Scurta cuvantare a fostului nostru suveran in fata Parlamentului a starnit, si starneste inca, reactii pe toate palierele si chiar pe toate tonurile.
Interesanta dragoste de complezenta
Cei mai multi vorbesc in termeni elogiosi si o fac cu toata sinceritatea. Ceea ce spun ei, izvoraste din respectul pentru o personalitate care face parte totodata si din istorie, si din contemporaneitate. Poate tocmai de aici deriva intelepciunea cuvintelor.
Altii vorbesc elogios din complezenta. Au ascultat cu oarecare indiferenta cuvintele regale, dar nu vor sa faca nota discordanta cu ceilalti, aflati pe o pozitie favorabila.
Pozitia lor seamana cu a unuia caruia ii vorbesti intr-o limba total necunoscuta, iar el da aprobator din cap, ca sa para ca a inteles ceva.
Domnul Nastase, altadata un antimonarhist infocat, impartea marti colegilor timbre postbelice, cu imaginea regelui pe ele. Infatisarea sa manifesta acea bucurie, specifica liceenelor care strang la piept ilustrata cu actorul preferat.
Regii vorbesc scurt. In vorba lunga se baga presedintii
Alti domni, tot din Opozitie, n-au pierdut prilejul sa se dedea la mici osanale privind mesajul regal. Flerul le spunea ca asa ceva il irita pe Basescu, ceea ce le aduce capital politic de pe la Ponta, Iliescu, Nastase, Antonescu si poate chiar de pe la unii extraparlamentari.
Foarte putini au dat de inteles ca sunt impresionati de scurtimea si concizia mesajului regal, ca au auzit intelepciune multa, in cuvinte putine.
Inca imi amintesc ziarul in care aparuse mesajul regal din Parlament, dupa alegerile din 1946. Era titrat cu litere mari, paginat pe trei coloane, cu fotografia regelui pe mijloc si cu textul pe o suprafata ceva mai mare decat o foaie de caiet.
Mesajele regilor nostri au fost totdeauna scurte, contineau numai idei de principiu, nu lipseau cele importante, dar nici nu erau cuvinte de prisos.
Sportul nostru national: stropsitul reciproc
Dupa abdicare, am auzit mesajele regelui surghinuit, transmise de la acele posturi, pe care atunci le ascultam numai sub plapuma, ferindu-ma de urechile vecine. Nu cred sa fi durat vreunul mai mult de opt minute. Si cate n-ar fi avut sa ne spuna noua monarhul, din exilul sau!
Dar si in exil, regele se simtea tot rege. El transmitea mesaje, nu tine discursuri. Discursurile reprezinta apanajul parlamentarilor, al ministrilor, al premierului si politicienilor de tot felul.
Seful statului - indiferent daca este in exercitiu sau nu - ramane in afara politicii si chiar deasupra ei. Mesajul sefului de stat atinge principii, nu detalii. Daca s-ar cobori la nivelul disputelor, ar deveni politician, iar statul s-ar pomeni deodata ca n-are sef, decat, cel mult, tatuc.
Sa fi fost marti in fata Parlamentului Ponta sau Antonescu, n-ar fi vorbit o ora? N-ar fi inceput spurcandu-l pe Boc si dand cu noroi in Basescu? N-ar fi continuat ridicularizand-o pe doamna Roberta, caricaturizand-o pe doamna Udrea si dand cu laturi in tot restul esichierului advers?
Sa fi fost domnul Basescu, nu tot o ora vorbea? Scapa el prilejul sa-l faca pe Ponta infantil, pe Crin pueril si pe Voiculescu motan?
Rufele murdare nu se spala in Parlament
Poate ca nici fostului monarh nu-i este tocmai simpatic Basescu, poate i se par unii politicieni puerili si altii infantili, dar ar fi incompatiibil cu demnitatea regala sa se amestece printre cei care isi spala rufele murdare in Parlament.
Prin contrast, elegenta mesajului scurt imi aminteste de discursurile kilometrice ale lui Stalin traduse in Scanteia, cele ale lui Dej date la radio, ale lui Ceausescu la televizor si toate discursurile de cursa lunga, care au urmat fara exceptie, dupa '90.
Nu-i enumar aici pe toti, pentru ca respect timpul cititorului si tin sa nu-i rapesc mai mult de 8 minute, daca el m-a onorat citind cele de fata.
Dar...... Vezi tot
La multi ani! Vezi tot