara comunizata nu-l mai intelegea, Europa isi vedea de ale ei, America parea indiferenta. Chiar si romanii din diaspora il parasisera pe rege, singurul liant posibil al sperantelor lor.

Numai regele inca mai credea in cauza sa, iar romanii au inteles situatia abia dupa '90, cand regele primise permisiunea de a vizita tara, iar Bucurestiul devenea neincapator pentru sutele de mii de cetateni, veniti in fata unui hotel de pe Calea Victoriei, ca sa-si omagieze fostul suveran.

Pe ultimul drum al regelui, o multime venita din proprie initiativa si nu chemata de cineva, ca la miting, a umplut din nou strazile Capitalei, drumul spre gara Baneasa si garile de pe traseu: Chitila, Titu, Pitesti, Curtea de Arges si nu numai.

Cum spuneam la inceput, nu-mi vine sa cred ca sunt cu totii monarhisti. Dar imi vine sa cred ca sunt simpatizanti ai regelui, sunt din cei al caror semnal arata ca sunt intru totul de acord cu ideile sale, impotriva a tot ce ne este noua daunator: coruptia, abuzul, munciuna, ipocrizia, lacomia, aroganta, saracia.

Acea saracie, in care se afunda tara, fara infrastructura, fara investitii, fara perspectiva. O saracie, care ne condamna de multa vreme la stangnare.

Mi se pare semnificativ faptul ca, la ultimul drum al regelui, trenul special a fost tractat de o locomotiva diesel, intrucat calea ferata nu este inca nici astazi electrificata. Pana la Curtea de Arges, drumul a durat cam patru ore.

Calatoria trenului regal, tractat de o locomotiva cu aburi pe acelasi traseu acum un secol, cand trupul neinsufletit al regelui Carol I era dus la acelasi loc de veci, a durat cam tot atata, daca nu cumva ceva mai putin.

Citeste si:
Cum a ajuns președintele Klaus Iohannis de la discursul obsesiv anti-PSD la a arunca PNL în brațele social-democraților
Cum a ajuns președintele Klaus Iohannis de la discursul obsesiv anti-PSD la a arunca PNL în brațele social-democraților
După ce în ultimii doi ani președintele Klaus Iohannis a lansat atacuri din ce în ce mai acide la adresa PSD, iar anul trecut spunea despre partidul condus de Marcel Ciolacu că este...
Reglare de conturi la vârful PSD Iași. Președintele organizației îl acuză pe fostul secretar general că l-a agresat
Reglare de conturi la vârful PSD Iași. Președintele organizației îl acuză pe fostul secretar general că l-a agresat
Reglări de conturi la vârful PSD Iași. Preşedintele Maricel Popa îl acuză pe Vasile Cîtea că l-ar fi strâns de gât, obţinând schimbarea acestuia din funcţia de secretar general al...
Sursa: Ziare.com